Francesco Maria Grimaldi

Francesco Maria Grimaldi
Date personale
Născut[4][5][6] Modificați la Wikidata
Bononia, Statele Papale[7] Modificați la Wikidata
Decedat (45 de ani)[4][5] Modificați la Wikidata
Bononia, Statele Papale[7] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
matematician
astronom
preot catolic[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizician
astronomie  Modificați la Wikidata
InstituțieEx chiesa e convento di Sant'Ignazio[*][[Ex chiesa e convento di Sant'Ignazio (historic building in Bologna, Italy)|​]][1]
Ex Collegio di Santa Lucia[*][[Ex Collegio di Santa Lucia (historic building in Bologna, Italy)|​]][2]  Modificați la Wikidata
Alma MaterEx chiesa e convento di Sant'Ignazio[*][[Ex chiesa e convento di Sant'Ignazio (historic building in Bologna, Italy)|​]][1][2]
Universitatea din Bologna[2]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratGiovanni Battista Riccioli[3]  Modificați la Wikidata
DoctoranziGiovanni Domenico Cassini[3]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruPhysico-Mathesis de lumine, coloribus, et iride[*][[Physico-Mathesis de lumine, coloribus, et iride (book by Francesco Maria Grimaldi)|​]]  Modificați la Wikidata

Francesco Maria Grimaldi (n. , Bononia, Statele Papale – d. , Bononia, Statele Papale) a fost un preot iezuit, matematician, fizician și astronom italian, care a predat la colegiul iezuit de la Bologna.

Între 1640 și 1650, lucrând împreună cu preotul iezuit Giovanni Riccioli, a studiat căderea liberă a obiectelor, confirmând că lungimea căderii este proporțională cu pătratul timpului necesar. Grimaldi și Riccioli au realizat, de asemenea, un calcul privind constanta gravitațională pe baza oscilațiilor unui pendul precis.[9]

Observațiile sale au constituit un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665, Grimaldi menționează în lucrarea Physico-mathesis de lumine, coloribus et iride un fenomen pe care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu se propagă neapărat în linie dreaptă, aceasta fiind capabilă să ocolească obstacolele, lucru inobservabil în cazul propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că

„... uneori lumina transformă o suprafață deja luminată într-una mai întunecoasă.”

Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Thomas Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență.

În astronomie

[modificare | modificare sursă]

Grimaldi a construit și folosit instrumente pentru a măsura munții lunari, precum și înălțimea norilor, și a realizat o hartă precisă Lunii (selenografie). Harta respectivă a fost publicată de Riccioli și acum împodobește intrarea Muzeului Național al Aerului și Spațiului (de la Institutul Smithsonian, Washington DC).

Din 1640 până în 1650 Grimaldi a fost asistentul lui Giovanni Riccioli și a contribuit la lucrarea acestuia, Almagestum novum (1651), unul din primele tratate de selenografie, în care sunt consemnate observațiile reliefului lunar. Această carte se află la originea nomenclaturii lunare, întrucât Grimaldi și Riccioli au dat numele unor astronomi și altor savanți celebri, craterelor lunare și altor forme de relief de pe Lună. Tot împreună cu Riccioli a încercat să calculeze meridianul terestru.

Craterul lunar Grimaldi este numit în cinstea lui.

  1. ^ a b Dizionario Biografico degli Italiani 
  2. ^ a b c MacTutor History of Mathematics archive 
  3. ^ a b Genealogia matematicienilor, accesat în  
  4. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  5. ^ a b Francesco Maria Grimaldi, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ Francesco Maria Grimaldi, Opća i nacionalna enciklopedija 
  7. ^ a b Гримальди Франческо Мария, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ J.L. Heilbron, Electricity in the 17th and 18th Centuries: A Study of Early Modern Physics (Berkeley: University of California Press, 1979), 180.