French
DeutschBoeing 307 Stratoliner
| Boeing 307 Stratoliner | ||
 | ||
| Tip | Avion de transport pasageri | |
|---|---|---|
| Țară de origine |  SUA | |
| Constructor | Boeing | |
| Zbor inaugural | 31 decembrie 1938 | |
| Introdus | 8 iulie 1940 | |
| Retras | 1975 | |
| Beneficiar principal | TWA | |
| Alți beneficiari | Pan Am, Forțele Aeriene ale Armatei Americane | |
| Bucăți fabricate | 10 | |
| Cost unitar | 315,000 dolari americani în 1937 | |
Modifică date / text  | ||
Boeing Model 307 Stratoliner a fost primul avion de pasageri cu cabină presurizată. Această caracteristică a permis avionului să zboare la o altitudine de croazieră de 6,000 m, mult deasupra zonei cu perturbații atmosferice. Diferența de presiune a fost de 2.5 psi (17 kPa), deci la 4,480 m altitudinea cabinei a fost de 2,440 m. Modelul 307 a avut capacitatea de a transporta cinci membri de echipaj și 33 de pasageri și a fost primul avion de sol care a inclus un inginer de zbor ca membru al echipajului. Cabina a fost de aproape 3.6 m în diametru.
Proiectare și construcție[modificare | modificare sursă]
In 1935 Boeing a proiectat un avion de pasageri cu patru motoare bazat pe bombardierul greu B-17 (Boeing Model 299), ce se găsea atunci în faza de dezvoltare, numindu-l Model 307. Boeing-ul 307 a fost un răspuns la avionul de pasageri de mare succes DC-3 lansat de compania Douglas Aircraft Company. Inginerii de la Boeing au combinat aripile, coada, ampenajele, trenul de aterizare și motoarele de la modelul B-17C cu un fuselaj cu secțiune circulară ce a permis presurizarea cabinei.[1]
Prima comandă pentru două Boeing 307 (numite Stratoliners), a fost plasată în 1937 de către Pan American Airways. La scurt timp Pan Am a crescut comanda la șase aparate, iar o a doua comandă pentru cinci avioane a fost făcută de Transcontinental & Western Air (TWA), determinându-i pe cei de la Boeing să înceapă produția unui lot inițial de Stratoliner.[1][2] În final doar zece bucăți au fost fabricate dintre care chiar primul aparat s-a prăbușit în timpul unui zbor demonstrativ pentru compania KLM, trei avioane au revenit companiei Pan Am, cinci au fost preluate de TWA și unul a fost cumpărat de Howard Hughes.
Operatori[modificare | modificare sursă]
Operatori civili[modificare | modificare sursă]
.svg){kind=small}
- Aigle Azur avion ex-TWA cu motor și aripi de B-17G cumpărat în 1951.
- Royal Air Lao avion ex-Aigle Azur.
- Howard Hughes a cumpărat un aparat.
- Pan American World Airways (Pan Am) a primit trei aparate.
- Trans World Airlines (TWA) a avut cinci aparate.
Operatori militari[modificare | modificare sursă]
- United States Army Air Forces, cele cinci avioane 307B ale liniei aeriene TWA au fost conscrise și redenumite ca C-75. Cele trei Stratoliner ale liniei Pan Am au fost operate de asemenea în beneficiul armatei americane pe perioada celui de-al doilea război mondial, dar au rămas sub înregistrare civilă.
Supraviețuitori[modificare | modificare sursă]
Singurul Boeing 307 Stratoliner (NC19903) păstrat în condiție de zbor se găsește la muzeul Smithsonian Steven F. Udvar-Hazy Center. Pe 28 martie 2002, acest aparat a aterizat forțat în apele golfului Elliott din orașul Seattle, Washington, chiar în timpul ultimului zbor înainte de a fi cedat muzeului Smithsonian.[3] In ciuda incidentului avionul a fost reparat și a zburat pentru a fi expus la muzeu.[4]
Se mai păstrează de asemenea fuselajul Stratoliner-ului personal a lui Howard Hughes sub forma unei case plutitoare.[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Hardy, Air International January 1994, p. 21.
- ^ Bowers 1989, p. 231.
- ^ "4 escape injury as historic Stratoliner ditches in Elliott Bay." Seattle Post-Intelligencer (original post). Retrieved: 4 iunie 2012.
- ^ Whitford, Ellen. "Once More withe feeling." Boeing Frontiers Online, September 2003. Retrieved: 28 ianuarie 2012.
- ^ "Green Design Will save the World: The Cosmic Muffin: A Boat Recycled From Howard Hughes’ Plane." Inhabitat. Retrieved: 29 decembrie 2012.
| |||||||||||||||||