Charles Bertier
Charles Bertier | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4][5] ![]() Grenoble, Franța ![]() |
Decedat | (63 de ani)[3][5] ![]() Grenoble, Franța ![]() |
Înmormântat | cimetière Saint-Roch de Grenoble[*] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | pictor ![]() |
Limbi vorbite | limba franceză ![]() |
Activitate | |
Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris ![]() |
Pregătire | Laurent Guétal ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Charles Alexandre Bertier (n. , Grenoble, Franța – d. , Grenoble, Franța) a fost un pictor peisagist francez.
Biografie
[modificare | modificare sursă]
Familia sa deținea o afacere de fabricare a mănușilor. A intrat la „Petit Séminaire du Rondeau”, unde a studiat designul cu Laurent Guétal,[7] care l-a inițiat în pictura munților și a altor peisaje impresionante într-un stil care va marca ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de „École Dauphinoise”, un grup din care mai făceau parte Ernest Victor Hareux și Jean Achard.
În 1875, s-a înscris la o școală profesională (cunoscută acum ca École Vaucanson) pentru a învăța meseria familiei sale, precum și desenul. Aceasta a fost urmată de serviciul militar, în timpul căruia și-a expus pentru prima dată lucrările.[8] Ulterior, a fost admis la École des Beaux-Arts din Paris,[9] unde a susținut mai multe expoziții la Salon(d).[10] În 1900 a fost unul dintre artiștii care au asigurat decorațiuni pentru Le Train Bleu(d), un restaurant celebru lângă Gare de Lyon din Paris.
A fost deținător a 31 de premii, franceze și străine, membru al „Society des Artistes Français”, membru fondator al „Société des Peintres de Montagne” și membru al juriilor mai multor concursuri de artă. A-a abătut pentru scurt timp din crearea peisajelor pentru a realiza câteva portrete pentru un binefăcător din Rusia, care a promis să plaseze unele dintre lucrările sale la Ermitaj.[8]
În 1913, atelierul său a fost distrus de un incendiu și nu a reușit să salveze niciuna dintre picturile, desenele și manuscrisele pe care le deținea. Și-a recăpătat moralul călătorind pentru a picta în Alpii francezi și elvețieni, inclusiv o vizită la Mont Blanc, și și-a reluat programul de expoziții.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Charles BERTIER, Le Delarge
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ a b Charles Bertier, GeneaStar
- ^ Charles Alexandre Bertier, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ a b Charles Bertier (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ Guy Tosatto et al., Trois maîtres du paysage dauphinois au XIX siècle, Versailles, Artlys, 2005 ISBN: 978-2-854-95270-4
- ^ a b Freney d'Oisans: Biography and appreciation.
- ^ Catalogue raisonné of Charles Bertier - Gallery antiquity of Bourget-du-lac in France
- ^ Lionel Bergatto, Le sentiment de la montagne, Glénat Réunion des musées nationaux Musée de Grenoble, 1998 ISBN: 2-723-42614-9
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Association pour la création d'un musée des artistes dauphinois Corenc, Isère, Charles Bertier 1860-1924. Peintre de la montagne, catalogul expoziției, 10 iulie-26 septembrie 1986, Primăria Grenoble
Legături externe
[modificare | modificare sursă] Materiale media legate de Charles Bertier la Wikimedia Commons
- ArtNet: mai multe lucrări de Bertier
- Charles Bertier la Bibliothèque Dauphinoise.