Hiperactivitate

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

Hiperactivitatea este o boală de copii neelucidată și complexă. Copiii hiperactivi manifestă o cantitate excesivă de energie mobilă care însă este insuficient direcționată; sunt agitați din punct de vedere fizic și au probleme serioase de concentrare. Își controlează insuficient impulsurile, sunt prea puțin maturi în raport cu vârsta, și multe activități le sunt marcate de eșecuri. În unele cazuri la copii între 1-3 ani hiperactivitatea se manifestă într-un mediu în care există posibilitatea de a se dezvolta pe plan cognitiv , de exemplu în familii cu unul sau mai mulți copii, cei care sunt mai mici și hiperactivi pot imita ceea ce văd la ceilalți membrii ai familiei, pot învăța să spună cuvinte noi , comunicarea fiind mai amplă în familii numeroase dar poate fi și in cazul familiilor cu un singur copil. În unele cazuri poate fi luată drept „boală” pentru că hiperactivitatea ar fi înăbușită la copii care ar fi lăsați singuri într-un pătuț, neavând cu cine să interacționeze copilul poate dezvolta o formă de autism, vorbirea îi va fii târzie, perceperea mediului înconjurător va fi necorespunzătoare cu vârsta copilului, alte probleme legate de învățarea mersului. Hiperactivitatea poate avea legătură genetică de la părinte la copil, sau poate fi un comportament ereditar, alte observații pot fii corelate cu starea în care se găsește un cuplu la momentul conceperii unui copil, toate trăirile și experiențele umane avute de un cuplu pot fi transmise la copil prin genetică, însă acest fapt este insuficient cercetat. Mediul înconjurător este un alt factor care influențează apariția hiperactivității la copii. într-un mediu liniștit și sănătos copilul va dezvolta aceasta in favoarea lui prin cunoaștere ,experimentare sau când interacționează cu alte persoane , lucruri sau animale, toate pot contribui la formarea cognitivă a copilului.

Iar într-un mediu ostil în care sunt frecvent: tulburări sociale , boli, lipsuri materiale, hiperactivitatea ajunge să devină „boală” care va afecta creșterea copilului și capacitatea lui de a percepe mediul înconjurător

Acest articol legat de patologie, o boală este un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui ! Vezi Proiectul Medicină.