Bertolt Brecht

Bertolt Brecht
Date personale
Nume la naștere	Eugen Berthold Friedrich Brecht
Născut	10 februarie 1898[4][5][6][7] Augsburg, Regatul Bavariei[8][9]
Decedat	14 august 1956 (58 de ani)[4][10][5][6] Berlinul de Est, RDG[11]
Înmormântat	cimitirul din Dorotheenstadt[*]​[12]
Cauza decesului	cauze naturale[13] (infarct miocardic[13])
Frați și surori	Walter Brecht[*][[Walter Brecht (inginer german)|​]]
Căsătorit cu	Marianne Zoff[*][[Marianne Zoff (Austrian opera singer)|​]] (3 noiembrie 1922–septembrie 1927)[14][15] Helene Weigel[*][[Helene Weigel (actriță germană)|​]] (10 aprilie 1929–14 august 1956)[14][15]
Copii	Stefan Brecht[*][[Stefan Brecht (American poet, critic and scholar)|​]] Hanne Hiob[*][[Hanne Hiob (actriță germană)|​]] Barbara Brecht-Schall[*][[Barbara Brecht-Schall (German actor and costume designer)|​]] Michel Berlau[*][[Michel Berlau ((1944- ))|​]][16] Frank Banholzer[*][[Frank Banholzer ((1919-1943))|​]]
Cetățenie	Imperiul German  Republica Democrată Germană (1949–)  Republica de la Weimar  Austria (1950–)[17]
Religie	ateism
Ocupație	dramaturg textier scenarist regizor de teatru poet libretist[*]​ critic literar[*]​ scriitor regizor de film regizor[*]​
Limbi vorbite	limba germană[18][19]
Pseudonim	Bertolt Brecht, Berthold Larsen[1]
Partid politic	Partidul Social-Democrat Independent din Germania[*]​
Studii	Universitatea Ludwig Maximilian din München (medicină și filozofie, 1921)[2]
Profesor pentru	Wolf Biermann[*]​
Limbi	limba germană
Opere semnificative	Opera de trei parale[*]​ Viața lui Galileo[*]​ Cercul de cretă caucazian[*]​ Groaza si mizeric în cel de al Ill-lea Reich[*]​ Mutter Courage și copiii ei[*]​ Der gute Mensch von Sezuan[*][[Der gute Mensch von Sezuan |​]] Der aufhaltsame Aufstieg des Arturo Ui[*][[Der aufhaltsame Aufstieg des Arturo Ui |​]]
Note
Premii	Premiul Național al Republicii Democrate Germane[*]​ mejdunarodnaia Stalinskaia premia «Za ukreplenie mira mejdu narodami»[*][[mejdunarodnaia Stalinskaia premia «Za ukreplenie mira mejdu narodami» (international Peace Prize)|​]] star on Playwrights' Sidewalk[*][[star on Playwrights' Sidewalk (award in the Playwrights' Sidewalk in front of the Lucille Lortel Theatre, New York City, New York, United States)|​]][3]
Semnătură
Modifică date / text

Bertolt Brecht, pseudonim literar Bert Brecht,^[20] născut Eugen Berthold Friedrich Brecht,^[21] (n. 10 februarie 1898, Augsburg, Regatul Bavariei – d. 14 august 1956, Berlinul de Est, RDG) a fost un dramaturg, poet și regizor german, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale Berliner Ensemble, inițiator al „teatrului epic”, a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.^[21] A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20.^[22]

S-a născut la Augsburg, într-o familie mixtă confesional. Mama sa a fost protestantă, iar tatăl catolic. A studiat medicina la München, în timpul Primului Război Mondial.^[21]

Fiind student la medicină, frecventa boema literară și participa la întrunirile din cafeneaua Stephanie. Atmosfera militaristă din timpul Primului Război Mondial l-a motivat să devină un pacifist convins și s-a apropiat mult de mișcarea muncitorească. Atitudinea sa antirăzboinică se manifestă încă în primele poezii. Un exemplu elocvent este poezia Legenda soldatului mort, care i-a fost inspirată de armatele imperiale care se întorceau înfrânte de pe toate fronturile, dar și dintr-o zicătoare populară germană despre morții care trebuiau dezgropați pentru a fi din nou trimiși pe front. În acestă baladă, împăratul consideră că soldatul a murit prea devreme și trimite o comisie medicală care îl dezgroapă, declarându-l, pentru a doua oară, apt pentru front.

În 1924 s-a mutat la Berlin unde a creat teatrul epic.^[22] În 1928 a fost debutul Operei de trei parale, cu care Brecht s-a bucurat de mare succes.^[22] După preluarea puterii de către național-socialiști în 1933, Brecht a fost inclus pe „"lista neagră” din cauza apropierii sale de comuniști, cărțile sale au fost arse și Brecht a fost expatriat în 1935.^[22] Pe 28 februarie 1933, a fugit împreună cu familia sa în străinătate și s-a stabilit în Danemarca.^[22]

În 1948 Brecht s-a mutat la Berlinul de Est unde a creat Berliner Ensemble.^[21]

^[23][24]

• Un om egal un om, 1926 (Mann ist Mann)
• Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită (Der aufhaltsame Aufstieg des Arturo Ui)
• Baal
• Tobe în noapte (Trommeln in der Nacht)
• Mutter Courage și copiii ei (Mutter Courage und ihre Kinder)
• Die Sieben Todsünden der Kleinbürger
• În hățișul orașelor (Im Dickicht der Städte)
• Opera de trei parale (Die Dreigroschenoper)
• Omul cel bun din Sâciuan, scris și: Omul cel bun din Seciuan^[25][26] (Der gute Mensch von Sezuan)
• Puștile doamnei Carrar (Die Gewehre der Frau Carrar)
• Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny (Aufstieg und Fall der Stadt Mahagonny)
• Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich (Furcht und Elend des Dritten Reiches)
• Cercul de cretă caucazian (Der kaukasische Kreidekreis)
• Viața lui Galilei (Leben des Galilei)
• Poezii din Svendborg (Svendborger Gedichte)
• O sută de poezii (Hundert Gedichte)
• Scrieri despre teatru

• Vancu, Radu. Etica memoriei și literatura. Două studii de caz: Aleksander Wat și Bertolt Brecht. În: Transilvania, no. 11-12, p. 1-7, 2023 (accesibil online). ISSN 0255-0539
• Vancu, Radu. Brecht, poetul. Cele mai simple cuvinte ar trebui să fie de ajuns [Brecht, the Poet. The Simplest Words Should Suffice]. Poesis internațional, no. 2, p. 17-21, 2023.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bertolt Brecht

• de Bertolt Brecht în Perlentaucher
• de Brecht-Weigel-Gedenkstätte, Berlin