Capella

Capella
Cum se găsește Capella pe cer
Cum se găsește Capella pe cer
Denumire Bayer Alpha Auriga
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Vizitiul  Modificați la Wikidata
Magnitudine aparentă 0,08
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) 0,296  Modificați la Wikidata
Clasificare spectrală G3III:[1]  Modificați la Wikidata
Tipul de variabilă RS Canum Venaticorum variable[*][[RS Canum Venaticorum variable (type of eruptive variable star)|​]]  Modificați la Wikidata
Declinație
Ascensie dreaptă
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 42,21 ani-lumină al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă
Rază
Luminozitate
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Capella sau Alpha Aurigae, α Aur, uneori, în română: Capra este o stea strălucitoare din emisfera nordică, cea mai strălucitoare stea din constelația Vizitiul. Are o magnitudine de 0,08 și se află la o depărtare de 42,21 de ani-lumină (13,1 pc) de Pământ.

Identificată, cu ochiul liber, ca o singură stea, Capella este de fapt un sistem stelar compus din două perechi de stele duble. Prima pereche consistă în două stele gigante strălucitoare de tip spectral G, fiecare cu câte un diametru de câte zece ori mai mare decât cel al Soarelui, aflate pe orbită una în jurul celeilalte. Aceste două stele au părăsit secvența principală și evoluează încet spre a deveni gigante roșii, stadii pe care le vor atinge peste mai multe milioane de ani. Cea de-a doua pereche, aflată la 10.000 de unități astronomice de prima pereche, consistă în două pitice roșii.[2][3].

Etimologie și cultură

[modificare | modificare sursă]

Capella semnifică, în latină, „căpriță”, steaua reprezentând, în mod tradițional „capra” pe care o duce „vizitiul” pe spate, sau uneori umărul stâng al vizitiului din constelația eponimă. În astronomia chineză, ea face parte din asterismul Wuche, care reprezintă cinci care. Printre stelele cele mai strălucitoare, Capela este steaua cea mai apropiată de polul nord ceresc și joacă astfel un rol foarte important în mitologii. În Mitologia greacă, ea este asimilată cu Amaltheia, capra divină care l-a alăptat pe Zeus, pe Muntele Ida, în Creta.

Este cea mai strălucitoare stea din constelația Vizitiul, a șasea cea mai strălucitoare stea de pe cerul înstelat, a treia cea mai strălucitoare stea de pe emisfera nordică (după Arcturus și Vega), și a patra cea mai strălucitoare stea vizibilă cu ochiul liber de la latitudini mai mari de 40° N.[4]

Declinația nord a Capellei face ca aceasta să fie invizibilă la sud de paralela 44°S. De la latitudini mai înalte de 44°N este circumpolară, ceea ce include și aproape întreaga Românie. Este vizibilă circumpolar în nordul Statelor Unite ale Americii, în aproape toată Canada, Regatul Unit, în majoritatea teritoriului metropolitan francez, în Austria, Elveția, nordul Italiei, Germania, Scandinavia, Republica Moldova, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, în aproape întreaga Federație Rusă, Țările Baltice, Ucraina, Belarus...

Sistemul stelar Capella cu stelele sale, în comparație cu Soarele.
  1. ^ The Perkins catalog of revised MK types for the cooler stars[*][[The Perkins catalog of revised MK types for the cooler stars |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ en James N. Kaler, The Hundred Greatest Stars, Springer, 2002, ISBN 0387954368, §18, doi=10.1007/0-387-21625-1_19
  3. ^ en T.R. Ayres, Capella HL, pp. 202–204, Cool Stars, Stellar Systems, and the Sun: Proceedings of the Third Cambridge Workshop on Cool Stars, Stellar Systems, and the Sun, Cambridge, Massachusetts (publicat în Lecture Notes in Physics), vol.193, 5-7 octombrie 1983; (publicat în 1984), Sallie L. Baliunas și Lee Hartmann, Springer-Verlag, Berlin/Heidelberg ISBN 978-3-540-12907-3, doi=10.1007/3-540-12907-3_204, Spre rezumat online
  4. ^ Schaaf 2008, p. 146.



Coordonate: Harta cerului 05h 16m 41.3591s, +45° 59′ 52.768″