Cojoc

Cojocul este un tip de haină de iarnă tradițională românească. Este produs dintr-o piele de oaie, cu lâna îndreptată spre interior, și de multe ori decorat cu broderii pe exterior.

Este o haină țărănească de iarnă, lungă, făcută din piele de oaie cu mițele înăuntru și și numită (după zone): dulamă, ghebe, ipingea, șubă, suman, zeghe.^[1]

Este menționat și în legenda Babei Dochia.

A găsi ac de cojocul cuiva  = A găsi modalitatea de a îndrepta pe cineva /  A se răzbuna pe cineva.

A-și întoarce cojocul pe cealaltă parte (sau pe dos) = A-și schimba atitudinea, părerile pe neașteptate.

A nu căuta de ce e cojocul cuiva = A-i trata egal pe toți.

Iarnă cu șapte cojoace = Iarnă foarte grea.

A scutura (cuiva) cojocul = A-l bate.

A-și teme cojocul = a fi (prea) precaut, a evita cu prudență riscurile.

• Cojoc bărbătesc - fotografii și descriere
• „Aci se face cojocul Regelui Mihai!” (Drăguș, în Țara Făgărașului), 20 aprilie 2011, Tudor Cires, Simona Lazar, Jurnalul Național

Acest articol despre vestimentație este deocamdată un ciot. Puteți ajuta wikipedia prin completarea sa!