Doru-Viorel Ursu

Date personale
Doru-Viorel Ursu

Născut	1 martie 1953 Turnu Severin, Mehedinți, România
Decedat	14 aprilie 2024 (71 de ani)^[1]
Număr de copii	3
Cetățenie	România
Ocupație	politician avocat judecător
Limbi vorbite	limba română
Deputat al României
În funcție 1992 – 1996
Circumscripția	Argeș[*]
Legislatură	legislatura 1992–1996[*]
Ales în	Alegeri legislative în România, 1992
Ministru al Afacerilor Interne
În funcție 16 iunie 1990 – 16 octombrie 1991
Guvern	Guvernul Petre Roman (1)
Precedat de	Mihai Chițac
Succedat de	Victor Babiuc

Partid politic	FSN PD
Alma mater	Universitatea din București
Modifică date / text

Doru-Viorel Ursu (n. 1 martie 1953, Turnu Severin, Mehedinți, România – d. 14 aprilie 2024) a fost un politician român și avocat.^[2]

A fost membru al Frontului Salvării Naționale (FSN), ministru de interne al României în perioada 16 iunie 1990 - 16 octombrie 1991,^[3] în Guvernul Petre Roman și deputat în legislatura 1992-1996, ales în județul Argeș.

Biografie

Doru-Viorel Ursu s-a născut la Drobeta-Turnu Severin, pe 1 martie 1953. În anul 1976 a terminat Facultatea de Drept din București, cu nota 9,95. A devenit procuror la Procuratura Sectorului 2. În anul 1980 devine judecător la Tribunalul Militar București, iar în 1989 devine președintele Tribunalului Militar. În mai 1990 primește dosarul lui Nicu Ceaușescu.^[4] Pe 14 iunie 1990 devine ministru de Interne în Guvernul Petre Roman, până pe 16 octombrie 1991, apoi este secretar de stat la Ministerul de Externe. Pe 21 iunie 1990, unul dintre medicii, care se ocupau cu îngrijirea greviștilor foamei din Piata Universității, cere o audiență la ministrul Doru-Viorel Ursu. Nu o obține, dar înaintează un memoriu, prin care cere găsirea fișelor medicale ale greviștilor foamei, pierdute după intervenția violentă a poliției în Piața Universității. "A doua zi, pe stradă, medicul este amenințat că va fi lichidat, dacă nu-și vede de treabă"^[5]. În 1992 devine deputat de Argeș, al Partidului Democrat.^[6] Își începe cariera în avocatură. Până în 1996 este membru al Comisiei de Control a SRI. În 1997 își dă doctoratul în Drept Penal și ajunge până la gradul de conferențiar universitar. Renunță la politică și la profesorat pentru avocatură. În prezent este avocat titular al Cabinetului de avocatură „Doru Viorel Ursu”, cu sediul în București.^[7]

Pe 28 ianuarie 2022, la Biblioteca Județeană „I. A. Bassarabescu” din Giurgiu a avut loc o dublă lansare de carte a lui Doru Viorel Ursu („Umbre” și „Țara ultimului soldat”).^[8]

Este membru de onoare al unor fundații cu caracter umanitar și al Fundației „Nicolae Titulescu”. De numele lui se leagă înființarea Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, înființarea Liceelor de Poliție „Neagoe Basarab” și „Constantin Brâncoveanu” și reînființarea Jandarmeriei Române.^[9]

Este căsătorit din 1979 și are 4 copii.^[10]

Opere

Colivia cu ciori vopsite. Editura Holding Reporter, 1995
Ministru de interne. Editura CD Press, 2008
Ministru de interne, partea a II-a. Editura CD Press, 2009
Ministru de interne, partea a III-a. Editura CD Press, 2010
Șah mat la România. Editura CD Press, 2009^[11]
Poker cu măști. Editura Creative, 2015
Enigma mieilor. Editura Universității din Pitești, 2013
Acvariul groazei. Editura Bibliostar, 2011
Sânge și carne de om. Editura CD Press, 2010^[12]
Umbre. Editura Agora, 2021^[9]
Țara ultimului soldat. Editura Agora, 2021^[9]

Legături externe

Interviu Doru Viorel Ursu - Revista Jandarmeria Română https://www.revista.jandarmeriaromana.ro/interviu-doru-viorel-ursu/ Arhivat în 30 mai 2021, la Wayback Machine.

Note

^ A murit Doru Viorel Ursu, fost ministru de interne, judecător militar și avocat
^ „Camera Deputaților - legislatura 1992-1996”. Accesat în 11 ianuarie 2023.
^ „Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu" din Călărași”. Accesat în 11 ianuarie 2023.
^ „mediafax.ro”. Accesat în 11 ianuarie 2023.
^ Berindei, Mihnea, Ariadna Combes, Anne Planche (2006). 13-15 iunie 1990: realitatea unei puteri neocomuniste. Humanitas. p. 45.
^ „Fostul Ministru de Externe Doru Viorel Ursu: „Vor oare românii să-și știe istoria?", articol de Alexandra Georgescu, publicat în Adevărul.ro, în data de 13 februarie 2014”. Accesat în 21 ianuarie 2023.
^ „avocatura”. Accesat în 21 ianuarie 2023.
^ cristian. „Lansare de carte, autor Doru Viorel Ursu – afiș – Biblioteca Judeteana I.A. Bassarabescu Giurgiu”. Accesat în 30 ianuarie 2023.
^ ^a ^b ^c Revista SMART - revistă de cultură editată de Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu” Giurgiu în parteneriat cu ANBPR Filiala Giurgiu. Nr. 1. 2022. p. 7.
^ „Camera Deputaților - legislatura 1992-1996”. Accesat în 11 ianuarie 2023.
^ „librarie.net”. Accesat în 7 ianuarie 2023.
^ „TargulCartii”. Accesat în 7 ianuarie 2023.

Acest articol despre un deputat român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui !

[4497c00fa495330bd97d7c35d91946e9-1] A murit Doru Viorel Ursu, fost ministru de interne, judecător militar și avocat

[2] „Camera Deputaților - legislatura 1992-1996”. Accesat în 11 ianuarie 2023.

[3] „Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu" din Călărași”. Accesat în 11 ianuarie 2023.

[4] „mediafax.ro”. Accesat în 11 ianuarie 2023.

[5] Berindei, Mihnea, Ariadna Combes, Anne Planche (2006). 13-15 iunie 1990: realitatea unei puteri neocomuniste. Humanitas. p. 45.

[6] „Fostul Ministru de Externe Doru Viorel Ursu: „Vor oare românii să-și știe istoria?", articol de Alexandra Georgescu, publicat în Adevărul.ro, în data de 13 februarie 2014”. Accesat în 21 ianuarie 2023.

[7] „avocatura”. Accesat în 21 ianuarie 2023.

[8] ristian. „Lansare de carte, autor Doru Viorel Ursu – afiș – Biblioteca Judeteana I.A. Bassarabescu Giurgiu”. Accesat în 30 ianuarie 2023.

[:0-9] Revista SMART - revistă de cultură editată de Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu” Giurgiu în parteneriat cu ANBPR Filiala Giurgiu. Nr. 1. 2022. p. 7.

[10] „Camera Deputaților - legislatura 1992-1996”. Accesat în 11 ianuarie 2023.

[11] „librarie.net”. Accesat în 7 ianuarie 2023.

[12] „TargulCartii”. Accesat în 7 ianuarie 2023.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]