Consoană nazală

În fonetică, consoanele nazale sunt acele consoane în timpul emiterii cărora aerul este expirat pe nas. Acest mod de articulare dă consoanelor nazale un timbru specific. Pentru a produce asemenea sunete partea posteriară a palatului moale coboară și permite aerului să iasă liber pe nas, în timp ce calea bucală, deși închisă, acționează ca un rezonator. Diferența dintre sunetele specifice ale consoanelor nazale depinde nu de nas ci de articularea produsă cu ajutorul limbii sau buzelor.

Consoanele nazale sunt găsite în aproape toate limbile și de cele mai multe ori sunt consoane sonore. Deoarece aerul iese continuu (pe nas) ele fac parte din clasa consoanelor sonante, în sensul larg al termenului. În multe limbi se constată transformarea în timp a unor consoane nazale în oclusive sau invers.

În limba română există patru consoane nazale, toate sonore:

• [m] este o consoană nazală bilabială;
• [ɱ] este o consoană nazală labiodentală, un alofon al lui [n].
• [n] este o consoană nazală alveolară (numită și nazală dentală);
• [ŋ] este o consoană nazală velară, un alofon al lui [n].