Enric Baader

Enric Baader
Date personale
Născut	30 ianuarie 1847 Deidesheim, Renania-Palatinat, Germania
Decedat	29 iulie 1928 (81 de ani) Timișoara, România
Ocupație	inginer
Modifică date / text

Heinrich Christian Baader (n. 30 ianuarie 1847, Deidesheim, Palatinat; d. 29 iulie 1928, Timișoara, Regatul României), cunoscut în limba română și ca Enric Baader, și în maghiară ca Henrik Báder^[1], a fost un inginer german, director al Tramvaielor Comunale Timișoara (1867–1918), consilier local și senator.

Heinrich Baader s-a născut în 1847 la Deidesheim, Palatinat, ca fiu al lui Nikolaus Baader și al Theresiei Zimmermann. În anul 1867, în calitate de tânăr inginer, s-a mutat din orașul Ofen în orașul Temesvár de atunci, unde i s-a încredințat responsabilitatea de a planifica tramvaiul cu cai al orașului, care a fost inaugurat în anul 1869. Ulterior, a deținut funcția de director al companiei de transport până în anul 1918, adică a fost și administratorul rețelei de tramvaie electrice introduse în anul 1899. În anul 1873, Baader a fost numit și consilier municipal și a contribuit în această calitate la dezvoltarea tehnică a orașului Timișoara până în anul 1918.^[2]

Baader a coordonat construcția școlii secundare, a Teatrului Franz Joseph, a Podului Hunyadi, a Bisericii Sfânta Ecaterina, a școlii comunale din Cetate și a școlii de fete din Fabric.^[3]

După ce a efectuat mai multe călătorii de studiu, Baader a adus o contribuție decisivă la introducerea electrificării orașului și a rețelei de tramvaie. Datorită tenacității și convingerii sale, compania de tramvai a cedat în cele din urmă în anul 1899 și a introdus tramvaiul electric. Baader a fost, de asemenea, persoana care a gestionat municipalizarea tramvaiului electric în anul 1903, pentru suma de 2,6 milioane de coroane, în beneficiul tuturor.^[4]

În onoarea sa, orașul a înființat în anul 1909 „Fundația Baader” cu o sumă de 20000 de coroane pentru o bursă de studiu în domeniul tehnic.^[2]

• Membru al Comisiei de Construcții a orașului;
• Vicepreședinte (1909) și Președinte (1918) al Camerei de Comerț și Industrie Timișoara;
• Director al Societății Temesvárer Lloyd (1912);
• Președintele al pompierilor voluntari;
• Președinte al Asociației Maghiare de Muzică și Cânt;

• Crucea de Merit cu Coroană (1891);
• Crucea de cavaler a Ordinului Franz Joseph (1900);
• Cetățean de Onoare al Timișoarei (28 decembrie 1927);^[5]
• Strada Enric Baader din cartierul Fabric, situată în imediata vecinătate a fostului depou de tramvaie din zonă;
• „Fundația Baader” pentru o bursă de studiu în domeniul tehnic (1909).