Ion Suru

Ioan Suru
Informații generale
Data nașterii	20 octombrie 1927
Locul nașterii	Turda, Cluj, România
Data decesului	25 mai 1979 (51 de ani)[1]
Locul decesului	România
Post	Aripă stângă
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1947–1948	CFR Turda
1948	Dermata Cluj
1949	CFR Cluj	10	(0)
1949–1950	Locomotiva București	21	(1)
1951–1959	Dinamo București[a]	143	(36)
1959–1961	Industria Sârmei Câmpia Turzii
Total		174	(37)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1950–1955	România	12	(3)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Ion Suru (n. 20 octombrie 1927, Turda, Cluj, România – d. 25 mai 1979, România) a fost un fotbalist român.^[3] A concurat la turneul masculin^⁠(d) de la Jocurile Olimpice de vară din 1952.^[4]

Ion Suru s-a născut pe 20 octombrie 1927 în orașul Turda din România și a început să joace fotbal în 1947 la clubul local, CFR Turda, în Divizia B, s-a transferat după un an la Dermata Cluj și a jucat apoi pentru CFR Cluj, debutând în 3 aprilie 1949 în Divizia A într-un meci pierdut cu 3–0 în deplasare în fața echipei CSU Timișoara.^[2] La scurt timp după aceea s-a transferat la Locomotiva București și a semnat apoi în 1951 un contract cu Dinamo București, unde a marcat în primul său sezon un record personal de 10 goluri, inclusiv unul într-o victorie cu 6–2 în fața echipei rivale CCA București.^[2][5][6] A fost folosit toate minutele de antrenorul Angelo Niculescu în finala Cupei României din 1954^⁠(d), care a fost pierdută de Dinamo cu 2–0 în fața Metalului Reșița, apoi în sezonul următor a ajutat clubul să câștige primul titlu de campion al Diviziei A din istoria sa, fiind folosit de antrenorul Niculescu în 22 de meciuri în care a marcat șapte goluri.^[2][7][8] A câștigat, de asemenea, Cupa României 1958–1959, dar antrenorul Iuliu Baratky nu l-a folosit în victoria cu 4–0 în fața echipei CSM Baia Mare din finală^⁠(d), și a jucat apoi în primul meci european al unei echipe românești în Cupa Europei 1956–1957, care s-a încheiat cu victoria cu 3–1 împotriva clubului turc Galatasaray, și a marcat un gol în returul pierdut cu 2–1, ajutându-i pe câinii roșii să treacă în faza următoare, unde au fost eliminați de CDNA Sofia; Suru a jucat în toate cele patru meciuri ale campaniei europene a clubului Dinamo.^{[2][9][10][11][12]} În 10 mai 1959 Suru a jucat ultimul său meci din Divizia A pentru Dinamo într-o înfrângere cu 1–0 în fața echipei Steaua București, ajungând în această divizie la un total de 174 de meciuri în care a marcat 37 de goluri.^[2]

Ion Suru a jucat 12 meciuri și a marcat trei goluri la nivel internațional pentru echipa națională a României, debutând pe 8 octombrie 1950 sub conducerea antrenorului Emerich Vogl într-un meci amical care s-a încheiat cu o victorie cu 6–0 împotriva Albaniei, în care el a închis scorul.^[13][14] Următoarea sa apariție la echipa națională a fost sub conducerea lui Gheorghe Popescu la Jocurile Olimpice de vară din 1952^⁠(d), într-un meci pierdut cu 2–1 împotriva echipei naționale a Ungariei (care a devenit ulterior campioană), în care a închis scorul.^[13][15] Următoarele sale două meciuri au fost o victorie în deplasare cu 2–1 în fața Bulgariei și o înfrângere cu 1–0 pe teren propriu cu Cehoslovacia în preliminariile pentru Campionatul Mondial din 1954^⁠(d).^[13] Toate meciurile sale următoare au fost amicale, iar Suru a marcat un gol într-o înfrângere cu 3–2 cu Germania de Est și a jucat pentru ultima oară pentru echipa națională în meciul din 9 octombrie 1955 cu Bulgaria, încheiat cu scorul 1–1.^[13]

Scorurile și rezultatele indică mai întâi număr de goluri al României. Coloana „Scor” indică scorul după fiecare gol al lui Ion Suru.^[13]

#	Data	Locul de desfășurare	Adversar	Scor	Rezultat	Competiție
1.	8 octombrie 1950	Stadionul Republicii, București, Romania	Albania	6 –0	6–0	Amical
2.	15 iulie 1952	Kupittaan Jalkapallostadion⁠(d), Turku, Finlanda	Ungaria	1 –2	1–2	Jocurile Olimpice de vară din 1952⁠(d)
3.	18 septembrie 1955	Stadionul 23 August, București, Romania	Germania de Est	2 –1	2–3	Amical

Ion Suru a murit la 25 mai 1979, la vârsta de 51 de ani.^[2]

Dinamo București

• Divizia A: 1955^[2]
• Cupa României: 1958–59^[7][9]

• Medalia Muncii (19 noiembrie 1952) pentru rezultatele obținute la Jocurile Olimpice de vară de la Helsinski^[16]

• Ion Suru pe site-ul WorldFootball.net
• Ion Suru pe site-ul National-Football-Teams.com