Brice Guyart

Informații personale

Născut(ă)

15 martie 1981 (43 de ani)
Suresnes, Franța

Înălțime

1.86 m

Greutate

75 kg

Țară

Franța

Armă

floretă

Mână

dreptaci

Antrenor național

Stéphane Marcelin

Club

Paris Université Club / INSEP

Clasamentul FIE

curent

Palmares de medalii

Jocurile Olimpice
Aur	Sydney 2000	Pe echipe
Aur	Atena 2004	Individual
Campionatul Mondial
Aur	Nîmes 2001	Pe echipe
Aur	Leipzig 2005	Pe echipe
Aur	Sankt Petersburg 2007	Pe echipe
Argint	Lisabona 2002	Pe echipe
Argint	Catania 2011	Pe echipe
Bronz	Nîmes 2001	Individual
Bronz	Havana 2003	Individual

Brice Guyart (n. 15 martie 1981, Suresnes, Île-de-France, Franța) este un fost scrimer olimpic francez, specializat pe floretă. A fost laureat cu aur pe echipe la Jocurile Olimpice din 2000 și la individual la ediția din 2004.

Carieră

A crescut în Le Vésinet, lângă Paris. A început să practice scrima la vârsta de cinci ani la clubul „Union Sportive”, care era prezidat de tatăl său. A fost pregătit de maestrul Gérard Rousseau.

În anul 1999 s-a alăturat centrului de pregătire de la Châtenay-Malabry. A câștigat proba pe echipe la Campionatul Mondial pentru juniori din 2000 de la South Bend, apoi Challenge-ul Rommel (acum Challenge-ul Internațional de la Paris), o etapă de Cupa Mondială.^[1] Datorită acestei victoriei, a fost selecționat ca membru al echipei Franței pentru Jocurile Olimpice din 2000.^[2] La proba individuală, a fost eliminat în tabloul de 32 de sud-coreeanul Kim Young-ho, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă, și s-a clasat pe locul 27.^[3] La proba pe echipe, Franța a trecut de Cuba și de Polonia. În finală s-a împuns în față Chinei la o tușă și a câștigat medalia de aur. Astfel Brice Guyart a devenit cel mai tânăr campion olimpic francez la floretă.^[3]

După această primă medalie olimpică, s-a alăturat centrului de pregătire național din INSEP sub îndrumarea lui Patrice Menon. A cucerit două medalii de bronz la individual, iar o medalie de aur și o medalie de argint la Campionatele Mondiale din 2001, 2002 și 2003. S-a transferat la clubul Paris Université în anul 2002.^[4] Calificat din nou la Jocurile Olimpice din 2004, a ajuns în sferturile de finală, unde l-a învins pe dublul campion mondial Peter Joppich cu scorul de 15–12, după ce a fost condus cu 7–12. Apoi a câștigat la o tușă cu italianul Andrea Cassarà și l-a înfrânt pe un alt italian, Salvatore Sanzo, cucerind titlul olimpic.^[5]

După Jocurile de la Atena a trecut printr-o perioadă de lipsă de motivație din cauză unor leziuni ale genunchilor. Și-a adaptat dificil stilul foarte ofensiv la schimbul regulamentului, constând în creșterea timpului de contact necesar pentru a înregistra tușele.^[6] S-a calificat in extremis la Jocurile Olimpice din 2008,^[7] dar a fost învins în tabloul de 32 prin „tușa de aur” de conaționalul său Erwann Le Péchoux.^[8]

A traversat din nou o perioadă grea după Beijing. În anul 2009 a trebuit să se opereze la ambii genunchi. A participat la Campionatul Mondial din 2010 de la Paris, ci ca comentator sportiv.^[9] În cele din urmă, a fost doar a doua rezervă la Jocurile Olimpice din 2012. Foarte dezamăgit, a decis să pună punct carierei în decembrie 2012.^[10]

Viață personală

Sora sa cea mai mică Astrid este și ea floretistă de performanță. Prietena sa, Léonore Perrus, a fost dublă campioană mondială la sabie. Împreună au o fată, Fauve, născută în septembrie 2014.^[11]

A absolvit Institutul de Știință și Tehnologie cu o diplomă de inginer și a obținut un masterat în Managementul sistemelor informatice la ESCP. Din anul 2007 lucrează la SNCF.

Referințe

^ Abder Zouina (9 mai 2000). „Brice Guyart au sommet de son art”. Le Parisien (în franceză). Accesat în 10 august 2015.
^ Abder Zouina (9 iunie 2000). „Brice Guyart assure son ticket pour Sydney”. Le Parisien (în franceză). Accesat în 10 august 2015.
^ ^a ^b Pierre Lagrue. „GUYART BRICE (1981- )”. Encyclopedia Universalis (în franceză). Accesat în 10 august 2015.
^ Laurent Mansart (9 mai 2000). „Le nouveau challenge de Brice Guyart”. Le Parisien (în franceză).
^ Cyril Graziani (31 decembrie 2004). „Et Brice Guyart décrocha l'Olympe”. Le Parisien (în franceză). Accesat în 10 august 2015.
^ „Guyart Brice”. Sport 24. Arhivat din original la 19 februarie 2014. Accesat în 10 august 2015.
^ Rodolphe Massé (16 martie 2008). „Brice Guyart a obtenu d'un cheveu son billet pour les Jeux Olympiques de Pékin au fleuret messieurs”. RMC Sport (în franceză). Accesat în 10 august 2015.
^ „Fleuret mouché”. Eurosport (în franceză). 13 august 2008. Accesat în 10 august 2015.
^ Rodolphe Massé (11 octombrie 2011). „Guyart apprenti journaliste”. RMC Sport (în franceză). Accesat în 10 august 2015. ^{[nefuncțională]}
^ Cécile Nony (17 decembrie 2012). „Brice Guyart raccroche”. L'Équipe (în franceză). Accesat în 10 august 2015.
^ „Trois naissances dans la famille de l'escrime”. Federația Franceză de Scrimă. 19 septembrie 2014. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. Accesat în 10 august 2015.

Legături externe

Brice Guyart la Olympedia.org

[1] Abder Zouina (9 mai 2000). „Brice Guyart au sommet de son art”. Le Parisien (în franceză). Accesat în 10 august 2015.

[2] Abder Zouina (9 iunie 2000). „Brice Guyart assure son ticket pour Sydney”. Le Parisien (în franceză). Accesat în 10 august 2015.

[EU-3] Pierre Lagrue. „GUYART BRICE (1981- )”. Encyclopedia Universalis (în franceză). Accesat în 10 august 2015.

[4] Laurent Mansart (9 mai 2000). „Le nouveau challenge de Brice Guyart”. Le Parisien (în franceză).

[5] Cyril Graziani (31 decembrie 2004). „Et Brice Guyart décrocha l'Olympe”. Le Parisien (în franceză). Accesat în 10 august 2015.

[6] „Guyart Brice”. Sport 24. Arhivat din original la 19 februarie 2014. Accesat în 10 august 2015.

[7] Rodolphe Massé (16 martie 2008). „Brice Guyart a obtenu d'un cheveu son billet pour les Jeux Olympiques de Pékin au fleuret messieurs”. RMC Sport (în franceză). Accesat în 10 august 2015.

[8] „Fleuret mouché”. Eurosport (în franceză). 13 august 2008. Accesat în 10 august 2015.

[9] Rodolphe Massé (11 octombrie 2011). „Guyart apprenti journaliste”. RMC Sport (în franceză). Accesat în 10 august 2015. ^{[nefuncțională]}

[10] Cécile Nony (17 decembrie 2012). „Brice Guyart raccroche”. L'Équipe (în franceză). Accesat în 10 august 2015.

[11] „Trois naissances dans la famille de l'escrime”. Federația Franceză de Scrimă. 19 septembrie 2014. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. Accesat în 10 august 2015.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]