Bobby Fischer

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Bobby Fischer
Bobby Fischer în 1960
Date personale
Nume la naștere	Robert James Fischer
Născut	9 martie 1943 Chicago, Illinois, SUA
Decedat	17 ianuarie 2008 (64 de ani) Reykjavík, Islanda
Înmormântat	Selfoss[*][[Selfoss (city in Iceland)|​]][4]
Cauza decesului	cauze naturale[5] (insuficiență renală[5])
Părinți	Neményi Pál[*][[Neményi Pál (Hungarian mathematician and physicist specializing in continuum mechanics)|​]][6]
Căsătorit cu	Miyoko Watai[*]​[7]
Cetățenie	Islanda (2005–2008)  Statele Unite ale Americii (1943–2005)
Ocupație	jucător de șah
Limbi vorbite	limba engleză[8][9] Limba islandeză
Activitate
Alma mater	Erasmus Hall High School[*][[Erasmus Hall High School (high school in Brooklyn, USA)|​]][1][2]
Premii	world chess champion[*][[world chess champion (winner of a world chess championship)|​]] Chess Oscar[*][[Chess Oscar (award for the best chess player of the year)|​]] (1970, 1971 și 1972)[3]
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Robert (Bobby) James Fischer (n. 9 martie 1943, Chicago, Illinois, SUA – d. 17 ianuarie 2008, Reykjavík, Islanda) a fost un jucător de șah american, al unsprezecelea campion mondial (1972-1975).

Mama sa, Regina Wender, era o poloneză evreică devenită cetățean american, iar tatăl său, conform certificatului de naștere, era Hans-Gerhardt Fischer, un bio-fizician german. În 2002, un articol din „The Philadelphia Inquirer”, sugerează că tatăl său natural a fost Paul Nemenyi, un fizician evreu de naționalitate maghiară.

La 6 ani învață să joace șah, mai târziu înscriindu-se la „Clubul de șah” din Manhattan.

În 1958, la vârsta de 15 ani, la interzonalul de la Portorož, se clasează pe locurile 5-6 și devine cel mai tânăr mare maestru.

La 19 ani câștigă Interzonalele de la Stockholm, dar se clasează doar al patrulea la turneul candidaților. La 24 de ani (1967), la Interzonalele de la Sousse, câștigă 8,5 puncte în primele 10 jocuri, dar apoi se retrage, ieșind astfel din competiția pentru titlul mondial, deși se credea că va ajunge cel mai tânăr campion mondial din istoria șahului.

Interzonalul din 1970 s-a ținut la Palma de Mallorca, pe care l-a câștigat cu 18.5-4.5 (+15=7-1). Câștigă titlul după meciul de la Reykjavik (Islanda, 11 iulie - 3 septembrie 1972), când îl învinge pe Boris Spasski (scor: 12,5 - 8,5; prima partidă a fost pierdută de challenger, care a cerut să fie scoase din sală camerele de filmat, care îl deranjau; a doua partidă a fost pierdută de challenger prin neprezentare; ținând seama că la scor egal campionul en titre își păstra titlul, handicapul era deja enorm, dar a fost surmontat. În preliminariile acestui campionat pentru coroana supremă, Bobby Fischer i-a învins mai întâi pe Mark Taimanov cu 6-0 apoi pe Bent Larsen tot cu 6-0 scoruri nemaiîntâlnite în istoria modernă a șahului și în finala candidaților la învins pe Tigran Petrosian (6,5 - 2,5). După victoria în fața lui Spasski, a devenit șahistul cu cel mai mare ELO din istoria șahului. (Coeficienții ELO ai șahiștilor de după Kasparov nu mai reflectă realitatea, deoarece sunt realizați în turnee special făcute pentru creșterea coeficientului)^{[necesită citare]}. Fischer a întrerupt supremația de circa 25 de ani a școlii de șah sovietice. Meciul său cu Spasski a fost supranumit „Meciul secolului”. În perioada 3-24 aprilie 1975, FIDE a organizat meciul de Campionat Mondial, Bobby Fischer avându-l drept challenger pe Anatoli Karpov. Nu s-a prezentat la meci și a fost declarat învins. Fischer a declarat, după victoria în meciul cu Spasski, că va păstra titlul de campion mondial până la sfârșitul vieții sale.

După câștigarea titlului, Fischer nu a mai participat la competiții oficiale timp de aproape 20 de ani.

În 1992 a jucat meciul „revanșei secolului”, împotriva lui Boris Spasski, în Iugoslavia aflată sub embargo NATO. Înaintea meciului a fost filmat scuipând pe ordinul SUA care îi interzicea să joace.^[10] Ca urmare, a fost declarat persoană non-grata pe teritoriul SUA și, se spune, a intrat în urmărirea Interpolului.

O vreme s-a refugiat în Ungaria. Începând din 2000 a locuit în Filipine și Japonia, împreună cu Miyoko Watai, președinta „Asociației Japoneze de Șah”^[11][12]. În 2005, ca urmare a hărțuielilor la care era supus din partea autorităților americane și japoneze, solicită și primește cetățenia islandeză.

Fischer suferea de o boală de rinichi degenerativă, care s-a agravat în octombrie 2007. La mijlocul lunii ianuarie 2008 condiția lui s-a deteriorat brusc, în ziua de 17 murind în apartamentul său din Reykjavik.

A fost un aspru critic la adresa evreilor (el însuși fiind de descendență evreiască), primele sale declarații în acest sens fiind făcute în 1961. A negat Holocaustul, și-a anunțat intenția de a demasca crimele evreilor și a susținut că Statele Unite sunt o „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați”.

La câteva ore după atentatele din 11 septembrie 2001 a declarat la un post de radio din Filipine, că „aceasta e o veste minunată”, continuând cu critici la adresa politicii SUA în Orientul mijlociu.^[10]

• Listă de mari maeștri ai șahului

Materiale media legate de Bobby Fischer la Wikimedia Commons

• [1]