French
DeutschDinu Bădescu
| Dinu Bădescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  |
| Decedat | (76 de ani) |
| Ocupație | cântăreț de operă |
| Activitate | |
| Tipul de voce | tenor |
Modifică date / text  | |
Dinu Constantin Bădescu (n. 17 octombrie 1904, Caracal, județul Romanați , astăzi județul Olt – d. 23 octombrie 1980, București ) a fost un tenor român.
A fost unul dintre marii artiști ai Operei Române, membru al unei garnituri solistice "de aur", alături de Valentina Crețoiu și Șerban Tassian.
Cariera
[modificare | modificare sursă]A studiat la Conservatorul din București cu Gheorghe Folescu, apoi s-a specializat în Italia. A debutat pe scena Operei Române din Cluj, ca bariton (1930), peste un an preluînd repertoriul de tenor. A fost solist al Operelor Române din Cluj și din București, într-o alternanță determinată fie de evoluția ascendentă a carierei fie de decizii administrative ale autorităților comuniste, care l-au pedepsit pentru o presupusă vină de denigrare a regimului popular. De asemenea, a cântat și în străinătate, la teatrele din Viena, Volksoper și Staatsoper și la Balșoi din Moscova. A fost profesor de canto la Conservatoarele din Cluj și din București.
Roluri
[modificare | modificare sursă]A apărut în foarte multe roluri principale, printre care cele din operele Boema, Ernani, Tubadurul, Paiațe, Lucia di Lammermoor, Cavelleria rusticana, Andrea Chénier, Carmen, Povestirile lui Hoffmann, Werther, Fuast, Aida, Bal mascat, Rigoletto, La traviata, Tosca, Turandot, Cavalerul rozelor, Dama de pică etc.
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler cl. II, pentru muzică (23 septembrie 1942)[2]
- titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (26 august 1954) „pentru merite excepționale în domeniul dezvoltării artei”[3]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]A publicat epigrame și volumul de amintiri "Pe cărările unei vieți de boem" (1973)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Dinu Badescu
- ^ Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 373 din 26 august 1954 pentru conferirea de titluri unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 43, 6 septembrie 1954, p. 509.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Cosma, V. (2005). Enciclopedia muzicii românești de la origini până în zilele noastre. București: Editura ARC 2000. Vol. 1 (A-B)
