870 Manto |
|
Denumiri alternative | 1917 BX, 1935 NB, 1935 QV, 1953 UE1, A907 TF, A914 UC, A917 JC |
Descoperire |
Descoperitor | Max Wolf |
Data descoperirii | 12 mai 1917 |
Locul descoperirii | Observatorul Königstuhl Heidelberg |
Numit după | Manto |
Caracteristicile orbitei |
Epoca Epoca 18 august 2005 |
Excentricitate (e) | 0,2651763 |
Semiaxa mare (a) | 2,3217899 UA |
Periheliu (q) | 1,706 UA |
Afeliu (Q) | 2,938 UA |
Perioadă orbitală (P) | 3,539 a |
Înclinație (i) | 6,19680° |
Longitudinea nodului ascendent (Ω) | 120.895° |
Anomalia medie (M0) | 279,951° |
Argumentul periheliului (ω) | 196,437° |
Date fizice |
Modifică text |
870 Manto este o planetă minoră ce orbitează Soarele, făcând parte din centura principală. Inițial, obiectul a avut denumirea 1917 BX.
Obiectul a fost descoperit la 12 mai 1917, de astronomul german Max Wolf, de la Observatorul Königstuhl.
Numele său se referă la Manto, personaj din mitologia greacă și mamă a lui Ocnus, considerat fondatoare a orașului Mantova, căruia i-a dat numele.[1]
870 Manto prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 2,3217899 UA și de o excentricitate de 0,2651763, înclinată cu 6,19680° în raport cu ecliptica.
- ^ Vergiliu, Eneida, Traducere de George Coșbuc (1980), Cartea a X-a, 197-199. p.344.
- Vergilius, Eneida, Ediție critică, Traducere de George Coșbuc, Ediție îngrijită, note și prefață de Stella Petecel, București, 1980, Editura Univers