Elfi von Dassanowsky

Elfi von Dassanowsky
Date personale
Nume la naștereElfriede Maria Elisabeth Charlotte Dassanowsky Modificați la Wikidata
Născută[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Viena, Republica Austriacă[1][6] Modificați la Wikidata
Decedată (83 de ani)[2][1][3][5][7] Modificați la Wikidata
Los Angeles, California, SUA[1][8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Central din Viena Modificați la Wikidata
CopiiRobert von Dassanowsky[*][[Robert von Dassanowsky (American and Austrian writer and academic)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepianistă
producătoare de film
cântăreață de operă
actriță de teatru[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
Tipul de vocemezzo-soprană  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian
voce[*]​  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]​
Medalia de merit în aur a landului Viena[*]​
Goldenes Verdienstzeichen der Republik Österreich[*][[Goldenes Verdienstzeichen der Republik Österreich |​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Elfriede „Elfi” von Dassanowsky (n. , Viena, Republica Austriacă – d. , Los Angeles, California, SUA) a fost o cântăreață, pianistă și producătoare de film de origine austriacă.

Tinerețe

[modificare | modificare sursă]

Elfi von Dassanowsky (cunoscută și sub numele de Elfi Dassanowsky sau Elfriede Dassanowsky) s-a născut în Viena, ca fiica lui Franz Leopold von Dassanowsky, funcționar public în Ministerul Comerțului austriac, și a Annei (n. Grünwald). Un copil-minune al pianului la vârsta de 5 ani, Elfi a urmat Institutul Sfintei Fecioare Maria din Viena (cunoscut sub numele de „Englische Fräuleins”) și a devenit, la vârsta de 15 ani, cea mai tânără femeie admisă la Academia de Muzică și Arte din Viena, până la acea dată, ca protejată a pianistului concertist, Emil von Sauer⁠(d). În timp ce era studentă, regizorul de film Karl Hartl⁠(d) a ales-o să-l învețe pe Curd Jürgens la pian, astfel încât să poată cânta la pian pe marele ecran în filmul biografic al lui Hartl despre Mozart și într-un musical al lui Willi Forst⁠(d) (i-a folosit peste mult timp, la filmul de la Hollywood din 1971 Mefisto vals; The Mephisto Waltz).

Studiile și cariera timpurie a lui Dassanowsky au fost întrerupte când ea a respins calitatea de membru al organizațiilor naziste. Puternicul studio UFA din Berlin i-a oferit un contract de film la sfârșitul anului 1944, pe care ea l-a refuzat.

Carieră

[modificare | modificare sursă]

În 1946, von Dassanowsky a debutat la operă în rolul Susannei în Nunta lui Figaro de Mozart la Stadttheater St. Pölten⁠(d) și a apărut în concerte pentru Înaltul Comandament Aliat.

Dassanowsky a rămas una dintre puținele femei din istoria filmului, iar la vârsta de 22 de ani una dintre cele mai tinere, care a fondat un studio de film – Belvedere Film – primul studio nou din Viena postbelică. Alături de partenerii ei seniori, August Diglas și Emmerich Hanus⁠(d), studioul a creat filme clasici în limba germană precum Die Glücksmühle (Moara fericirii, 1946), Dr. Rosin (1949) și Märchen vom Glück (Sărută-mă, Casanova, 1949)[9] și le-a adus lui Gunther Philipp⁠(d) și Nadiei Tiller primele roluri de film.

Dassanowsky a jucat în opere, operete, drame și comedii teatrale, a ajutat la inițierea mai multor grupuri de teatru, a fost crainică pentru Allied Forces Broadcasting și BBC, a făcut un turneu în Germania de Vest într-un spectacol cu o singură femeie și a susținut cursuri de master de voce și pian.

În această perioadă, Dassanowsky a fost modelul exclusiv al celebrului pictor austriac Franz Xaver Wolf (1896 – 1990), a cărui lucrare cu imaginea ei se află acum în muzee și colecții private.[10]

Cu ajutorul directorului artistic Federico Pallavicini, Dassanowsky a încurajat un număr al revistei americane de scurtă durată, Flair (editat de Fleur Cowles⁠(d)) să scrie articole despre artele din Viena postbelică și a pozat pentru ediția planificată, dar publicația a fost anulată înainte de tipărire. Expertă în tehnica pianului a lui Ignace Paderewski, pedagogia ei muzicală a continuat în anii 1950 în Canada și New York, unde s-a căsătorit și a avut un fiu și o fiică.

În acest moment, Dassanowsky s-a orientat spre design și a creat un prototip pentru haina din piele de zi pentru femei, care se află acum în colecția Muzeului de Arte Aplicate din Viena (Museum für angewandte Kunst Wien). Ea a divorțat la sfârșitul anilor 1970 și, deși nu s-a recăsătorit niciodată, a avut o legătură de scurtă durată cu autorul și actorul, prințul Heinrich Starhemberg (sau Henry Gregor, 1934–1997) de la mijlocul anilor 1990 până la moartea sa.

La Hollywood, în anii 1960, ea a rezistat să devină o starletă europeană la modă și a preferat să rămână în spatele aparatului de filmat ca antrenor vocal pentru regizorul/producătorul Otto Preminger. În 1962, a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite. Fiind o femeie de afaceri de succes din Los Angeles, în 1999, ea a reînființat Belvedere Film ca o companie de producție din Los Angeles/Viena împreună cu fiul ei, Robert⁠(d). A fost producător executiv al scurtmetrajului dramatic premiat, Semmelweis (2001),[11] al comediei de spioni, Wilson Chance (2005)[12] și al mai multor lucrări în curs de desfășurare în momentul morții sale, inclusiv documentarul Felix Austria! sau Arhiducele și Herbert Hinkel (2013)[13] și o adaptare ecranizată (împreună cu fiul ei) a romanului austriac antirăzboi, Mars im Widder de Alexander Lernet-Holenia.[14]

Recunoscută la nivel internațional pentru munca sa unică de pionierat ca femeie în producția de film și ca o foarte talentată în arta și cultura austriacă postbelică, von Dassanowsky este singura femeie austriacă care a primit prestigiosul premiu Living Legacy al asociației Women's International Center și a mai fost onorată și cu Medalia UNESCO Mozart, Decorația de onoare din aur pentru serviciile aduse Republicii Austria,[15] Ordre des Arts et des Lettres⁠(d) (Franța), medalia pentru întreaga activitate din partea Arhivei de Film din Austria, din partea statului California și a orașelor Viena și Los Angeles, unde a locuit von Dassanowsky din 1962. În plus, se spune că ea a fost nominalizată la premiul onorific Right Livelihood (Premiul Nobel alternativ) la sfârșitul anilor 1990.

Placa Belvedere Film Studio, Viena

Deces

[modificare | modificare sursă]

În timp ce se afla în Kona, Hawaii,⁠(d) în iulie 2007, Dassanowsky a suferit o embolie care i-a pus viața în pericol. A fost transportată cu avionul la Spitalul Queens din Honolulu și o parte a piciorului stâng a trebuit să-i fie amputată. S-a afirmat că se recuperează cu bine în Los Angeles și era de așteptat să-și continue eforturile în producția de film, precum și în promovarea artei și al UNESCO. Potrivit știrilor, vedeta amputată Heather Mills (Lady McCartney) s-a interesat personal de reabilitarea ei. Cu toate acestea, Dassanowsky a murit la 2 octombrie 2007 în Los Angeles din cauza insuficienței cardiace. A fost înmormântată într-un mormânt de onoare (în germană Ehrengrab⁠(d)) la Zentralfriedhof (Cimitirul Central) din Viena la 25 iulie 2008.

Fundație și recunoaștere postumă

[modificare | modificare sursă]

În noiembrie 2007, la Viena a fost anunțată înființarea planificată a Fundației Elfi von Dassanowsky. Aceasta dorește să continue spiritul de pionierat și creativ al regretatei artiste prin dezvoltarea de premii și granturi pentru femeile în curs de dezvoltare. Prima fază a acestui proiect a fost finalizată la sfârșitul lunii ianuarie 2009, când Fondul Elfi von Dassanowsky și-a inițiat programul de contribuții caritabile către organizații non-profit din SUA și Europa.

Trandafirul Elfi von Dassanowsky (un hibrid de trandafir de ceai – floribunda), cunoscut și sub numele de „Elfi”, a fost creat de Brad Jalbert din Canada în 2009. A fost inclus în grădina de trandafiri Peggy Rockefeller de la Grădina Botanică din New York în primăvara anului 2013.[16]

Primul Premiu Elfi von Dassanowsky pentru cea mai bună regizoare de film a fost acordat artistei norvegiene Inger Lise Hansen⁠(d) pentru Parallax (2009) la Festivalul de Film Independent de Scurtmetraj de la Viena (Vienna Shorts⁠(d)) în iunie 2010.

O planetă minoră/asteroid, 4495 Dassanowsky, descoperită în 1988 de astronomii japonezi Masaru Arai⁠(d) și Hiroshi Mori⁠(d), a fost numită în cinstea ei în 2014.[17][18]

Ea a fost numită postum membră de onoare a Asociației Producătorilor de Film din Austria (AAFP) în septembrie 2018.[19]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d KALLIOPE Austria (PDF), p. 109 
  2. ^ a b Elfriede von Dassanowsky, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ a b Elfi von Dassanowsky, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ Elfi von Dassanowsky, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b Elfi von Dassanowsky, Find a Grave, accesat în  
  6. ^ „Elfi von Dassanowsky”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ „Elfi von Dassanowsky”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ „Elfi von Dassanowsky”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Märchen vom Glück (1949) - IMDb (în engleză), accesat în  
  10. ^ „Gallery” (în engleză). THE ELFI VON DASSANOWSKY FOUNDATION. Accesat în . 
  11. ^ Semmelweis (Short 2001) - IMDb (în engleză), accesat în  
  12. ^ Wilson Chance (2005) - IMDb (în engleză), accesat în  
  13. ^ Felix Austria! (2013) - IMDb (în engleză), accesat în  
  14. ^ Lernet-Holenia, A: Mars in Aries. Translation by Robert von Dassanowsky and Elisabeth Littell Frech. Ariadne Press 2003. ISBN 1-57241-118-X Beer, Otto F.: Lernet im Mars. Afterword to Alexander Lernet-Holenia: Mars im Widder. Wien: Zsolnay Verlag 1976, p. 261-268
  15. ^ „Reply to a parliamentary question about the Decoration of Honour” (PDF) (în German). p. 905. Accesat în . 
  16. ^ Roses - Rose (Rosa 'Elfi von Dassanowsky')
  17. ^ International Astronomical Union Minor Planet Circular, November 6, 2014, pg. 90845
  18. ^ JPL Small-Body Database Browser
  19. ^ Association of Austrian Film Producers

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Elfi_von_Dassanowsky&oldid=16456057