Eugen Todoran (filolog)

Eugen Todoran
Date personale
Născut	21 noiembrie 1918 Cornești, România
Decedat	9 august 1997 (78 de ani) Timișoara, România
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar[*]​
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Universitatea Babeș-Bolyai
Modifică date / text

Eugen Todoran (n. 21 noiembrie 1918, Cornești, Mureș – d. 9 august 1997, Timișoara) a fost un filolog, istoric literar și profesor universitar român, reputat eminescolog.

A fost fiul preotului Nicolae Todoran și al soției sale, funcționara Victoria (n. Sâmpălean). A urmat școala elementară la Cluj, iar după absolvirea acesteia în 1929 a urmat studii la Liceul Militar din Târgu Mureș, Liceul Grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud și Liceul „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu Mureș, finalizându-și studiile liceale în 1938.^[1]

Între anii 1938 și 1942 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, obținând diploma de licență în specialitatea istoria literaturii române cu teza: Hyperion demonic. Între anii 1942-1944 a urmat cursurile Școlii de ofițeri în rezervă din Arad, după care, în perioada septembrie-noiembrie 1944, a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.

Revenit acasă după război, a lucrat ca profesor suplinitor la Școala Normală din Cluj (1945-1946), profesor titular la Liceul Ortodox din Cluj (1946-1948) și profesor la Școala Pedagogică din Cluj (1948-1956),^[1] îndeplinind o perioadă și funcția de inspector școlar. A început din 1949, în paralel, o carieră universitară mai întâi ca asistent la Catedra de literatură română modernă a Facultății de Litere și Filozofie din Cluj, iar începând din 1956 ca lector universitar la Facultatea de Filologie din Timișoara,^[1] unde a predat folclor literar, literatură română (marii clasici) și critică literară. Alături de profesorul Gheorghe Tohăneanu a impus erudiția științifică în cercetarea academică timișoreană. A fost numit conferențiar universitar în 1963, iar în anul 1968 a obținut titlul de doctor al Facultății de Litere a Universității din București cu teza Lucian Blaga. Mitul poetic și dramatic. În anul următor a fost promovat la gradul de profesor universitar,^[1] iar ulterior a devenit conducător de doctorat. A îndeplinit, de asemenea, funcții administrative în cadrul universității: șef de catedră (1963-1977), decan al Facultății de Filologie din Timișoara (1964-1968) și rector al Universității de Vest din Timișoara (1992-1996). S-a pensionat în anul 1984.

A debutat ca publicist în 1937 în revista Scânteieri din Târgu Mureș. În perioada studenției a fost membru al Cercului literar de la Sibiu și a fost unul dintre semnatarii manifestului publicat în revista Cercului literar.^[1] A publicat studii literare în revistele Tribuna, Orizont etc., prefețe și studii introductive și s-a preocupat de literatura română din perioada marilor clasici (Mihai Eminescu, Titu Maiorescu) și de opera unor mari scriitori ardeleni (Liviu Rebreanu și Lucian Blaga).^[2]

Autor al unei vaste opere științifice formate din 15 cărți și 216 studii, Eugen Todoran a fost distins cu mai multe premii printre care Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1973 și 1981), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1984) și Premiul Academiei Române (1984).^[2] A decedat la 9 august 1997.

• Eminescu, București, 1972;
• Secțiuni literare, Ed. Facla, Timișoara, 1973;
• Maiorescu, București, 1977;
• M. Eminescu. Epopeea română, Iași, 1981;
• Lucian Blaga. Mitul poetic, vol. I-II, Timișoara, 1981-1983;
• Lucian Blaga. Mitul dramatic, Timișoara, 1985;
• Lucian Blaga. Mit, poezie, mit poetic, București, 1997;
• De ce Eminescu?, în colab. cu Gheorghe Tohăneanu, Reșița, 1999.

• Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, pp. 716–717. ISBN 973-697-758-7