French
DeutschAiud
| Aiud | |||
| Nagyenyed Straßburg am Mieresch | |||
| — municipiu — | |||
| |||
  Aiud Aiud (România) | |||
 Aiud Aiud (Județul Alba) | |||
| Coordonate: 46°18′44″N 23°43′45″E / 46.31222°N 23.72917°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Alba | ||
| SIRUTA | 1213 | ||
| Atestare | 1293 | ||
| Reședință | Aiud[*] | ||
| Localități componente | |||
| Guvernare | |||
| - primar al municipiului Aiud[*] | Dragoș-Ionuț Crișan[*][1] (PSD, ) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 142,2 km² | ||
| Altitudine | 260 m.d.m. | ||
| Populație (2021) | |||
| - Total | 21.307 locuitori | ||
| - Densitate | 185 loc./km² | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 515200 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Gyomaendrőd | Ungaria | ||
| - Dingelstädt | Germania | ||
| - Siklós | Ungaria | ||
| - Cusset | Franța | ||
| - Cerepoveț | Rusia | ||
| - Ponte de Sôr | Portugalia | ||
| - Megara | Grecia | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Aiud (în maghiară Enyed, Nagyenyed, în dialectul săsesc Änjet, Angetn, Stroßbrich, în germană Straßburg am Mieresch, în latină Brucla) este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente Aiud (reședința), Aiudul de Sus, Gâmbaș, Măgina și Păgida, și din satele Ciumbrud, Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Gârbovița, Sâncrai și Țifra.
Între 1918 și 1950, orașul Aiud, pe atunci comună, a fost reședință de unitate administrativă sub-divizionară de ordin doi (plasă) în cadrul județului interbelic Alba, sub numele omonim de plasa Aiud.
Toponimie
[modificare | modificare sursă]Toponimul maghiar, cel vechi german, precum și cel român al orașului provin de la numele sfântului Egidiu.
Stemă
[modificare | modificare sursă]Stema municipiului Aiud se compune dintr-un scut tăiat, având partea superioară despicată. În primul cartier, pe câmp roșu, se află o poartă de aur dotată cu o cruce și cu două medalioane cuprinzând motive populare, de aur. În spațiul deschis al porții se zăresc un ciorchine de strugure și o frunză de viță de vie, de asemenea, de aur. În cartierul secund, pe câmp azuriu, un grifon de argint, limbat roșu, ținând cu ghiara dreaptă o spadă, iar cu cea stângă, o balanță, ambele din același metal. În partea inferioară, pe fond auriu, o carte deschisă, naturală. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din cinci turnuri crenelate.
Semnificația elementelor însumate:
Poarta relevă valoarea creației folclorice. Strugurii, ponderea pe care a avut-o în trecut viticultura. Sabia, participarea locuitorilor la lupta de apărare. Balanța, atributul organului administrativ orășenesc. Cartea deschisă amintește importantele instituții culturale existente în această urbe: Biblioteca Bethlen (construită în anul 1662) și Muzeul de Științe Naturale (1796).[2]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană Brucla.
Prima menționare documentară datează din 1293, când populația era alcătuita în majoritate de sași. În documentele medievale localitatea Aiud apare sub denumirile Enietten sau Engeten (în dialectul săsesc Angeten sau Anjet) și, uneori, ca Strassburg.[3] Paronimul așezării este Sângătinul (în maghiară Kisenyed, Szászenyed, în traducere „Aiudul Mic” sau „Aiudul Săsesc”).
În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculați.
În secolul al XVI-lea populația a adoptat reforma protestantă, iar Biserica Cetății a fost folosită în comun de sașii luterani și de maghiarii calvini. Biserica a fost incendiată în anul 1600 de trupele lui Mihai Viteazu și refăcută de Gabriel Bethlen. Din anul 1704 biserica a fost folosită exclusiv de comunitatea calvină, iar comunitatea luterană a sașilor din Aiud și-a construit o biserică nouă în interiorul cetății, pe locul unei capele mai vechi.[4] Aiudul a devenit unul din principalele centre reformate din Transilvania. Aiudul a fost cel mai important centru cultural și de învățământ al calvinismului ardelean. Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.
În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea Aiudului la 13 martie 1704. În lupta de apărare a cetății și-au pierdut viața 30 de studenți ai colegiului.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 139), localitatea apare sub numele de „N. (Nagy) Enyed” (Aiudul Mare).
La 8 ianuarie 1849 țăranii români răsculați, conduși de Axente Sever și preotul Simion Prodan, au incendiat orașul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost uciși circa 600 de etnici maghiari.[5] Morții au fost aruncați în șanțurile cetății și în varnița de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanța i-a stabilit inocența.[6]
Până în 1950 orașul a fost reședința plășii Aiud.
În timpul regimului comunist din România în închisoarea Aiud au fost întemnițați numeroși deținuți politici.
Demografie
[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a municipiului Aiud
Români (72,07%)
Maghiari (12,98%)
Romi (3,96%)
Alte etnii (0,12%)
Necunoscută (10,87%)
Componența confesională a municipiului Aiud
Ortodocși (68,3%)
Reformați (11,3%)
Greco-catolici (2,47%)
Baptiști (1,81%)
Romano-catolici (1,23%)
Alte religii (3,06%)
Necunoscută (11,84%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Aiud se ridică la 21.307 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 22.876 de locuitori.[7] Majoritatea locuitorilor sunt români (72,07%), cu minorități de maghiari (12,98%) și romi (3,96%), iar pentru 10,87% nu se cunoaște apartenența etnică.[8] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (68,3%), cu minorități de reformați (11,3%), greco-catolici (2,47%), baptiști (1,81%) și romano-catolici (1,23%), iar pentru 11,84% nu se cunoaște apartenența confesională.[9]
 | Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Municipiul Aiud este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Dragoș-Ionuț Crișan[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[10]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 8 | |||||||||
| Partidul Național Liberal | 5 | |||||||||
| Uniunea Democrată Maghiară din România | 3 | |||||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 2 | |||||||||
| Danciu Ionela-Mariana | 1 | |||||||||
Lăcașuri de cult
[modificare | modificare sursă].jpg)
- Biserica reformată-calvină (în incinta cetății Aiudului), cu un masiv turn romanic din sec. al XIII-lea. Biserica propriu-zisă a fost edificată în stil gotic (sec. XV-XVI), ca biserică de tip hală cu trei nave, cu absida poligonală, cu interiorul modificat baroc.
- Biserica romano-catolică, fostă mănăstire minorită, cu hramul Sf. Elisabeta de Turingia
- Biserica unitariană (1929)
- Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi”
- Biserica ortodoxă, cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci (strada Ostașilor)
- Biserica greco-catolică veche, cu hramul Sfântul Nicolae, edificiu construit în anul 1912 (strada Simion Bărnuțiu)
- Schitul Eroilor
- Biserica greco-catolică nouă (1998)
- Biserica baptistă (strada Liviu Rebreanu)
Obiective turistice
[modificare | modificare sursă].jpg)
- Cetatea Aiudului, una din cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI). De plan poligonal neregulat, construită din piatră brută (grosimea zidurilor: 1,20 m), cetatea a fost întărită cu turnuri (al blănarilor, al măcelarilor, al croitorilor etc.), aparținând breslelor meșteșugărești.
- Castelul Bethlen (palatul voievodal, sec. XVI-XVII), a aparținut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat ființează în prezent un muzeu de științe naturale.
- Muzeul de istorie (în incinta cetății Aiudului)
- Rezervația naturală Pădurea Sloboda (20 de hectare).
- Băgău, Trascău (situri de importanță comunitară incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000 în România) și Munții Trascăului (arie de protecție specială avifaunistică (sit SPA)
- Cheile Aiudului
Orașe înfrățite
[modificare | modificare sursă]Municipiul Aiud este înfrățit cu următoarele localități:
Dingelstädt, Germania (1993)
Gyomaendrőd, Ungaria (1993)
Cusset, Franța (2001)
Ponte de Sor, Portugalia (2003)- Siklós, Ungaria (2003)
Megara, Grecia (2003)
Personalități
[modificare | modificare sursă]- Péter Alvinczi (1570 - 1634), scriitor, autor de scrieri bisericești și politice;
- Florence Baker (1841 - 1916), exploratoare;
- Zsigmond Vita (1906 - 1998), istoric cultural;
- Zoltán Jékely (1913 - 1982), scriitor și traducător;
- Arpad Bako (1914 - 1990), atlet de performanță, profesor de educație fizică și sport;
- Gyula Strommer (1920 - 1995), matematician, astronom;
- Arcadie Sarcadi (1925 - 2002), jucător de polo pe apă;
- Albert Winkler (1930 - 1992), compozitor;
- Carol Bedö (n. 1930), gimnast;
- Adela Mărculescu (n. 1938), actriță;
- Anton Șuteu (1947 - 2010), compozitor;
- Romeo Pop (1952 - 2022), actor;
- Teodor Rus (n. 1974), fotbalist;
- Bogdan Andone (n. 1975), fotbalist;
- Răzvan Dâlbea (n. 1981), fotbalist;
- Szabolcs Székely (n. 1985), fotbalist;
- David Popa (n. 1997), fotbalist;
- Andrei Cordea (n. 1999), fotbalist;
- Raul Șteau (n. 2001), fotbalist.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ http://www.lege-online.ro/lr-HOTARARE-685-1998-%2815899%29.html Hotărârea guvernului nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii
- ^ „Trecutul nostru comun - Aiud”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Gustav Seivert, Straβburg am Marosch. Belehrendes und Unterhaltendes aus der Vergangenheit dieses Städtchens, Hermannstadt, 1866, p. 12 și urm.
- ^ Gerő, András și Patterson, James, Modern Hungarian society in the making: the unfinished experience. Central European University Press, 1995
- ^ Ion Rusu Abrudeanu, Moții - Calvarul unui popor eroic dar nedreptățit. Ed. Cartea Românească, București, 1928
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Buza M., Mărculeț I., Pretabilitatea reliefului din Culoarul Mureșului în amenajarea drumului roman în sectorul Aiud – Războieni-Cetate, Comunicări științifice, Vol. VII, Mediaș, 2008
- Stoica L., Stoica Gh., Popa Gabriela, Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba, Cluj-Napoca, 2009. ISBN 978-973-0-06143-3
- Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Structura etnică a populației orașului Aiud în secolul XX, Comunicări științifice, Vol. I, Mediaș, 2003
- Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Districtul protopopesc greco-catolic Aiud (1879-1940). Studiu demografic, Deșteptarea Credinței, nr. 8 (173), Dej, 2004
- Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Riscul geomorfologic și riscul climatic în Culoarul Aiud – Sebeș, Analele Asociației Profesionale a Geografilor din România, vol. I, nr. 1., 2010 [1]
- Ștefănescu, Iulia; Mărginean, Ramona; Codrea, Vl., Muzeul de științele naturii, Aiud - cel mai vechi din România, Terra magazin, Nr. 5 (125), București, 2008
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Lista monumentelor istorice din județul Alba
- Listă de castele în România
- Listă de localități din județul Alba
- Listă de comune din județul Alba
- Biserica reformată din Ciumbrud
- Biserica de lemn din Sâncrai
- Biserica reformată din Sâncrai
- Castelul Bánffy din Sâncrai
- Mănăstirea Măgina
- Biserica Nașterea Maicii Domnului din Gârbovița
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Municipiul Aiud
- Pagina primăriei din Aiud
- Statutul municipiului Aiud Arhivat în , la Wayback Machine.
- Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană
- Imagine din satelit a zonei Aiud
- AiudOnline (pagina aiudenilor de pretutindeni)
- Centrul Cultural "Liviu Rebreanu" din Aiud Arhivat în , la Wayback Machine.
- Fundația Inter-Art Aiud
- Festivalul de film și foto ArtAIUD Arhivat în , la Wayback Machine.
- Imagini din Aiud Arhivat în , la Wayback Machine.
- hu [2] Arhivat în , la Wayback Machine. Árpád E. Varga, Evoluția demografică a populației din județul Alba între anii 1850-2002
- Dicționar de localități din Transilvania Arhivat în , la Wayback Machine.
- Cheile Aiudului
- [3][nefuncțională] Adrian Îndrei, Descrierea zonei Cheile Aiudului
- Galerie foto "Dus de-acasa" Arhivat în , la Wayback Machine.
- Muzeul de Științe Naturale din Aiud - Vitrina veacurilor[nefuncțională], 16 august 2008, Vasile Surcel, Jurnalul Național
- Lecția de supraviețuire a bibliotecii „Bethlen”, 4 ianuarie 2006, Evenimentul zilei
| ||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||
