French
DeutschHenri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne
| Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne | |
 Henri de la Tour d'Auvergne | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | Turenne |
| Născut | 11 septembrie 1611 Sedan, Champagne-Ardenne, Franța[1]  |
| Decedat | 27 iulie 1675 (63 de ani) Sasbach, Baden-Württemberg, Germania[2] |
| Înmormântat | Catedrala din Saint-Denis |
| Cauza decesului | mort în luptă[*] (plagă împușcată[*]) |
| Părinți | Henri de La Tour d'Auvergne[*] Countess Elisabeth of Nassau[*] |
| Frați și surori | Frédéric Maurice de La Tour d'Auvergne-Bouillon[*] Marie de La Tour d'Auvergne[*] |
| Căsătorit cu | Charlotte de Caumont, dame de Saveilles[*] (din ) |
| Naționalitate | francez |
| Ocupație | ofițer comandant militar[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[3][4][5] |
| Porecla | Turenne |
| Activitate | |
| A luptat pentru |  Provinciile Unite Regatul Franței |
| Ramura | armată terestră |
| Gradul | Maréchal général des camps et armées du roi |
| A comandat | armata franceză |
| Bătălii / Războaie | Războiul de treizeci de ani Războiul de Devoluțiune Războiul franco-olandez |
Modifică date / text  | |
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne (n. 11 septembrie 1611 - d. 27 iulie 1675), cunoscut cu numele de Turenne, Mareșal al Franței din 1643 și Maréchal général des camps et armées du roi(fr)[traduceți] („Mareșal general al Franței”) din 1660, a fost unul dintre cei mai buni generali ai lui Ludovic al XIII-lea al Franței și apoi ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței.
Familia și cariera timpurie[modificare | modificare sursă]
Henri de la Tour d'Auvergne a fost fiul lui Henri de la Tour d'Auvergne, viconte de Turenne și al celei de-a doua soții a acestuia Élisabeth de Nassau, fiica lui Wilhelm Taciturnul. S-a născut la Sedan și a primit o educație protestantă, dar o infirmitate fizică și în special un impediment în vorbire (care-l va avea toată viața), au împiedicat progresul său, dar el a arătat o înclinare deosebită pentru istorie și geografie și pentru faptele lui Alexandru cel Mare și Cezar. După moartea tatălui său în 1623, s-a dedicat exercițiilor fizice și a depășit în mare măsură slăbiciunea lui corporală. La 14 ani a plecat să învețe arta războiului în tabăra unchiului său Maurice de Nassau, Stadthoulder al Olandei și Prinț de Orania, și și-a început cariera militară (ca simplu soldat în garda prințului) în timpul războiului de optzeci de ani.[6]
Frederick Henri de Nassau, care i-a luat locul fratelui său Maurice ca Stadthoulder al Olandei în 1625, îl promovează pe Turenne căpitan în 1626. Tânărul ofițer a participat la diverse lupte și a fost recomandat în mod special de către unchiul său (unul din cei mai importanți comandanți din acea vreme) pentru abilitatea și curajul său în timpul asediului de la 's-Hertogenbosch din 1629. În 1630 Turenne a părăsit Țările de Jos și a intrat în serviciul Franței, motivat nu doar de dorința de a avansa, dar și de dorința mamei sale de a demonstra loialitatea familiei de Bouillon coroanei Franței.[7]
Cardinalul Richelieu l-a avansat colonel al unui regiment de infanterie. Sporadic continuă să-l servească pe prințul Olandei, care în acea vreme era aliat al Franței. Prima sa contribuție serioasă sub pavilionul Franței a avut-o în asediul de la La Mothe-en-Bassigny, în Lorena, alături de mareșalul de la Force în 1634, unde curajul demonstrat în timpul asaltului a făcut să fie avansat la gradul de Maréchal des camp (echivalentul gradului de general-maior în zilele noastre). În 1635 Turenne a servit sub Louis de Nogaret, cardinal de la Valette în Lorena și pe Rin.
În 1639 a servit sub comanda lui Bernhard de Saxa-Weimar și a regizat atacul asupra cetății Breisach am Rhein (care avea reputația de a fi cea mai puternică cetate de pe partea superioară a Rinului), care s-a predat pe 17 decembrie. Acum, Turenne era considerat drept unul dintre cei mai importanți tineri generali ai Franței.
Mareșal al Franței[modificare | modificare sursă]
Relațiile dintre Principatul de Sedan și coroana franceză au influențat în mod semnificativ cariera timpurie a lui Turenne. Uneori pentru a avansa era necesar să concilieze familia ducală, alteori mașinațiunile familiei ducale împotriva lui Richelieu și apoi a lui Mazarin, i-au împiedicat pe consilierii regelui să-i acorde încredere deplină tânărului general. Mai mult, aderența sa constantă la religia protestantă a constituit un motiv în plus în dificultatea relațiilor sale cu miniștrii francezi. Cu toate acestea, Richelieu i-a încredințat comanda armatei franceze în Italia în 1643. Turenne a cucerit Trino în câteva săptămâni, înainte de a fi rechemat în Franța la sfârșitul anului. În 19 decembrie 1643 a fost ridicat la rangul de Mareșal al Franței și la scurt timp a fost trimis în Alsacia pentru a reorganiza armata Weimarului (rămășița trupelor lui Bernhard de Saxa-Weimar), care tocmai suferise o gravă înfrângere la Tuttlingen (24-25 noiembrie 1643). Acum, la 32 de ani, Turenne a servit sub patru comandanți militari celebri: prințul metodic de Orania, aprigul Bernhard, militărosul cardinal de la Valette și încăpățânatul și vicleanul Harcourt. Toți patru au contribuit la formarea lui ca conducător militar.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Chisholm, 412
- ^ Chisholm, 412
