Bătălia de la Sculeni
Bătălia de la Sculeni | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Războiul de Independență al Greciei | |||||||
Athanasios Agrafiotis | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Revoluționari greci | Imperiul Otoman | ||||||
Conducători | |||||||
Gheorghe Cantacuzino | Mahmud al II-lea | ||||||
Efective | |||||||
400 - 500 | 5.000 | ||||||
Pierderi | |||||||
375 morți | neconoscut, posibil importante | ||||||
Modifică date / text |
|
Bătălia de la Sculeni a avut loc pe 29 iunie 1821 lângă Sculeni, Principatul Moldovei, între forțele otomane ale sultanului Mahmud al II-lea și Eteria greacă condusă de Prințul Gheorghe Cantacuzino[1]. Bătălia a reprezentat represalii otomane la expediția lui Alexandru Ipsilanti în Principatele Dunărene, desfășurându-se zece zile mai târziu după o nouă victorie turcă în bătălia de la Drăgășani.
După ce otomanii au traversat râul Bahlui, în Iași, la 25 iunie 1821, Cantacuzino și forțele sale, staționate inițial pe partea rusă, a traversat Prutul[2].
Desfășurare
[modificare | modificare sursă]Otomanii dispuneau de un potențial militar de aproximativ zece la unu față de greci[3]. Cantacuzino, care a imitat "retragerea lui Ipsilanti" în Imperiul Austriac după Drăgășani, a fugit în Imperiul Rus (Gubernia Basarabia). Cu toate acestea, forțele sale, alcătuite din aproximativ 500 de tineri soldați greci, a decis să rămână și să lupte împotriva trupelor otomane. În timpul luptei, aproximativ un sfert din armata greacă a fugit trecând înot Prutul. Soldații rămași au continuat să lupte până când au fost fie uciși de turci, fie s-au înecat. Rușii, poziționați pe malul opus al râului, au aplaudat tot acest timp curajulul grecilor.
Urmări
[modificare | modificare sursă]După bătălie, toate revoltele grecești din Principatele Dunărene și în alte zone nordice supuse Imperiului Otoman au încetat[2]. Cu toate acestea, sarcina principală, de a distrage atenția forțele militare otomane semnificative din Balcanii de Nord, pentru zdrobirea inamicului în Grecia, a fost realizată.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ghervas, Stella. Réinventer la tradition. Alexandre Stourdza et l'Europe de la Sainte-Alliance. Paris, Honoré Champion, 2008. ISBN 978-2-7453-1669-1
- Miller, William. The Ottoman Empire and Its Successors, 1801-1927. Routledge, 1966.
- Phillips, Walter Alison. The War of Greek Independence, 1821 to 1833. Smith, Elder and Company, 1897 (University of Michigan).