Elena a Serbiei, regină a Ungariei

Elena a Serbiei, Regină a Ungariei
Date personale
Născută1109 Modificați la Wikidata
Decedată1146 (37 de ani) Modificați la Wikidata
Székesfehérvár, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCatedrala din Székesfehérvár[*]​ Modificați la Wikidata
PărințiUroš I of Rascia[*][[Uroš I of Rascia (Grand Prince of Serbia)|​]]
Anna Diogenissa[*][[Anna Diogenissa (Grand Princess consort, Byzantine noblewoman)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriBelos bán[*][[Belos bán (regent of Hungary)|​]]
Uroš II Primislav[*][[Uroš II Primislav (Grand Prince of Serbia)|​]]
Desa Urošević[*][[Desa Urošević (Serbian ruler)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuBéla al II-lea al Ungariei (din ) Modificați la Wikidata
CopiiElisabeta de Ungaria[*]​
Géza al II-lea al Ungariei
Ladislau al II-lea[*]​[1]
Ștefan al IV-lea[*]​[1]
Sofia de Ungaria[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațieregină[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
Familie nobiliarăVukanović dynasty[*][[Vukanović dynasty (family)|​]]
Regent Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Elena a Serbiei (în sârbă Јелена/Jelena, în maghiară Ilona; n. după 1109 – d. după 1146) a fost regină a Ungariei ca soție a regelui Béla al II-lea al Ungariei. După moartea soțului ei, ea a guvernat Ungaria în calitate de regentă din 1141 până în septembrie 1146 împreună cu fratele ei, Beloš, înainte ca fiului ei cel mare, Géza al II-lea să ajungă la vârsta majoratului.

Fiică a prințului Uroš I al Serbiei (domnie cca. 1112–1145), căsătoria ei cu Béla al II-lea din 1129 a fost aranjată de către vărul său, regele Ștefan al II-lea (domnie 1116–1131). Fiii ei mai mici, Ladislau al II-lea și Ștefan al IV-lea, au domnit și ei ca regi ai Ungariei. Ea a avut alți doi frați, Uroš al II-lea și Desa în afară de Beloš.

Viață

[modificare | modificare sursă]

Tinerețe

[modificare | modificare sursă]

Elena a fost fiica marelui prinț sârb Uroš I (domnie cca. 1112–1145) din dinastia Vukanović și a prințesei bizantine Anna Diogene.[2] Tatăl ei a participat la războiul bizantino-maghiar (1127–1129), de partea regelui Ștefan al II-lea al Ungariei .[3] Armata maghiară a distrus Belgradul bizantin și a pătruns în Naissos (Niš), Serdica (Sofia) și Philippopolis (Plovdiv).

În jurul anului 1129, regele Ștefan al II-lea a aranjat căsătoria ei cu vărul său Béla, care a fost orbit din ordinul tatălui regelui, regele Coloman I al Ungariei (domnie 1095–1116). Béla și tatăl său Almos au fost orbiți, astfel încât au fost îndepărtați de la succesiune. Cu toate acestea, regele Ștefan a rămas fără copii și a decis să-l recunoască pe Béla ca succesor al său.[4] Înainte de aceasta, Uroš I a suferit atât în fața Ungariei, cât și fața Imperiului Bizantin, așa că s-a împrietenit bucuros cu regele maghiar.[5] Regele Ștefan al II-lea a oferit moșii lângă Tolna cuplului proaspăt-căsătorit.

Regină consoartă

[modificare | modificare sursă]
Executarea nobilimii maghiare la Arad, de Geiger Péter N. János (1805–1880).

După moartea regelui fără copii, soțul ei a fost încoronat rege al Ungariei la 28 aprilie 1131. Regina Elena a avut o mare influență asupra soțului ei și a statului maghiar.[3] Au avut șase copii: Géza al II-lea, Ladislaus al II-lea, Ștefan al IV-lea, Álmos,[6] Sofia[7] și Elisabeta sau Gertrud. Elena a fost de mare ajutor soțului ei și a guvernat statul în timpul domniei sale. Ea a fost loială soțului și statului maghiar și ea a fost cea care i-a convins pe nobili la o adunare din Arad să execute 68 de aristocrați maghiari care au complotat împreună cu regele Coloman pentru a-l orbi pe soțul ei. Potrivit unor surse contemporane, ea a participat la execuție împreună cu fiul ei Bela, pentru a se asigura de moartea dușmanilor soțului ei.

Mănăstirea sârbească Kovin a fost întemeiată de Elena

Ea a întemeiat colonii de sârbi în Insula Csepel și în Ráckeve, unde a construit o mănăstire și o biserică care există și în prezent.[5]

Regență

[modificare | modificare sursă]

După ce soțul ei a murit la 13 februarie 1141, iar fiul lor cel mare Géza al II-lea era încă un copil, Elena și fratele ei Beloš Vukanović au guvernat Regatul Ungariei până în septembrie 1146 când Géza al II-lea a ajuns la vârsta majoratului. Beloš a fost Palatin al Ungariei, cel mai înalt titlu oficial, din 1141 până în 1161[5] și Ban al Slavoniei din 1146 până în 1157. Elena a continuat să exercite o mare influență asupra domniei și, cu ajutorul fratelui ei, Ungaria a avut relații bune și pace la granițele sale sudice.[2] În perioada morții lui Bela, relațiile germano-maghiare au fost întrerupte și logodna dintre Henric și Sofia, fiica Elenei, a fost anulată. Sofia a făcut jurăminte monahale și a devenit stareță la Mănăstirea Admont, în Stiria.[7]

Domnia lui Géza al II-lea și urmările

[modificare | modificare sursă]

În timpul domniei lui Géza al II-lea, Ștefan al IV-lea și Ladislau al II-lea nu au fost mulțumiți de titlurile și posesiunile lor, așa că au căutat ajutor la Sfinții Împărați Romani și la Împărații Bizantini. Intrigile împotriva lui Géza al II-lea nu au avut niciun succes și, după moartea sa (1161), Manuel I Comnen a văzut o bună oportunitate de a extinde influența bizantină în Ungaria. Manuel a ajutat la detronarea lui Ștefan al III-lea, fiul lui Géza al II-lea, și la pus în locul lui prima dată pe Ladislau al II-lea și apoi pe Ștefan al IV-lea pentru o perioadă scurtă de timp. În cele din urmă, Ștefan al III-lea și-a asigurat domnia în 1163. [8] Se consideră că regina Elena a murit înainte de acest eveniment, în 1161.

Căsătoria și copiii

[modificare | modificare sursă]

# căsătorie în 1129 cu regele Béla al II-lea al Ungariei (cca. 1110 – 13 februarie 1141)

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b The Peerage 
  2. ^ a b Magyar Tudományos Akadémia 1987, p. 1194.
  3. ^ a b Andrija Veselinović; Radoš Ljušić (). Srpske dinastije. Službene glasink. p. 40. ISBN 978-86-7549-921-3. [...] Краљица Јелена је имала велики утицај на свог мужа, па и у угарској држави, што јечинила и за време владавине свог сина Гезе II (1141-1161). По- ред Гезе, Јелена и Бела су имали још два сина, Ладислава и Стефана, који су ... 
  4. ^ „Helena of Serbia - The executioner”. History of Royal Women (în engleză). . Accesat în . 
  5. ^ a b c Српско учено друштво (). Гласник Српскога ученог друштва .. p. ix. За тим је сина свога оженио (1129) Јеленом ћерком рашког жупана Уроша I (") Урош се радо опријатељио с мађарским ... Краљица Јелена населила је ове своје земљаке на чешељском острву, а у данашњем Српском – Ковину назидала им је манастир и цркву, која још и данас постоји ("). Јеленин брат Белуш био је Надворник (Palatinus) мађарске краљевине од 1141 до 1161. Оне исте године 1129, кад је Стеван сина свога оженио, велика је несрећа постигла мађарску флотилу у рату са грчким царем Јованом Комненом, под чију је заштиту прибегао мађ. херцег Алмош. Под Хоромом (“) спалише и ... 
  6. ^ Magyar Tudományos Akadémia 1987, p. 1191.
  7. ^ a b Magyar Tudományos Akadémia 1987, p. 1195.
  8. ^ Magyar Tudományos Akadémia 1987, pp. 1218–1220.

Surse

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Elena_a_Serbiei,_regină_a_Ungariei&oldid=15609405