Gabriel Țepelea

Gabriel Țepelea
Date personale
Născut	6 februarie 1916 Borod, comitatul Bihor, Austro-Ungaria
Decedat	12 aprilie 2012 (96 de ani) București
Cetățenie	România[1]
Religie	Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română
Deputat de Bihor
În funcție 1990 – 2000
Partid politic	PNȚCD
Alma mater	Universitatea Regele Ferdinand din Cluj Universitatea din București
Membru de onoare al Academiei Române
Modifică date / text

Gabriel Țepelea (n. 6 februarie 1916, Borod, Bihor – d. 12 aprilie 2012, București) a fost un profesor și politician român, membru PNȚCD, deputat (1990-2000), membru de onoare al Academiei Române.

A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie (secția filologie romanică) a Universității Regele Ferdinand din Cluj, în anul 1937, fiind mai apoi promovat doctor în litere și filozofie la Universitatea București (1948).^[2] A urmat de asemenea studii juridice la Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj.

A urmat cursuri de specializare în domeniul limbii franceze și literaturii franceze în Franța, în anii 1937-1938.

În perioada 1938-1944 a fost profesor secundar la Lugoj și la Timișoara, iar după anul 1945 a fost profesor la București.

După ieșirea din închisoarea politică, între anii 1962-1964, a fost lector de limba franceză și istoria limbii române la Facultatea de filologie de la Timișoara, iar din 1964 lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești, unde, în perioada 1971-1974, a îndeplinit și funcția de decan al facultății.

• s-a înscris în PNȚ, în anul 1933. A fost apropiat de Iuliu Maniu.
• președintele Organizației de tineret a PNȚ (1945-1946)
• candidat pe lista de deputați la alegerile din 1946, arestat și condamnat la 6 ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale
• din 1989 - membru PNȚCD
• 1990-1996 - vicepreședintele PNȚCD
• 1996-2000 - prim vicepreședinte al PNȚCD
• Activitate parlamentară:
  • 1990-1992, 1992-1996, 1996-2000 - Membru al Camerei Deputaților, circumscripția electorală PNȚCD din Bihor
  • 1992-1996 - locțiitorul liderului Grupului parlamentar al PNȚCD și al PER
  • 1996-2000 - președintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă
• vicepreședintele Conferinței Interparlamentare de la Santiago de Chile
• 1992-1996 - membru al Grupului parlamentar și al Comisiei mixte pentru Parlamentul European
• 1992-1996 - președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Belgia
• 1996-2000 - președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Franța - Adunarea Națională

• Autor a 4 cursuri publicate sub egida Ministerului Învățământului în limba română și 3 cursuri în limba franceză
• 25 de volume și peste 700 de studii, articole și comunicări
• contribuții în redimensionarea literaturii și culturii vechi românești, în includerea scrierilor românești în limba latină în istoria literaturii și culturii române, precum și în domeniul literaturii comparate
• Membru al Comitetului de redacție (1942 - 1944) al publicației Ardealul, care apărea la București, în vremea ocupației horthyste a Transilvaniei de Nord
• Membru al Colectivului de redacție al revistei Tribuna Transilvaniei (1945-1946)
• Redactor al revistei Argeș (1966 - 1968)
• Membru al Societății de științe filologice

• Nuvele, 1944
• Țara Bihariei, 1945
• Problema omului in societatea romaneasca, 1947
• Plugarii condeieri din Banat, Editura "Cercului Bănățenilor", București
• Argeșul, în lumina toponimiei (în colaborare), Pitești, 1969
• Studii de istorie și limbă literară, 1970
• Corelația limbă - literatură, Editura didactică și pedagogică, București, 1971
• L'influence du latin médieval sur le roumain littéraire de Transylvanie (în colaborare), 1971
• Momente din evoluția limbii române literare, Editura didactică și pedagogică, București, 1973
• Ano, Ano, logojano (1974)
• Opțiuni și retrospective (1989)
• Iuliu Maniu în fața istoriei (1993, coordonator)
• Amintiri și evocări (1994)
• Ion Mihalache în fața istoriei (1994, coordonator)
• Rememorări de istorie, literatură și cultură națională (1994)
• Pentru o nouă istorie a literaturii și culturii române vechi (1994)
• Din gândirea creștin-democrată românească (1995, coordonator)
• O Europă și cealaltă (1995, traducere după Wilfried Martens)
• Corneliu Coposu în fața istoriei (1996, coordonator)
• Cântece de Galeră (1996)
• Interpretari si restituiri (1996)
• Însemnări de taină (1997)
• Așteptând (1997)
• Anii Nimănui (1998)
• Călătorii interioare (1998)
• Caius Iacob – viața și opera (1999, prefață și coordonare)
• Călătorie prin veac - în dialog cu Emil Șimăndan (1999)
• Dezbateri parlamentare (1999)
• Secvențe din purgatoriu (1999)
• Itinerar în vremi de cumpănă (2000)
• Credință și speranță: pagini de publicistică radiofonică (1943-2004) / Gabriel Țepelea (2006)
• Întâlniri la răscrucea unor destine (2011)

După 1990 a sprijinit financiar construirea grădiniței, dispensarului medical și a bisericii greco-catolice din comuna sa natală, Borod.^[3]

Gabriel Țepelea a fost membru de onoare al Academiei Române.

• Jana Balacciu & Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, Editura Albatros, București, 1978.

La Wikicitat găsiți citate legate de Gabriel Țepelea.

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – Ț

Interviuri

• Gabriel Țepelea: "N-am vrut să capitulez!", 25 aprilie 2006, Carmen Preotesoiu, Jurnalul Național