Hallmark Playhouse

Hallmark Playhouse / Hallmark Hall of Fame
Gen	Antologie de adaptări radiofonice
Durata	30 min.
Țară de origine	Statele Unite ale Americii
Limbă	engleză
Post de radio	CBS
Adaptări TV	Hallmark Hall of Fame
Prezentator	James Hilton
Crainic	Frank Goss
Scenarist	Jack Rubin Jean Holloway
Regizor(i)	Bill Gay
Producător(i)	Dee Engelbach Bill Gay
Difuzare inițială	10 iunie 1948 (1948-06-10) – 27 martie 1957 (1957-03-27)
Sponsor(i)	Hallmark Cards
Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare
Modifică text

Hallmark Playhouse a fost un serial-antologie difuzat de postul de radio CBS, care a prezentat adaptări radiofonice ale unor opere literare. A fost difuzat de la 10 iunie 1948 până la 1 februarie 1953 și a fost descris de un autor ca „un program care a atins în mod constant cele mai înalte niveluri de producție, calitate și valoare”.^[1] Începând din 8 februarie 1953 programul a suferit modificări de titlu, gazdă și format. El a continuat să fie difuzat tot de CBS ca Hallmark Hall of Fame până pe 27 martie 1955.^[2]

Personal

James Hilton a fost prezentatorul serialului Hallmark Playhouse.^[3] Vedetele de la Hollywood au avut adesea roluri principale în episoadele serialului.^[4] Unii dintre cei mai cunoscuți actori care au jucat în aceste adaptări radiofonice au fost Ethel Barrymore, Ronald Colman, Joan Fontaine, Gregory Peck și Jane Wyman.^[5] Frank Gast a fost crainic. Lyn Murray a realizat acompaniamentul muzical. Dee Engelbach^[6] și Bill Gay au fost producători.^[7] Printre scenariști s-au numărat Jack Rubin^[8] și Jean Holloway.^[3]

Episoade

În lucrarea de referință On the Air: The Encyclopedia of Old-Time Radio, istoricul radioului John Dunning a scris că prezentatorul Hilton a fost cel care a ales materialul ce a fost adaptat: „Hilton a anunțat planuri pentru „răscolirea” trecutului și pentru căutarea unor povești care nu au fost niciodată adaptate radiofonic în istoria de 2.000 de ani a literaturii scrise”.^[2] Acest obiectiv a fost ratat, cu toate acestea, încă la început; „The Devil and Daniel Webster” de Stephen Vincent Benét a fost episodul pilot al serialului, iar el fusese deja adaptat pentru radio în serialul Columbia Workshop.^[2]

„The Story of Silent Night”, prezentată în 1946, a fost citată de John V. Pavlik în cartea Masterful Stories: Lessons from Golden Age Radio. „Istoria prinde viață”, a scris Pavlik, „prin cercetarea riguroasă, dialogul splendid și orchestrațiile frumoase ale producției, inclusiv chitară acustică și cântece, mai ales cele cântate de un grup de copii”.^[1] El a adăugat că aranjamentul muzical și orchestrația episodului „subliniază resursele extraordinare, capitalul intelectual și talentul pur care au fost combinate în crearea unui program, ca Hallmark Playhouse ...”^[1]

Alte povești adaptate pentru acest serial au fost „Penny Serenade”,^[9] Mândrie și prejudecată,^[10] The Citadel^[11] și Parnassus on Wheels.^[12]

Hall of Fame

Spre deosebire de accentul pus pe teatru și pe literatura clasică de predecesorul său, Hallmark Hall of Fame a prezentat povești despre personalitățile din istoria Americii.^[13] Printre subiectele episoadelor au fost Lee de Forest și Mary Todd Lincoln.^[14]

Personal

Lionel Barrymore a fost gazda Hallmark Hall of Fame. Frank Goss a fost crainic și Bill Gay a regizat o parte din episoade.

Receptare critică

În numărul din 15 septembrie 1951 al revistei Billboard, Bob Francis a recenzat primul episod al sezonului 1951-1952 al serialului Hallmark Playhouse , care era o adaptare a piesei Quality Street a lui J. M. Barrie, cu Deborah Kerr în rolul principal. Francis a scris: „Adaptarea radiofonică a fost extrem de bine pusă la punct, păstrând clară linia poveștii și reținând aroma demodată a replicilor originale ale lui Barrie”.^[15] El a lăudat, de asemenea, publicitatea făcută în timpul programului, scriind că reclamele Hallmark „erau bine poziționate și temporizate — demne de atenție, dar fără distrage atenția de la interesul pentru poveste”.^[15]

Recunoaștere

În 1952 Hallmark Playhouse a fost printre câștigătorii medaliilor de onoare pentru activitatea radiofonică acordate de Freedoms Foundation.^[16]

Note

^ ^a ^b ^c Pavlik, John V. (2017). Masterful Stories: Lessons from Golden Age Radio (în engleză). Taylor & Francis. pp. 157–159. ISBN 9781315530765. Accesat în 6 martie 2018.
^ ^a ^b ^c Dunning, John (1998). On the Air: The Encyclopedia of Old-Time Radio (ed. Revised). New York, NY: Oxford University Press. pp. 307–308. ISBN 978-0-19-507678-3.
^ ^a ^b Terrace, Vincent (1999). Radio Programs, 1924-1984: A Catalog of More Than 1800 Shows. McFarland & Company, Inc. pp. 142–143. ISBN 978-0-7864-4513-4.
^ Reinehr, Robert C.; Swartz, Jon D. (2010). The A to Z of Old Time Radio (în engleză). Rowman & Littlefield. p. 119. ISBN 9780810876163. Accesat în 6 martie 2018.
^ Regan, Patrick (2009). Hallmark: A Century of Caring (în engleză). Andrews McMeel Publishing. p. 152. ISBN 9780740792403. Accesat în 6 martie 2018.
^ „Production” (PDF). Broadcasting. 22 august 1949. p. 62. Accesat în 9 martie 2018.
^ „'Playhouse' Seg Renewed for Fall” (PDF). Billboard. 21 august 1948. p. 4. Accesat în 8 martie 2018.
^ „Jack Rubin” (PDF). Broadcasting. 20 octombrie 1952. p. 85. Accesat în 9 martie 2018.
^ „Orlando Evening Star Dial Twister”. Orlando Evening Star. Florida, Orlando. 1 iulie 1948. p. 18. Accesat în 6 martie 2018.
^ Barney, P.E. (4 iulie 1948). „First Piano Quartet Will Be Heard On New Schedule Effective This Afternoon”. The Tampa Tribune. Florida, Tampa. p. 11-C. Accesat în 7 martie 2018.
^ „Radio Dial Twister”. Orlando Evening Star. Florida, Orlando. 22 iulie 1948. p. 9. Accesat în 7 martie 2018.
^ „Radio Programs”. Asheville Citizen-Times. North Carolina, Asheville. 20 ianuarie 1949. p. 20. Accesat în 8 martie 2018.
^ McDonough, John; Egolf, Karen (2015). The Advertising Age Encyclopedia of Advertising (în engleză). Routledge. p. 120. ISBN 9781135949136. Accesat în 6 martie 2018.
^ Dunning, John (1976). Tune in Yesterday: The Ultimate Encyclopedia of Old-Time Radio, 1925-1976. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. p. 263-264. ISBN 0-13-932616-2.
^ ^a ^b Francis, Bob (15 septembrie 1951). „Hallmark Playhouse” (PDF). Billboard. p. 13. Accesat în 8 martie 2018.
^ „Freedom Awards” (PDF). Broadcasting. 25 februarie 1952. p. 52. Accesat în 9 martie 2018.

Legături externe

Log of episodes of Hallmark Hall of Fame from The Digital Deli Too Arhivat în 21 martie 2021, la Wayback Machine.
Log of episodes of Hallmark Hall of Fame from Jerry Haendiges Vintage Radio Logs Arhivat în 22 martie 2016, la Wayback Machine.
Log of episodes of Hallmark Hall of Fame from radioGOLDINdex Arhivat în 11 septembrie 2018, la Wayback Machine.
Log of episodes of Hallmark Playhouse from Old Time Radio Researchers Group
Log of episodes of Hallmark Playhouse from radioGOLDINdex Arhivat în 24 iunie 2016, la Wayback Machine.
Episodes of Hallmark Playhouse from Old Time Radio Researchers Group Library Arhivat în 14 iulie 2017, la Wayback Machine.
Episodes of Hallmark Playhouse from Zoot Radio
Episodes of Hallmark Hall of Fame from Dumb.com
Episodes of Hallmark Hall of Fame from Old Time Radio Researchers Group Library Arhivat în 25 decembrie 2019, la Wayback Machine.

[ms-1] Pavlik, John V. (2017). Masterful Stories: Lessons from Golden Age Radio (în engleză). Taylor & Francis. pp. 157–159. ISBN 9781315530765. Accesat în 6 martie 2018.

[dunningota-2] Dunning, John (1998). On the Air: The Encyclopedia of Old-Time Radio (ed. Revised). New York, NY: Oxford University Press. pp. 307–308. ISBN 978-0-19-507678-3.

[rp-3] Terrace, Vincent (1999). Radio Programs, 1924-1984: A Catalog of More Than 1800 Shows. McFarland & Company, Inc. pp. 142–143. ISBN 978-0-7864-4513-4.

[az-4] Reinehr, Robert C.; Swartz, Jon D. (2010). The A to Z of Old Time Radio (în engleză). Rowman & Littlefield. p. 119. ISBN 9780810876163. Accesat în 6 martie 2018.

[h-5] Regan, Patrick (2009). Hallmark: A Century of Caring (în engleză). Andrews McMeel Publishing. p. 152. ISBN 9780740792403. Accesat în 6 martie 2018.

[6] „Production” (PDF). Broadcasting. 22 august 1949. p. 62. Accesat în 9 martie 2018.

[bb082148-7] „'Playhouse' Seg Renewed for Fall” (PDF). Billboard. 21 august 1948. p. 4. Accesat în 8 martie 2018.

[8] „Jack Rubin” (PDF). Broadcasting. 20 octombrie 1952. p. 85. Accesat în 9 martie 2018.

[9] „Orlando Evening Star Dial Twister”. Orlando Evening Star. Florida, Orlando. 1 iulie 1948. p. 18. Accesat în 6 martie 2018.

[10] Barney, P.E. (4 iulie 1948). „First Piano Quartet Will Be Heard On New Schedule Effective This Afternoon”. The Tampa Tribune. Florida, Tampa. p. 11-C. Accesat în 7 martie 2018.

[11] „Radio Dial Twister”. Orlando Evening Star. Florida, Orlando. 22 iulie 1948. p. 9. Accesat în 7 martie 2018.

[12] „Radio Programs”. Asheville Citizen-Times. North Carolina, Asheville. 20 ianuarie 1949. p. 20. Accesat în 8 martie 2018.

[13] McDonough, John; Egolf, Karen (2015). The Advertising Age Encyclopedia of Advertising (în engleză). Routledge. p. 120. ISBN 9781135949136. Accesat în 6 martie 2018.

[duntiy-14] Dunning, John (1976). Tune in Yesterday: The Ultimate Encyclopedia of Old-Time Radio, 1925-1976. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. p. 263-264. ISBN 0-13-932616-2.

[bb091551-15] Francis, Bob (15 septembrie 1951). „Hallmark Playhouse” (PDF). Billboard. p. 13. Accesat în 8 martie 2018.

[16] „Freedom Awards” (PDF). Broadcasting. 25 februarie 1952. p. 52. Accesat în 9 martie 2018.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]