Inimă rece (film din 1950)

Inimă rece
Das Kalte Herz
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Das kalte Herz
Gen	film de basm film fantastic film pentru copii
Regizor	Paul Verhoeven
Scenarist	Wolff von Gordon Paul Verhoeven
Bazat pe	basmul omonim a lui Wilhelm Hauff
Producător	Fritz Klotzsch
Studio	DEFA
Director de imagine	Bruno Mondi Ernst Kunstmann
Montaj	Lena Neumann
Muzica	Herbert Trantow
Distribuție	Lutz Moik Hanna Rucker Paul Bildt Erwin Geschonneck
Premiera	8 decembrie 1950 RDG
Durata	104 minute Film color (Agfacolor)
Țara	RDG
Limba originală	germană
Disponibil în română	subtitrat
Prezență online
Pagina IMDb
Modifică date / text

Inimă rece (titlul original în germană Das Kalte Herz) este un film de basm, dramatic est-german, realizat în 1950 de regizorul Paul Verhoeven, după basmul omonim al scriitorului Wilhelm Hauff, protagoniști fiind actorii Lutz Moik, Hanna Rucker, Paul Bildt și Erwin Geschonneck.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În inima Pădurii Negre, muncitorul de la bocșa de produs cărbuni de lemn, Peter Munk, s-a săturat să fie doar un cărbunar murdar și sărac. Își dorește să fie la fel de bogat ca plutașul cel gras, Ezechiel. Când a vrut să se căsătorească cu frumoasa Lisbeth, a devenit conștient de sărăcia sa și a cerut ajutor Omulețului-de-sticlă, numit „Schatzhauser”, spiritul bun al pădurii. Schatzhauser era un fel de paznic și administrator al comorilor atât materiale, fie ele bani, bijuterii sau aur, cât și a celor sufletești. Conform unei vechi tradiții, acesta îndeplinește trei dorințe unui om norocos care îl întâlnește și îi recită un anumit vers. Entuziasmat, Peter pornește la drum prin pădurea deasă în căutare lui. Omulețul-de-sticlă îi îndeplinește dorințele, la început doar două, deși este dezamăgit de lipsa de cumpătare a lui Peter la alegerea lor: să danseze mai bine decât Hannes, să aibe tot atâția bani în buzunar când merge la han, câți are Ezechiel. În plus i-a mai cerut să aibă un atelier de sticlărie propriu.

În han, la un joc de zaruri cu bogatul Ezechiel, Peter câștigă toți banii acestuia. Când Peter cu buzunarul plin vrea să plece, Ezechiel îi propune să-i împrumute câțiva taleri și să mai joace o partidă, neacceptând că un sărăntoc ca el poate să învingă. Peter acceptă dar când bagă mâna în buzunar după bani, nu găsește nici un taler. Amintindu-și brusc de dorința exprimată Omulețului-de-sticlă de a avea tot atâția bani cât Ezechiel, ca dovadă că nu-i mai are, râzând întoarce buzunarele pe dos. drept urmare este azvârlit afară ca un șarlatan. Furios pe Schatzhauser, Peter aleargă din nou în codrul de brazi, de data asta să-l caute pe Michel Olandezul, un uriaș cu o cicatrice mare pe față și cu un ochi de sticlă, care se zicea că zmulge inimile oamenilor și le înlocuiește cu una de piatră. Astfel îi oferă lui Peter în schimbul inimi, bogății și prestigiu, iar acesta acceptă târgul.

Inima rece a lui Peter îl face să fie insensibil la orice sentiment. Este tot mai mult interesat doar de afaceri și de bani, fiind ostil chiar furios pe sămani și cerșetori. Într-o zi o doboară cu ciomagul chiar pe soția sa Lisbeth, care l-a chemat în casă pe un om amărât oferindu-i de-ale gurii și o cupă de vin, nebăgând în seamă că acesta este Omulețul-de-sticlă travestit în om sărac. Abia după acest moment a devenit clar cărbunarlui Peter cum s-a schimbat. A căzut pe gânduri și-a adus aminte cum a fost el altădată și cât de mult a iubit-o pe Lisbeth.

Din nou Peter îl caută pe Omulețul-de-sticlă în codrul des. De data asta speră că îi va împlini a treia dorință. Acesta îi refuză îndeplinirea dorinței cât are inima de piatră, sugerându-i că ar face mai bine să-și dorească rațiune. Cu un șiretlic Peter recuperează de la Michel Olandezul inima sa, spunându-i că el are încă inima sa și că l-a înșelat. Să dovedească contrariul, Uriașul trebuie să-i dea inima înapoi ca să simtă diferența. Indignat de această acuzare, Michel cade de acord, iar Peter fuge cu inima sa.

Acum lui Peter îi revin simțămintele își dă seama ce a făcut cu nevastă-sa și regretă cu durere moartea ei. Omulețul-de-sticlă laudă acest sentiment al lui și îi îndeplinește ultima sa dorință de a reface totul cum a fost la început. La scurt timp, Peter aude o voce cunoscută, care îl cheamă. Uitându-se în jur, o zărește pe Lizbeth a lui, cu care apoi pleacă mână în mână spre un nou viitor.

• Hauff, Wilhelm. Inimă rece. București, 1957: Editura Tineretului, Colecția Biblioteca Scolarului. p. 76. 

• Listă de filme străine până în 1989

• Inimă rece la Internet Movie Database