Adin Steinsaltz

Adin Steinsaltz עדין שטיינזלץ
Fotografie din anul 2010
Date personale
Născut	11 iulie 1937[1][2] Ierusalim, Palestina sub mandat britanic
Decedat	7 august 2020 (83 de ani)[1] Ierusalim, Palestina
Înmormântat	cimitirul evreiesc de pe Muntele Măslinilor din Ierusalim
Cauza decesului	pneumonie
Cetățenie	israelian
Etnie	evreu
Religie	iudaism ortodox
Ocupație	rabin, exeget, filozof, pedagog, traducător,
Limbi vorbite	limba ebraică[3]
Activitate
Domiciliu	Ierusalim
Lucrări remarcabile	The Talmud: The Steinsaltz Edition
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Adin Steinsaltz (ebraică: עדין שטיינזלץ) sau Adin Even Israel (ebraică: עדין אבן ישראל); n. 11 iulie 1937, Ierusalim, Palestina sub mandat britanic – d. 7 august 2020, Ierusalim, Palestina) a fost un rabin, exeget, filosof, pedagog și traducător israelian, apropiat de curentul hasidismului Habad și sionismul religios. A fost numit de revista americană Time ”un învățat care se naște odată într-un mileniu”.^[4] Și-a devotat întreaga viață pentru a face Talmudul accessibil tuturor evreilor, traducându-l din aramaică în ebraica modernă și în alte limbi^[5] Ediția originală a traducerii a fost publicată în ebraica modernă, cu comentarii și adnotări pentru a facilita studiul, cunoscută fiind în engleză ca Steinsaltz edition of the Talmud^[6].Ulterior a fost tradusă în limbile engleză, franceză, rusă și spaniolă. Din 1989, Steinsaltz a publicat tratate în ebraică și engleză despre Talmudul babilonian într-o ediție bilingvă engleză-ebraică.

Adin Steinsaltz s-a născut în 1937 la Ierusalim, în Palestina sub mandat britanic, într-o familie evreiască laică. Tatăl său era Avraham Moshe Streinsaltz, strănepot al lui Avraham Weinberg, primul mare rabin hasid din Slonim, iar mama sa era Rivka Lea Krokovicz, urmașă a rabinului Itzhak din Worka. Prin părinții săi Steinsaltz se trăgea și din rabinul Mordehai Yaffe, "Baal Halevushim" care a activat in secolul al XVI-lea în Boemia și Polonia. Avraham Steinsaltz și-a cunoscut soția în vremea cand era elevul lui Hillel Zeitlin. În 1924 tânărul cuplu a emigrat în Palestina Avraham a devenit un comunist entuziast si în 1936 a participat la Războiul Civil din Spania în cadrul Brigăzilor Internaționale care au ajutat armată republicană. Krokovitz). După întoarcerea sa în Palestina, s-a înrolat în organizația de rezistență subterană evreiască Lehi (Lohamei Herut Israel) din tabăra sionismului revizionist, care a combătut regimul mandatar britanic.

La adolescență Steinsaltz s-a pocăit, adâncindu-se în credința iudaică ortodoxă în spiritul hasidismului, mentorul sau fiind rabinul Shmuel Elazar Heilperin. A învățat și cu rabinii Nahum Shmaryahu Sheshevnik, și Dov Ber Eliazarov din Ierusalim. La 16 ani și jumătate a început să studieze matematica și fizica la Universitatea Ebraică din Ierusalim. În acelaș timp a studiat și la ieșiva Tomhey Temimim din Lod a hasidismului Habad. Acolo s-a atașat de rabinul Shlomo Haim Kesselman. A învățat și la ieșivele Torat Emet și Mir.Din motive medicale nu a servit în armata israeliană. În 1950-1951, împreună cu rabinul Moshe Shapira a înființat grupul Shalhevet-Ya, iar mai târziu, au redactat în mod anonim o publicație lunară spirituală numită Reshafim. Shmuel Hugo Bergmann a calificat revista lor drept „captivantă”.

Steinsaltz a predat o vreme matematica în așezarea Azata. La 24 ani a fost numit director al liceului religios de stat din localitatea Beta Hagdi. În acelaș an i s-a propus postul de șef rabin al orașului Holon, dar a refuzat. La întâlnirea cu președintele Knessetului Kadish Luz și cu primul-ministru Levi Eshkol, aceștia l-au încurajat în realizarea proiectului sau al unei ediții ilustrate a Talmudului. La 1 iunie 1965 s-a căsătorit cu Sara Asimov, fiica unui hasid Habad, Haim Hillel Asimov. Ea este o verișoară secundară a scriitorului Isaac Asimov.

Cuplul Adin și Sara Steinsaltz au avut trei copii:o fiică si doi fii:rabinii Menahem Yaakov Tzvi Steinsaltz și Avraham Moshe Haim Hillel Steinsaltz "Amhiya".Menahem s-a ocupat de editarea cărților tatălui său, iar fratele sau mai mic, a avut, în trecut, o funcție responsabilă (Mashpia) la Ieșiva Ahey Temimim din Kfar Habad. În prezent amândoi sunt implicați în editarea operei lui Steinsaltz. Cumnatul lui Steinsaltz, Shmuel Asimov, a fost trimis al mișcării Habad în Franța.

Încă din anii 1960 a ținut conferințe pe teme iudaice în Israel și în străinătate, între altele, în kibuțuri. În 1984 Steinsaltz a întemeiat liceul-ieșivă din cartierul Makor Haim din Ierusalim, care s-a mutat apoi la Kfar Etzion, impreună cu școala elementară și grădinița Makor Haim. A fost membru in comitetul de direcție al Grădinii zoologice biblice din Ierusalim, al organizației Gesher și al Joint Distribution Comittee. membru fondator și al direcției Institutului Pardes. În 1999 a luat ființă Ieșiva superioară din localitatea Tekoa , iar in 2009 iesiva Shefa Makor Haim, iar Steinsaltz a fost președintele amândurora. În 1991, la sfatul rabinului din Lubavich,Menachem Mendel Schneerson, și-a ebraizat numele de familie în Even Israel. În anii 2004-2008, împreună cu rabinii Israel Ariel, Yoel Schwartz, a inițiat la Tzfat mișcarea Noului Sinedriu și a fost ales președintele acesteia (Nessí Hasanhedrin). Nu a fost mulțumit de amestecul în politică al mișcării (care a îmbrăcat o orientare de extremă dreapta) și în 2008 a demisionat de la președinție. Steinsaltz a fost rabin la sinagoga Tzemah Tzedek din Ierusalim și a prezidat rețeaua de ieșive Makor Haim și Shefa Major Haim , precum și ieșiva Tekoa. În 2006 Steinsaltz a deschis in cartierul Nahlaot din Ierusalim Centru Steinsaltz pentru cunoașterea iudaismului, in care au loc conferinte si ateliere.

În 1989 la scurt timp inaintea destrămării Uniunii Sovietice, Steinsaltz a întemeiat la Moscova prima ieșivă care a funcționat în statul sovietic după multe zeci de ani, de asemenea un Institut de studii iudaice pentru evreii din Rusia, și Asociația Lamed a profesorilor evrei din Uniunea Sovietică. În timpul șederii sale în U.R.S.S. a obținut acordul lui Mihail Gorbaciov pentru a documenta manuscrisele evreiești din bibliotecile din Moscova și Leningrad, și a contribuit la reconstruirea relațiilor oficiale dintre Israel și Uniunea Sovietică. În 1990 a editat traducerea in rusă a cărții sale, „Crinul cu treisprezece petale, si a început traducerea Talmudului comentat in colaborare cu Academia de Stiințe a Rusiei. În 1995 rabinul șef al Moscovei, Adolf Șaievici i-a acordat titlul de „Duhovnâi ravin” - conducător spiritual- al evreilor din Rusia. O lunga perioada a ținut lectii și prelegeri în Rusia.

Steinsaltz a fost un timp cercetător la Institutul pentru studiul religiilor al Universității Yale , de asemenea cercetător primar la Centrul de studiu al științelor și religiilor al Universității Columbia și conferențiar oaspete în mai multe instituții universitare. În 2016 a scris vreme de câteva luni o rubrică permanentă despre pericopa săptămânii în suplimentul de sâmbată al ziarului Makor Rishon

În 2016 a suferit un accident vascular cerebral sever, în urma căruia nu a mai putut vorbi. A murit în anul 2020 la două săptămâni după ce a contractat o pneumonie acută. A fost înmormântat la Ierusalim, în parcela hasidismului Habad din cimitirul evreiesc de pe Muntele Măslinilor.

A fost influențat în concepțiile sale de învățătura lui Rabbi Shneur Zalman din Ladi și Menahem Mendel Schneerson din hasidismul Habad, și de cea a rabinului din Koțk. S-a aflat în legătură cu rabinii din hasidismul Gur, Israel Alter, și Simha Bunem Alter.

În 1965 Steinsaltz a fondat Institutul israelian de publicări talmudice în scopul publicării Talmudului cu un comentariu în ebraica contemporană, accesibil publicului israelian, având o împărțire în alineate și notarea vocalelor (punctuația vocală) Lucrând 17 ore pe zi, Steinsaltz a tradus și a comentat toate cele 63 volume ale Talmudului babilonian, în peste 2700 pagini duble. O astfel de performanță nu a mai fusese realizată de la comentariile lui Rashi din secolul al XII-lea. În afara comentariului lui Rashi și a așa numitor Tosafot, ediția include traducerea Talmudului babilonian din arameică în ebraica modernă, cu prefețe și alineate, date biografice asupra autorilor talmudici, diagrame, imagini etc. Volumul întâi a ieșit de sub tipar în 1967, iar ultimul în 2010. Steinsaltz a redactat un comentariu asemănător și pentru două tratate (Pea, Shkalim) din Talmudul palestinean (ierusalimic). În 2016 a publicat și comentariul Bibliei ebraice (Tanah) și a pregătit terenul pentru un comentariu al Mishnei, care a fost completat după moartea sa, de către Institutul Steinsaltz, și pentru o ediție a Cărții de rugăciuni (Sidur tefilot) (cu comentariul rabinului Shneur Zalman din Ladi, întemeietorul hasidimului Habad) între altele, în cadrul seriei de lecții pe care le-a înregistrat.

Steinsaltz a fost un autor și comentator prolific care a scris circa 60 de cărți ăi sute de articole în domeniul teologiei și filosofiei iudaice, al tradiției și culturii evreiești. A scris comentarii originale la intregul canon al iudaismului:Tanah (Biblia ebraică),Talmudul babilonian, Mishna, cartea Mishne Tora a lui Maimonide, cartea Tania a lui Rabbi Shneur Zalman din Ladi.

• 1976 The Essential Talmud 1976
• 1980 The Thirteen Petalled Rose
• 1982 Teshuvah
• 1983 The Passover Haggadah
• 1984 Biblical Images
• 1988 The Strife of the Spirit
• 1988 The Longer Shorter Way
• 1989 The Sustaining Utterance
• 1992 In the Beginning
• 1993 The Tales of Rabbi Nachman of Bratslav
• 1994 The Woman of Valor
• 1995 On Being Free
• 1997 Talmudic Images
• 1998 The Candle of God
• 1999 Simple Words
• 2000 A Guide to Jewish Prayer
• 2000 The Seven Lights: On the Major Jewish Festivals
• 2003 The Miracle of the Seventh Day
• 2003 Opening the Tanya
• 2005 Learning from the Tanya
• 2005 We Jews
• 2007 Understanding the Tanya
• 2011 A Dear Son to Me
• 2012 A Reference Guide to The Talmud
• 2014 My Rebbe

• 1971 - Premiul Abramowitz-Zeitlin pentru o serie de articole despre iudaismul contemporan
• 1986 - Premiul Marcus Katz, din partea presedintelui Israelului
• 21 aprilie 1988 - Premiul Israel pentru studii iudaice, inclusiv pentru Ediția Steinsalz a Talmudului
• Medalia de onoare a președintelui Italiei

1994 - Medalia primarului Parisului

• Membru al Ordinului Artelor și Literaturii al Franței
• a fost declarat rabin spiritual al evreilor din ex- Uniunea Sovietică
• 2002 - Premiul memorial Zalman Shazar
• 9 februarie 2012 - Medalia Președintelui Israelului, din partea președintelui Shimon Peres
• 2017 - Cetățean de onoare al Ierusalimului

Rabinul Steinsalz a fost doctor honoris causa al Yeshiva University din New York (1991) , al Universității Ben Gurion din Beer Sheva, al Universității Bar Ilan , al Universității Brandeis din SUA și al Universității Internaționale Florida

• art. Adin Steinsalz în Enciclopedia electronică evreiască în limba rusă