Childebert al II-lea

Childebert al II-lea
Date personale
Născut	6 aprilie 570 d.Hr.[2]
Decedat	martie 596 d.Hr. (25 de ani)
Cauza decesului	intoxicație
Părinți	Sigibertus I[*][[Sigibertus I (Frankish king)|​]] Brunhilda of Austrasia[*][[Brunhilda of Austrasia (Queen of Austrasia)|​]][2]
Frați și surori	Ingund[*][[Ingund (567-585)|​]][3] Chlodosind[*][[Chlodosind (princess of Austrasia and Queen of the Lombards and then the Visigoths)|​]][2]
Căsătorit cu	Faileuba[*][[Faileuba (6th-century queen of Franks)|​]][2]
Copii	Theudebert II[*][[Theudebert II (King of Austrasia)|​]][4] Theuderic II[*][[Theuderic II (King of Burgundy)|​]][5] Theodila[*][[Theodila (frankish princess, daughter of Chidebert II)|​]][2]
Ocupație	monarh scriitor
Limbi vorbite	limba latină[6]
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	rege al francilor (593 d.Hr.–595 d.Hr.)[1] rege al francilor (575 d.Hr.–595 d.Hr.)[1] rege al francilor (592 d.Hr.–596 d.Hr.)[1]
Familie nobiliară	Dinastia Merovingiană[2]
Rege al francilor
Modifică date / text

Childebert al II-lea a fost un rege merovingian al Austrasiei (n. 6 aprilie 570 d.Hr. – d. martie 596 d.Hr.) și rege al Burgundiei (592-595).

A moștenit regatul francilor de est al Austrasiei în 575, la moartea tatălui său Sigebert I, în primii ani de domnie aflându-se sub regența mamei sale, Brunhilda de Austrasia^{⁠(en)[traduceți]}. Aceasta era în relații ostile cu regele Chilperic de Soissons, unchiul lui Childebert.

În 575 un alt unchi al său, Guntram de Burgundia, a intervenit în sprijinul său, spre a proteja teritoriile sudice de Chilperic. În 577, Guntram l-a adoptat pe Childebert și l-a declarat moștenitor al său.^[7]

Alianța între Austrasia și Burgundia a fost ruptă pentru puțin timp, în 581, când și Chilperic l-a adoptat pe Childebert, dar Guntram l-a răscumpărat pe Childebert prin cesionare de teritorii.

După moartea lui Chilperic, în 584, Childebert, devenit major, a "purjat" nobilimea din Austrasia și, intrând într-o pretinsă alianță cu Imperiul Bizantin, s-a angajat într-o serie de campanii fără succes (dar profitabile) împotriva Lombardiei și Italiei.

După ce s-a împăcat cu Guntram, care l-a recunoscut din nou ca moștenitor, la moartrea unchiului său, în 592, el a luat în stăpânire Burgundia. Scăpat de sub mâna dirguitoare a lui Guntram Childebert, l-a atacat imediat pe fiul mai mic și succesor al Chilperic, pe Chlotar II, dar a fost înfrânt. ^[8]

A fost urmat la tron de cei doi fii ai săi, Theodebert II în Austrasia și Theodoric II în Burgundia.^[9]