Belinda (satelit)

Belinda
Belinda văzută de Voyager 2 în 1986
Descoperire
Descoperit de	Stephen P. Synnott⁠(d) / Voyager 2
Dată descoperire	13 ianuarie 1986
Denumiri
Denumire MPC	Uranus XIV
Pronunție	/be'lin.da/
Atribute	Belindian /be.lin.di'an/
Caracteristicile orbitei
Raza medie a orbitei	75.255,613 ± 0,057 km[1]
Excentricitate	0,00007 ± 0,000073[1]
Perioadă orbitală	0,623527470 ± 0,000000017 zile[1]
Înclinație	0,03063 ± 0,028° (față de ecuatorul lui Uranus)[1]
Sateliți	Uranus
Caracteristici fizice
Dimensiuni	128 × 64 × 64 km[2]
Raza medie	40,3 ± 8 km[2][3][4]
Suprafață	~25.000 km2 [a]
Volum	~380.000 km3 [a]
Masă	~3,6×1017 kg[a]
Densitate medie	~1,3 g/cm3 (presupusă)[3]
Gravitație	~0,014 m/s2 [a]
Viteză cosmică	~0,034 km/s[a]
Perioadă de rotație	sincronă[2]
Înclinare axială	zero[2]
Albedo	0,08 ± 0,01[5]
Temperatură	~64 K[a]

Belinda este un satelit interior al planetei Uranus. Belinda a fost descoperită din imaginile realizate de Voyager 2 pe 13 ianuarie 1986 și a primit denumirea temporară S/1986 U 5.^[6] Este numit după eroina din poezia The Rape of the Lock a lui Alexander Pope. Este desemnat și Uranus XI. ^[7]

Belinda aparține grupului de sateliți Portia, care-i includ și pe Bianca, Cressida, Desdemona, Portia, Juliet, Cupid, Rosalind și Perdita. ^[5] Acești sateliți au orbite și proprietăți fotometrice similare. ^[5] În afară de orbita sa, ^[1] raza de 45 km ^[2] și albedo-ul geometric de 0,08 ^[5] nu se știe practic nimic despre ea.

Imaginile Voyager 2 o arată pe Belinda ca un obiect alungit, cu axa sa majoră îndreptată spre Uranus. satelitul este foarte alungit, cu axa sa scurtă de 0,5 ± 0,1 ori mai mare decât axa lungă.^[2] Suprafața sa este de culoare gri. ^[2]

Sistemul interior de sateliți este instabil pe perioade de timp de câteva milioane de ani. Belinda și Cupid vor fi probabil prima pereche de sateliți care se vor ciocni, peste 100.000 până la 10 milioane de ani, în funcție de densitățile sateliților din grupul Portia, datorită interacțiunilor rezonante cu Cupid care este mult mai mic. ^[8]

• Sateliții naturali ai lui Uranus

Note explicative

Citații

Surse

• Jacobson, R. A. (1998). „The Orbits of the Inner Uranian Satellites From Hubble Space Telescope and Voyager 2 Observations”. The Astronomical Journal. 115 (3): 1195–1199. Bibcode:1998AJ....115.1195J. doi:10.1086/300263. 
• Karkoschka, Erich (2001). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597. 
• „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). 18 octombrie 2010. Accesat în 27 ianuarie 2012. 
• Williams, Dr. David R. (23 noiembrie 2007). „Uranian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în 27 ianuarie 2012. 
• Karkoschka, Erich (2001). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596. 
• Marsden, Brian G. (16 ianuarie 1986). „Satellites of Uranus”. IAU Circular. 4164. Accesat în 27 ianuarie 2012. 
• USGS/IAU (21 iulie 2006). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. Gazetteer of Planetary Nomenclature. USGS Astrogeology. Accesat în 27 ianuarie 2012. 

• Profilul lui Belinda de către NASA’s Solar System Exploration
• Sateliții cunoscuți ai lui Uranus (de Scott S. Sheppard^⁠(d))