Biserica evanghelică din Apoș

Biserica fortificată din Apoș
Machetă pentru biserica fortificată din Apoș
Machetă pentru biserica fortificată din Apoș
Poziționare
Biserica fortificată din Apoș se află în Județul Sibiu
Biserica fortificată din Apoș
Biserica fortificată din Apoș
Coordonate46°1′46″N 24°33′18″E ({{PAGENAME}}) / 46.02944°N 24.55500°E
LocalitateApoș, Sibiu
JudețSibiu
ȚaraRomânia
AdresaSat Apoș nr.80
Edificare
Bazilică romanică modificată în stil goticfortificată
Tipdefensiv
Data începerii construcțieisecolul al XV-lea
MaterialeConstrucție de piatră și cărămidă
Clasificare
LMISB-II-a-B-12313

Biserica evanghelică din Apoș este situată în satul Apoș, din comuna Bârghiș, județul Sibiu. Biserica a fost construită în secolul al XV-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010 sub codul cod LMI SB-II-a-B-12313, cu următoarele obiective:

  • Biserica evanghelică, sf. sec. XV - XVIII, codLMI SB-II-m-B-12313.01
  • Turn-clopotniță, 1799, codLMI SB-II-m-B-12313.02
Apoş în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Apoș, denumirea veche românească Aposdorf, (în dialectul săsesc Appesterf, Apestref, în germană Appesdorf, Abstdorf, în trad. "Satul Abatelui", în maghiară Szászapá Apátfalva, în latină Villa Abbatis) este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Bârghiș.

Apoș este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Așezarea, amplasată în Podișul Hârtibaciului, a fost locuită încă din epoca bronzului, fapt confirmat de o serie de descoperiri arheologice, între care o secure de luptă din serpentin, o altă secure, un inel răsucit în formă de șarpe, o seceră cu cârlig și două celturi, toate din bronz, precum și greutăți de țesut din lut și un ac de argint din epoca târzie a fierului.[1]

Prima atestare documentară a localității datează din 1322, sub denumirea de Villa Abbatis.

În evul mediu, localitatea a fost posesiune a Mănăstirii cisterciene Cârța, fapt ce a dat toponimicul german Appesdorf (“Satul Abatelui”).

Biserica evanghelică, de tip biserică-sală, construită la începutul secolului al XV-lea în stil gotic, cu cor absidat poligonal sprijinit de contraforți. Turnul-clopotniță a fost construit mai târziu, în anul 1799. [1]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • Hermann Fabini - Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Hermann Fabini - Kirchenburgen in Siebenbürgen [în trad. "Biserici fortificate din Transilvania"], Leipzig 1985, Wien 1986, Leipzig 1991;
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.