Anghel Dumbrăveanu

Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Dumbrăveanu.
Anghel Dumbrăveanu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Activitate
PatronajOrizont[2]  Modificați la Wikidata

Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt - d. 12 mai 2013) a fost un poet, prozator și traducător român, aparținând generației anilor '60.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu.[necesită citare]

A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele:

  • Fluviile visează oceanul (București, 1961),
  • Pământul și fructele (1964),
  • Iluminările mării (1967),
  • Oase de corăbii (1968),
  • Fața străină a nopții (1971),
  • Singurătatea amiezii (Timișoara, 1973),
  • Diligența de seară (1978),
  • Tematica umbrei (1982),
  • Curtea retorilor (București, 1989),
  • Capcane și visuri (București, 1992)
  • Predica focului (Cluj-Napoca, 1993),
  • Diamantul de întuneric (1997),
  • O ireală bucurie de-a aștepta (1999),
  • Begoniile de la mansardă (Timișoara, 2002).

Este prezent în:

  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[4]

* Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973),

  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1982),
  • Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nichita Stănescu“ (1986),
  • Premiul Internațional de Poezie „Rozeta de la Bela Voda“ la Krușevăț-Iugoslavia (1998)[necesită citare]
  1. ^ http://www.uniuneascriitorilortm.ro/content/plecat-dintre-noi-poetul-anghel-dumbr%C4%83veanu  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://romanialiterara.com/2024/05/intelectuali-timisoreni-in-dosarul-securitatii/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ IdRef, accesat în  
  4. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 27.
  • Anghel Dumbrăveanu, Războiul estetic (cu o Postfață de Crișu Dascălu), București, Editura Eminescu (Poeți Români Contemporani), 1998 (vol. I), 2000 (vol. II).
  • Anghel Dumbrăveanu, Iarna imperială, București, Editura Minerva (colecția Biblioteca pentru Toți), 1986.
  • Violeta Dumbrăveanu, Tratat despre melancolie (antologie de 472 de pagini, cu esențialele cronici / studii literare despre „teritoriul poetic“ al lui Anghel Dumbrăveanu), Timișoara, Editura Eurostampa, 2001.
  • Mircea Tomuș, Carnet critic, București, Editura pentru Literatură, 1969.
  • Mircea Tomuș, Cincisprezece poeți, București, Editura pentru Literatură, 1968.
  • Ion Pachia Tatomirescu, Generația resurecției poetice, 1965 – 1970, Timișoara, Editura Aethicus, 2005, pp. 278 – 270; 388 – 402.
  • Ion Pachia Tatomirescu, Poemele lui Anghel Dumbrăveanu – «imateriale aripi ale materiei» – sau despre receptarea spectrală a lumii și paradoxismul existențial-cromatic, în Orient latin (Timișoara), anul VII, nr. 3 (septembrie) / 2000, p. 2.
  • Ion Pachia Tatomirescu, O ireală bucurie..., recenzie, în Caietele Dacoromâniei (Timișoara), anul V, nr. 17, 22 septembrie – 22 decembrie 2000, pp. 12 - 14.
  • Ion Pachia Tatomirescu, Receptarea spectrală a lumii, în Ramuri (Craiova), nr. 4 (250), 15 aprilie 1985, p. 4.
  • Ion Pachia Tatomirescu, Smirdarul din priveliștea Logosului (cronică la volumul de versuri, publicat în 1999, O ireală bucurie de-a aștepta de Anghel Dumbrăveanu), în Rostirea românească (Timișoara), anul VI, nr. 10-11-12 / octombrie – noiembrie – decembrie, 2000, pp. 70 – 72.