Curbura (din latină: curvatura, "îndoitură") unui obiect geometric este o măsură cantitativă ce exprimă proprietatea de a nu fi rectiliniu pentru orice punct al figurii respective.
Astfel, pentru o curbă, curbura într-un punct M al acesteia este limita raportului dintre unghiul
format de tangentele la curbă în două puncte, M și M, când punctul M tinde către M:

Inversul curburii (ρ) se numește rază de curbură. Cercul de rază ρ, tangent curbei în M, situat spre concavitatea curbei, este cercul de curbură.
Pentru calculul curburii într-un punct al unei curbe plane, definite prin ecuațiile parametrice:
se utilizează formula:

formulă pe care Isaac Newton a descoperit-o în 1670.
Pentru o curbă plană definită prin

Pentru o curbă plană definită prin ecuația în coordonate polare

În cazul unei curbe strâmbe definite prin ecuațiile parametrice:

curbura este dată de:
![{\displaystyle {\frac {1}{\rho }}={\frac {[(y'z''-z'y'')^{2}+(z'x''-x'z'')^{2}+(x'y''-y'x'')^{2}]^{\frac {1}{2}}}{(x'^{2}+y'^{2}+z'^{2})^{\frac {3}{2}}}}.}](https://wikimedia.org/api/rest_v1/media/math/render/svg/60f4df773a7582c871af1ac9cb419313d4d8f9e2)
Primul exemplu de curbă cu dublă curbură l-a furnizat Archytas.