French
DeutschAlexander Haig
Alexander Meigs Haig, Jr. (n. 2 decembrie 1924 – d. 20 februarie 2010) a fost un general al United States Army, care a servit ca secretar de stat în administrația președintelui Ronald Reagan și Șef al personalului Casei Albe în administrațiile președinților Richard Nixon și Gerald Ford.[3]
Haig a servit de asemenea ca Adjunct al Șefului de stat major al armatei Statelor Unite, cea de-a doua cea mai importantă funcție a unui ofițer al United States Army,[4] precum și în calitatea de Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Europa, fiind simultan comandantul forțelor miltare americane și NATO din Europa.
Veteran al Războiului din Coreea și al celui din Vietnam, Haig a fost decorat cu unele dintre cele mai importante decorații ale Uniunii, dintre acestea distingându-se Distinguished Service Cross, Silver Star cu frunză de stejar și Purple Heart.[5]
În ziua de 20 februarie 2010, Haig a decedat din cauza unor complicații provenite dintr-o infecție stafilococică după ce fusese anterior spitalizat la Johns Hopkins Hospital din Baltimore pe 28 ianuarie 2010.[6]
Viață timpurie și educație
[modificare | modificare sursă]Alexander Haig s-a născut în Bala Cynwyd, statul Pennsylvania, în apropierea orașului Philadelphia, Pennsylvania, ca fiul mijlociu al avocatului republican Alexander Meigs Haig, Sr. și al soției sale Regina Anne Murphy.[7] La vârsta de zece ani, tatăl său a murit de cancer, iar mama sa, de descendență irlandeză-americană și-a crescut copii în spiritul conservator al bisericii catolice.[8] A studiat la Saint Joseph's Preparatory School din Philadelphia și a absolvit liceul Lower Merion din Ardmore, Pennsylvania. După aceea a învățat la Universitatea Notre Dame timp de doi ani, după care s-a transferat la United States Military Academy, pe care a absolvit-o în 1947. Haig a obținut un masterat în administrarea afacerilor de la Columbia Business School în 1955, și un altul în relații internaționale de la Universitatea Georgetown în 1961. Lucrarea sa de disertație a examinat rolul ofițerilor de armată în politicile naționale.
Carieră militară timpurie
[modificare | modificare sursă]Războiul din Coreea
[modificare | modificare sursă]Pentagon
[modificare | modificare sursă]Războiul din Vietnam
[modificare | modificare sursă]West Point
[modificare | modificare sursă]Consultant pe probleme de securitate (1969 – 1972)
[modificare | modificare sursă]Șeful personalului Casei Albe (1973 – 1974)
[modificare | modificare sursă]Comandant suprem al NATO (1974 – 1979)
[modificare | modificare sursă]
fotografie din 1 iunie 1977.
Poziții civile
[modificare | modificare sursă]Secretar de stat (Secretary of State) 1981 – 1982
[modificare | modificare sursă]Încercarea de asasinare a președintelui Reagan
[modificare | modificare sursă]Nominalizarea prezidențială a Partidului Republican din 1988
[modificare | modificare sursă]Viață târzie, probleme de sănătate, deces
[modificare | modificare sursă]În 1980, Haig a avut o dublă operație de bypass la inimă.[9]
Familie
[modificare | modificare sursă]Distincții militare
[modificare | modificare sursă]Qualification Badges
Decorații
Distinguished Service Cross
Defense Distinguished Service Medal with Oak Leaf Cluster
Army Distinguished Service Medal
Silver Star with Oak Leaf Cluster
Legion of Merit with two Oak Leaf Clusters
Distinguished Flying Cross with two Oak Leaf Clusters
Bronze Star with "Valor device" and two Oak Leaf Clusters
Purple Heart
Air Medal with Bronze Numeral 24
Army Commendation Medal
Decorații militare americane
National Defense Service Medal with Bronze Service Star
American Campaign Medal
World War II Victory Medal
Army of Occupation Medal
Korean Service Medal with four Bronze Stars
Vietnam Service Medal with two Bronze Stars
Decorații din alte țări
National Order of Vietnam
Vietnam Gallantry Cross with Palm
United Nations Service Medal
Republic of Vietnam Campaign Medal
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Alexander M. Haig Jr. Dies at 85; Was Forceful Aide to 2 Presidents (în engleză), The New York Times, , accesat în
- ^ https://www.nytimes.com/1982/01/25/nyregion/notes-on-people-a-haig-inaugurated.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Alexander Haig, MSN Encarta. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „ALEXANDER M. HAIG, Assistant to the President: Files, 1973–74”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Premier Speakers Bureau”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Weiner, Tim (). „Alexander M. Haig Jr., 85, Forceful Aide to 2 Presidents, Dies”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Hohmann, James (). „Alexander Haig, 85; soldier-statesman managed Nixon resignation”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Haig's Future Uncertain After a Shaky Start”. Anchorage Daily News. . Accesat în .[nefuncțională]
- ^ Guardian obituary
Bibliografie suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Haig, Alexander (), Caveat: Realism, Reagan, and Foreign Policy, New York: Macmillan, ISBN 0025473700.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- The Day Reagan was Shot article on Haig
- The Falklands: Failure of a Mission Arhivat în , la Wayback Machine. critique of Haig's mediation efforts
- Portrait of Alexander Haig Arhivat în , la Wayback Machine. by Margaret Holland Sargent
- Alexander Haig la Internet Movie Database
| Predecesor: General Andrew Goodpaster | Comandant suprem al NATO din Europa 1974 — 1979 | Succesor: General Bernard W. Rogers |
| Predecesor: H. R. Haldeman | Șeful de protocol al Casei Albe 1973 – 1974 | Succesor: Donald Rumsfeld |
| Predecesor: Edmund S. Muskie | Secretar de stat 1981 – 1982 | Succesor: George P. Shultz |
| |||||||
| |||||||||||||
