Charles Edward Stuart

Charles Edward Stuart
"Carol al III-lea"

Charles Edward Stuart, portret de Allan Ramsay, pictat la Palatul Holyrood din Edinburgh, toamna 1745
Date personale
Nume la naștereCharles Edward Louis John Casimir Silvester Severino Maria Stuart[1]
Născut31 decembrie 1720(1720-12-31)
Palatul Muti, Roma
Decedat31 ianuarie 1788(1788-01-31)
(&&&&&&&&&&&&&&67.&&&&&067 ani, &&&&&&&&&&&&&&31.&&&&&031 zile)
Palatul Muti, Roma
ÎnmormântatBiserica Sf. Petru, Vatican
Grotte Vaticane[*][[Grotte Vaticane (crypt with papal tombs beneath St. Peter's Basilica, Vatican)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiaccident vascular cerebral Modificați la Wikidata
PărințiJames Francis Edward Stuart
Maria Clementina Sobieska
Frați și suroriHenry Benedict Stuart[2] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLouise de Stolberg-Gedern
CopiiCharlotte Stuart, Ducesă de Albany (nelegitim)
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
OcupațiePretendent la tron
conducător militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[3] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa Stuart
Pretendent iacobit
Domnie1 ianuarie 1766 – 31 ianuarie 1788
PredecesorIacob III
SuccesorHenric IX
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Prințul Charles Edward Louis Philip Casimir Stuart (31 decembrie 1720 – 31 ianuarie 1788) cunoscut drept Bonnie Prince Charlie sau Tânărul Pretendent a fost al doilea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei.

Primii ani

[modificare | modificare sursă]
"Prințul Charles Edward Stuart, 1720 - 1788. Fiul cel mare al Prințului James Francis Edward Stuart" de William Mosman

Charles Edward Louis John Casimir Silvester Severino Maria Stuart s-a născut la Palazzo Muti din Roma, Italia, la 31 decembrie 1720,[4] unde tatălui său i s-a permis șederea de către Papa Clement al XI-lea. Și-a petrecut aproape întreaga copilărie la Roma și Bologna. Prințul Charles Edward a fost fiul cel mare al lui James Francis Edward Stuart și nepot al regelui Iacob al II-lea al Angliei. Mama sa a fost nepoata regelui Ioan al III-lea Sobieski.

Fiind, în opinia lor, ultimii moștenitorii legitimi ai Casei Stuart, familia sa a trăit cu un sentiment de mândrie și a crezut neclintit în dreptul divin al regilor. Recâștigarea tronurile Angliei și Scoției pentru Stuarți a fost un subiect constant de conversație în casă.[5]

Bunicul său, Iacob al II-lea al Angliei, a condus țara în perioada 1685-1688[4], apoi a fost detronat când Parlamentul i-a invitat pe protestantul olandez, William al III-lea, și pe soția acestuia, Prințesa Maria (fiica cea mare a regelui Iacob), să-l înlocuiască, în timpul Revoluției glorioase din 1688.

În 1734, Charles Edward a observat asediul francez și spaniol asupra Gaeta, prima sa expunere la arta războiului. Tatăl său a reușit să obțină sprijinul reînnoit al guvernului francez în anul 1744; și Charles Edward a călătorit în Franța, cu unicul scop de a comanda unei armate franceze, care l-ar duce într-o invazie a Angliei. Invazia nu s-a materializat niciodată, pentru că flota de invazie a fost împrăștiată de o furtună. În momentul în care flota s-a regrupat, flota britanică a realizat diversiunea și și-a preluat din nou poziția pe Canal.[6] Fără să fie descurajat, Charles Edward era hotărât să continue în lupta lui pentru restaurarea Stuarților.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Additional Manuscripts, British Library, 30,090, quoted in Frank McLynn, Charles Edward Stuart: A Tragedy in Many Acts (London: Routledge, 1988), 8.
  2. ^ Kindred Britain 
  3. ^ IdRef, accesat în  
  4. ^ a b „Charles Edward Stuart - Jacobites, Enlightenment and the Clearances - Scotland's History”. 
  5. ^ „Who was Bonnie Prince Charlie?”. Essortment.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Longmate p.149
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Charles_Edward_Stuart&oldid=15553040