Agenția Spațială Europeană

Agenția Spațială Europeană
European Space Agency (engleză) Agence spatiale européenne (franceză) Europäische Weltraumorganisation (germană)
Stabilit	1975/1980
Sediu	Paris, Franța
Port spațial	Kourou, Guyana Franceză
Administrator	Johann-Dietrich Wörner (Directorul General)
Buget	5,75 miliarde € (2017)[1]
Website	www.esa.int
Modifică date / text

Agenția Spațială Europeană (engleză European Space Agency, prescurtare: ESA, iar în franceză Agence spatiale européenne, prescurtat: ASE)^[2] este o organizație interguvernamentală creată în 1980, cu sediul la Paris, în scopul asigurării și dezvoltării cooperării, exclusiv pașnice, între statele europene în domeniile cercetării și tehnologiei spațiale. Coordonează proiectele spațiale puse în comun de peste douăzeci de țări europene. Agenția Spațială Europeană, care prin bugetul său de 4.433.000.000 de euro (în 2015)^[3] este a treia agenție spațială în lume, după NASA și Agenția Federală Spațială Rusă, a fost fondată la 31 mai 1975.

Agenția Spațială Europeană își desfășoară activitatea în trei centre: Noordwijk (Țările de Jos), Darmstadt (Germania) și Frascati (Italia) și la ora actuală are ca membri 22 țări. ESA este o organizație independentă de Uniunea Europeană.

Țările participante la ESA nu fac parte, în mod necesar, din Uniunea Europeană și invers: astfel Norvegia și Elveția sunt membre ale ESA; a contrario unele țări care au aderat la Uniunea Europeană nu sunt membre ale ESA. Ungaria a devenit stat membru al Agenției Spațiale Europene, la 24 februarie 2015. Bulgaria a declarat recent că vrea să se apropie de ESA. Canada este un membru asociat, stat cooperant cu statut privilegiat.

• Austria, din 30 decembrie 1986
•  Belgia, din 30 octombrie 1980
• Cehia, din 8 iulie 2008
•  Danemarca, din 30 octombrie 1980
• Elveția, din 30 octombrie 1980
• Estonia, din 4 februarie 2015
• Finlanda, din 1 ianuarie 1995
• Franța, din 30 octombrie 1980
• Germania, din 30 octombrie 1980
• Grecia, din 9 martie 2005
• Irlanda, din 10 decembrie 1980
• Italia, din 30 octombrie 1980
• Luxemburg, din 30 iunie 2005
• Norvegia, din 30 decembrie 1986
• Polonia, din 19 noiembrie 2012
• Portugalia, din 14 noiembrie 2000
• Regatul Unit, din 30 octombrie 1980
•  România, din 20 ianuarie 2011^[4]
• Spania, din 30 octombrie 1980
• Suedia, din 30 octombrie 1980
•  Țările de Jos, din 30 octombrie 1980
• Ungaria, din 24 februarie 2015

Agenția, în scopul strângerii legăturilor cu țările europene nemembre și cu țări extraeuropene, a încheiat acorduri cu diferite țări. Carta PECS, Programul pentru Țările Europene Colaboratoare, a fost semnată cu țările următoare: Slovenia (2010), Letonia (2015).

Carta ECS, Acordului de Cooperare Stat European, a fost semnată cu țările următoare: Lituania (2014), Slovacia (2015), Bulgaria (2015).

Alte state, europene sau neeuropene, au încheiat acorduri de cooperare:

Persoanele care au îndeplinit / îndeplinesc funcția de
Director general al ESA

Director general	Perioada	Țara de origine	Comentariu
Roy Gibson	1975–1980	Regatul Unit
Erik Quistgaard	1980–1984	Danemarca
Reimar Lüst	1984–1990	Germania
Jean-Marie Luton	1990–1997	Franța
Antonio Rodotà	1997–2003	Italia
Jean-Jacques Dordain	2003–2015	Franța
Johann-Dietrich Wörner [5]	de la 01 iulie 2015	Germania	în funcție

• COS-B
• GEOS-1
• GEOS-2
• IUE
• Meteosat
• Spacelab
• HIPPARCOS
• Telescopul spațial Hubble (Hubble Space Telescop)

Listă parțială:

• sonda spațială Giotto
• sonda spațială Huygens
• Sonda spațială Mars Express
• Sonda spațială Rosetta
• Sonda spațială Venus Express
• Sonda spațială Herschel-Planck
• Sonda spațială LISA Pathfinder
• Sonda spațială GAIA
• Sonda spațială ExoMars
• Sonda spațială BepiColorado

• Ariane
  • Ariane 1 a fost o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă.
    Cu o masă la decolare de 210 tone, o înălțime de 47,4 m și un diametru de 3,8 m, racheta era capabilă să plaseze o sarcină utilă de 1.850 kg pe o orbită de transfer geostaționară (GTO) Putea să transporte, la alegere, un singur satelit mare sau un grup de doi sateliți mai mici.
  • Ariane 2 a fost o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă. Structura rachetei Ariane 2 era identică celei a rachetei Ariane 1, însă înălțimea a crescut la 49 m, iar greutatea la 219 tone. Capacitatea sa de transport pe orbită de transfer geostaționară era de 2.175 kg, cu 325 kg mai mult decât Ariane 1.
  • Ariane 3 a fost o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă. Era identică cu Ariane 2, exceptând faptul că i s-au adăugat două propulsoare suplimentare cu pulbere (combustibil solid), la nivelul primului etaj; a zburat înainte de Ariane 2.
  • Ariane 4 a fost o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă. Prima lansare a rachetei Ariane 4 a avut loc la 15 iunie 1988. A fost lansată de 116 ori, între 1988 și 2003, necunoscând decât 3 eșecuri. Putea transporta de la sol o sarcină utilă de 3.585 kg; a lansat 186 de sateliți.
  • Ariane 5 este o rachetă purtătoare proiectată pentru a transporta sateliți pe orbită geostaționară sau orbită terestră joasă. A fost dezvoltată începând din 1995 pentru a înlocui racheta Ariane 4, ale cărei capacități limitate nu mai permiteau lansarea, într-un mod concurențial, al sateliților de comunicație cu mase crescânde, în timp ce sectorul precedent era punctul forte al lansatorului european.^[6]
  • Ariane 6

În 2015 bugetul Agenției Spațiale Europene este de 4.433 de milioane de euro, dintre care 3.241,2 de milioane de euro pentru programe și activități ale Agenției Spațiale Europene și 1.197,1 de milioane € (26,88%) pentru programe ale partenerilor instituționali europeni.

Participarea diferitelor țări membre ale Agenției Spațiale Europene reflectă politici spațiale naționale foarte variate. De la crearea agenției, Franța și Germania furnizează împreună peste 40% din buget. Italia și Regatul Unit sunt și ele contributori importanți (circa 10% pentru fiecare dintre cele două țări), dar dacă se ia în considerare PIB-ul fiecăreia, efortul făcut este de două ori mai puțin important decât al celor două țări aflate pe primele locuri. Primii zece contributori, care sunt și membrii fondatori ai agenției, furnizează împreună peste 90% din fonduri, fără participarea Uniunii Europene. Bugetul european consacrat cercetării spațiale este relativ redus, întrucât reprezintă prețul unui bilet de cinema pe cetățean al unui stat membru al ESA. În Statele Unite ale Americii, sumele consacrate activităților spațiale civile sunt aproape de patru ori mai mari.

Participația financiară a membrilor în 2012, 2014 și 2015^[8][7]

Țară membră	2015		2014		2012
	Participație (în M€)	Procentaj	Participație (în M€)	Procentaj	Participație (în M€)	Procentaj
Germania	797,4	24,6 %	765,7	22,9 %	713,8	22,9 %
Austria	51,5	1,6 %	50,2	1,5 %	52,2	1,5 %
Belgia	189,5	5,8 %	188,6	5,6 %	169,8	5,6 %
Danemarca	26,8	0,8 %	23,4	0,7 %	27,8	0,7 %
Spania	131,77	4,1 %	139,2	4,2 %	184	4,2 %
Finlanda	19,6	0,6 %	19,9	0,6 %	19,4	0,6 %
Franța	718,2	22,2 %	754,6	22,6 %	751,4	22,6 %
Grecia	12,1	0,4 %	14,5	0,4 %	8,6	0,4 %
Irlanda	18	0,6 %	18,4	0,6 %	15,6	0,6 %
Italia	329,9	10,2 %	350,0	10,5 %	350,5	10,5 %
Luxemburg	23	0,7 %	18,3	0,5 %	15	0,5 %
Țările de Jos	74,7	2,3 %	125,1	3,7 %	60,3	3,7 %
Norvegia	59,8	1,8 %	57,1	1,7 %	63,1	1,7 %
Polonia	30	0,9 %	28,7	0,9 %	36,4	0,9 %
Portugalia	16,7	0,5 %	16,3	0,5 %	15,8	0,5 %
Cehia	14,2	0,4 %	13,9	0,4 %	11,5	0,4 %
România	25,4	0,8 %	22,5	0,7 %	7,6	0,7 %
Regatul Unit	322,3	9,9 %	270,0	8,1 %	240	8,1 %
Suedia	80,3	2,5 %	94,6	2,8 %	65,3	2,8 %
Elveția	134,9	4,2 %	126,5	3,8 %	105,6	3,8 %
Ungaria
Estonia
Canada	15,5	0,5 %	19,5	0,6 %	18,7	0,6 %
Uniunea Europeană	-	-	59,1	1,8 %	-	-
Alte finanțări	149,8	4,6 %	163,0	4,9 %	-	-
Total programe ale agenției	3.241,3	100 %	3.339,3	100 %	2.932,4	100 %
Uniunea Europeană	1030,5	-	623,9	-	867,7	-
EUMETSAT	122,4	-	75	-	-	-
Altele	38,8	-	63,8	-	264,5	-
Total programe alte instituții	1.030,5	-	623,9	-	867,7
Buget total	4.433	-	4.102	-	4.064,6	-

ESA a avut mereu o politică de informare a tineretului prin numeroase mijloace pedagogice puse în operă prin diverse expoziții.

Ea a semnat, în 1985, o convenție de partenariat cu Asociația PARSEC care difuzează informație științifică pe Coasta de Azur. Convenția a fost reînnoită la 23 iunie 2001^[9], de către Jean-Jacques Dordain, director general al Agenției Spațiale Europene (ESA).

Departamentul educativ al agenției este foarte activ mai ales cu organizarea unor misiuni spațiale reale pentru tineri ca proiect ESMO care vizează punerea pe orbită în jurul Lunii a unui satelit conceput și realizat, în întregime, de studenți europeni.

Limbile utilizate de organele, comitetele sau grupele de lucru ale ESA, cât și de Consiliul Agenției și organele sale subsidiare, sunt germana, engleza și franceza; celelalte documente emise de ESA sunt redactate în engleză și în franceză. Limba italiană poate fi și ea folosită în reuniunile Consiliului. Documentele cu caracter administrativ, juridic, științific sau tehnic emise de statele membre ale ESA pot fi redactate în orice limbă a oricărui stat membru, deși folosirea englezei și francezei este recomandată; folosirea altor limbi decât engleza sau franceza în corespondențele destinate ESA este tolerată atâta timp cât nu ar conduce la creșterea costului legat de traducere și la prea multe complicații administrative. Corespondențele Agenției sunt redactate în engleză sau în franceză. ^[10]

• Fifty Years of European Cooperation in Space, John Krige's, Les Editions Beauchesne, 2014, ISBN 97820701020297 - recenzie

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Agenția Spațială Europeană

v • d • m Sondele spațiale concepute sau lansate de ESA BepiColombo • Cassini-Huygens • ExoMars • Gaia • Herschel • LISA Pathfinder • Mars Express • Rosetta • Venus Express •

v • d • m Zborul spațial Generalități Astrodinamică • Istorie (Cursa Spațială • Accidente și incidente • Recorduri) • Politica spațială • Legea spațială • Zbor spațial privat Aplicații Astronomie • Sateliți de comunicație (Internet • Radio • Telefon • Televiziune) • Navigație prin satelit • Militarizarea spațiului • Arhitectură spațială • Explorarea spațiului • Meteorologie spațială Zbor spațial cu echipaj Generalități Astronaut • Sistem de menținere a vieții (Activitate extravehiculară • Costum spațial) • Activitate extravehiculară • Imponderabilitate • Turism spațial • Colonizarea spațiului • Lista zborurilor spațiale cu echipaj uman (1961–1970 • 1971–1980 • 1981–1990 • 1991–2000 • 2001–2010 • 2011–2020 • 2021–prezent) Programe Vostok • Mercury • Voshod • Gemini • Soiuz • Apollo • (Skylab Apollo–Soyuz) • Space Shuttle • Mir (Shuttle–Mir) • Stația Spațială Internațională • Shenzhou • Tiangong Pericole Efectele zborului spațial asupra corpului uman (Sindromul de adaptare cosmică) • Radiație cosmică • Supraviețuire • Vreme Navă spațială Vehicul de lansare • Navă spațială robotizată • Rachetă • Propulsia navei spațiale • Planor spațial • Navă stelară Destinații Suborbitale • Orbitale (geocentrice • geosincrone) • Interplanetare • Interstelare • Intergalactice Lansare spațială Ascensiune directă • Viteză de eliberare • Sistem de lansare nereutilizabil și reutilizabil • Rampă de lansare • Lansare spațială fără rachetă • Cosmodrom Agenții spațiale  CoNAE •  AEB •  CSA •  CNSA •  ESA •  CNES •  DLR •  ISRO •  LAPAN •  ISA •  ISA •  ASI •  JAXA •  NADA •  KARI •  SUPARCO •  Roscosmos •  SNSB •  SSAU •  UKSA •  NASA

Acest articol despre astronomie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa!