George Macovescu

George Macovescu
Date personale
Născut	28 mai 1913[3] Joseni, România
Decedat	20 martie 2002 (88 de ani) Valencia, Comunitatea Valenciană, Spania
Căsătorit cu	Tereza (Teri) Macovescu și Emilia Marinela Macovescu
Copii	1. Sandra Macovescu fosta iubită a lui Gabi Balint și mai apoi soția lui Miodrag Belodedici[1] 2. Vali Macovescu
Cetățenie	România
Ocupație	diplomat scriitor politician jurnalist
Limbi vorbite	limba română
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1980 – 1985
Circumscripția	Vălenii de Munte
În funcție 1975 – 1980
Circumscripția	Brăila
În funcție 1969 – 1975
Circumscripția	Gemenele
Ministru al Afacerilor Externe
În funcție 18 octombrie 1972 – 28 martie 1978
Precedat de	Corneliu Mănescu
Succedat de	Ștefan Andrei
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii
În funcție 15 iulie 1959 – 14 octombrie 1961
Ambasador al României în Regatul Unit
În funcție 1947 – 1949
Precedat de	Richard Franasovici
Succedat de	Nicolae Cioroiu[*]​
Premii	Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[*]​ Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a[*]​ (1948) Ordinul Muncii clasa I[*]​ (1963) Ordinul Tudor Vladimirescu clasa I[*]​ (1969)
Partid politic	PCR (1936–prezent)
Alma mater	Universitatea din București Colegiul Național „Sfântul Sava” din București (1932)[2]
Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982
Modifică date / text

George Macovescu (n. 28 mai 1913, Joseni, Berca, Buzău, România – d. 20 martie 2002, Valencia, Comunitatea Valenciană, Spania)^[4] a fost un politician comunist, ministru de externe și scriitor român.

A debutat în anii 1930 în ziarele Adevărul și Dimineața, iar în 1936 se înscrie în Partidul Comunist Român, care era în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1939.

Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” ^[5] și predă la Facultatea de Litere a Universității București.^[6] În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe. George Macovescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1969 - 1985.

În 1979 a sărit în sprijinul lui Nicolae Ceaușescu, atacat de Constantin Pârvulescu la Congresul PCR.^[7]

Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982.^[8]

Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua Emilia.^[9]

Tereza Macovescu, o evreică maghiarofonă fostă ilegalistă, a devenit o activistă a Partidului Comunist Român. Ea a fost exclusă din partid în 1952, pe motivul că „are atitudine ușuratică și neprincipialitate în ceea ce privește raporturile cu unii mici burghezi”. Tereza a devenit ulterior traducătoare angajată de diverse edituri, așa cum a fost de exemplu Editura pentru Literatură Universală.^[10]

• Contradicții în Imperiul Britanic, București, 1950;
• Viața și opera lui Al. Sahia, București, 1950;
• Gheorghe Lazăr, București, 1954;
• Unele probleme ale reportajului literar, București, 1956;
• Oameni și fapte, București, 1957;
• Introducere în știința literaturii, București, 1962;
• Vârstele timpului, București, 1971;
• Catargele înalte, București, 1972;
• Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață, București, 1977; ediția (Parfumul amar al pelinului verde), București, 1982;
• Semnul dintre ochi, București, 1983;
• Undeva, cândva, București, 1985;
• Trecânde anotimpuri, București, 1988.
• Jurnal, Vol. I, Domino, București, 2006 ^[11]

• Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a^[12]

• Articol în România literară Arhivat în 9 noiembrie 2011, la Wayback Machine.

• ro Emilia Marinela Macovescu: „Soțul meu credea că Elena Ceaușescu îl avea la mână pe Nicolae cu ceva” Arhivat în 27 decembrie 2013, la Wayback Machine.