Eclipsa de Lună din 1 martie 1504

Eclipsa de Lună din 1 martie 1504 a fost o eclipsă totală de Lună, care a început să se producă, în America, îndată după apusul Soarelui din 29 februarie 1504.

Cristofor Columb, vrând ca indigenii din Jamaica să continue să-i aprovizioneze echipajul înfometat, a reușit să-i intimideze prezicând corect producerea acestei eclipse, denumită adesea, din această cauză, eclipsa lui Columb.^[2]

De la eclipsă au trecut &&&&&&&&&&&&&520.&&&&&0520 ani, &&&&&&&&&&&&&257.&&&&&0257 zile.

Vizibilitate

Eclipsa a fost vizibilă după apusul Soarelui din 29 februarie 1504, de pe cea mai mare parte a Americii de Nord și din toată America de Sud, din Europa și din Africa, la miezul nopții, din Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu puțin înainte de răsăritul Soarelui din 1 martie 1504.

«Eclipsa lui Columb»

La 30 iunie 1503, Cristofor Columb a eșuat ultimele sale două caravele pe coastele Jamaicăi. Indigenii din insulă i-au întâmpinat pe Columb și echipajul său și i-au aprovizionat cu merinde, dar după șase luni, au încetat să-i mai aprovizioneze.^[3]
Columb avea la bord un almanah scris de Abraham Zacuto, care conținea tabele astronomice care acopereau anii 1475-1506.^[4] Consultându-le, Columb a remarcat iminenta producere a unei eclipse de Lună. A solicitat o întâlnire pentru ziua aceea cu cacique și i-a spus acestuia că zeul său s-a aprins de mânie față de tratamentul pe care populația locală îl aplica oamenilor săi; a spus că zeul său va oferi un semn clar al nemulțumirii sale, odată cu răsăritul Lunii.

Eclipsa și Luna roșiatică au apărut la timp, impresionându-i și înspâimântându-i pe băștinași. Fiul lui Columb, Ferdinand, a scris:

„cu multe strigăte și văicăreli, indigenii au venit în fuga mare de peste tot spre nave, încărcați cu provizii, rugându-l pe amiral să intervină pe lângă divinitate să nu-și reverse mânia asupra lor.^[5] ...”

Columb s-a retras în cabină pentru „a se ruga” (în realitate pentru a măsura durata eclipsei cu o clepsidră); cu puțin timp înainte de sfârșitul totalității (după 48 de minute), el i-a anunțat pe băștinașii înspăimântați că tocmai au fost iertați^[3], ceea ce li s-a confirmat când Luna a reapărut sub înfățișarea obișnuită.^[6]

Calculul longitudinii

Articol principal: Determinarea longitudinii.

Columb a fost probabil primul care a utilizat o eclipsă de Lună pentru determinarea longitudinii, o idee propusă de Hiparh. Aceste eclipse sunt vizibile în același moment de pe întreaga emisferă, însă ora solară la care se produc depinde de longitudinea locului de observație, o oră de diferență corespunzând cu 15 grade de longitudine.

Columb nu avea alt mijloc de măsurare a drumului parcurs spre vest. A utilizat eclipsa de Lună din 15 septembrie 1494, aproape de Hispaniola, și cea din 29 februarie 1504 în Jamaica, menționând în jurnal cu această ocazie că Jamaica se afla la 7 ore și 15 minute de Cádiz. Totuși, longitudinea reală a Jamaicăi corespunde unui decalaj de 4 ore și 44 minute. O eroare atât de importantă cere o explicație. D.W. Olson remarcă faptul că almanahul utilizat de Columb (fie că este al lui Regiomontanus, fie al lui Abraham Zacuto) dă ora maximului eclipsei, și presupune că exploratorul ar fi putut-o interpreta ca ora de început a eclipsei.^[7] Aceasta ar explica o eroare de 150 de minute (și prin urmare de 37 de grade de longitudine), care l-ar fi putut încuraja pe Columb să creadă că ar fi atins Asia, și nu un nou continent.

Note

^ Camille Flammarion, Astronomie Populaire, 1879, p. 231, fig. 86
^ Eclipsa totală de Lună din 29 februarie 1504 denumită „eclipsa lui Cristofor Columb”., pe webastro.net
^ ^a ^b [htttp://starryskies.com/The_sky/events/lunar-2003/columbus. eclipse. html „Christopher Columbus and the Lunar Eclipse”] Verificați valoarea |url= (ajutor). Accesat în 28 aprilie 2010. }
^ en Clayton J., Drees, The Late Medieval Age of Crisis and Renewal: 1300–1500 a Biographical Dictionary, 2001, pp. 511; totuși, alte surse menționează, de exemplu, Ephemeris, lucrare datorată astronomului german Regiomontanus: en Samuel Eliot Morison, Christopher Columbus, Mariner, 1955, pp. 184-92.
^ Columbus in the Americas, John Wiley and Sons, 2002, ISBN 978-0-471-21189-1
^ „How a Lunar Eclipse Saved Columbus”. Accesat în 28 aprilie 2010. .
^ en D.W. Olson, "Columbus and an eclipse of the Moon", Sky & Telescope, October 1992, pp. 437...440

Legături externe

[1] Camille Flammarion, Astronomie Populaire, 1879, p. 231, fig. 86

[2] Eclipsa totală de Lună din 29 februarie 1504 denumită „eclipsa lui Cristofor Columb”., pe webastro.net

[Columbus-3] [htttp://starryskies.com/The_sky/events/lunar-2003/columbus. eclipse. html „Christopher Columbus and the Lunar Eclipse”] Verificați valoarea |url= (ajutor). Accesat în 28 aprilie 2010. }

[4] Clayton J., Drees, The Late Medieval Age of Crisis and Renewal: 1300–1500 a Biographical Dictionary, 2001, pp. 511; totuși, alte surse menționează, de exemplu, Ephemeris, lucrare datorată astronomului german Regiomontanus: en Samuel Eliot Morison, Christopher Columbus, Mariner, 1955, pp. 184-92.

[5] Columbus in the Americas, John Wiley and Sons, 2002, ISBN 978-0-471-21189-1

[space-6] „How a Lunar Eclipse Saved Columbus”. Accesat în 28 aprilie 2010. .

[7] D.W. Olson, "Columbus and an eclipse of the Moon", Sky & Telescope, October 1992, pp. 437...440

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]