French
DeutschJan Smuts
.svg){kind=small}
Jan Christiaan Smuts (n. , Riebeek-Wes, Provincia Western Cape, Africa de Sud – d. , Irene, Gauteng, Africa de Sud) a fost un om de stat proeminent din Africa de Sud și Comunitatea Britanică, lider militar și filosof. A deținut diverse funcții ministeriale, îndeplinind, printre altele, funcția de prim-ministru al Uniunii Africii de Sud din 1919 și până în 1924 și, din nou, din 1939 până în 1948. Deși Smuts a susținut inițial segregarea rasială și s-a opus acordării dreptului de vot pentru sud-africanii negri, opiniile sale s-au schimbat și a susținut concluziile Comisiei Fagan că segregarea era imposibilă. Smuts a pierdut, ulterior, alegerile din 1948 în fața Partidului Național care a instituit apartheid-ul. El a continuat să susțină reconcilierea comunităților din Africa de Sud și a subliniat rolul pozitiv al Comunității Britanice până la moartea sa în 1950.[9]
El a condus un comando bur din Transvaal ce a luptat în Al Doilea Război al Burilor. În timpul Primului Război Mondial, el a condus armatele din Africa de Sud împotriva Germaniei, participând la ocuparea Africii Germane de Sud-Vest și comandând Armata Britanică din Africa Orientală.
Din 1917 și până în 1919, el a fost, de asemenea, unul dintre membrii Cabinetului Imperial de Război al Marii Britanii și a avut o contribuție importantă la fondarea Royal Air Force (RAF). El a devenit feldmareșal în Armata Britanică în 1941 și a făcut parte din Cabinetul Imperial de Război condus de Winston Churchill. A fost singurul om care a semnat ambele tratate de pace prin care s-au încheiat Primul și al Doilea Război Mondial. Statuia lui se află în Piața Parlamentului din Londra.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Primul Război Mondial
[modificare | modificare sursă]
În timpul Primului Război Mondial, Smuts a format Forța de Apărare a Uniunii. Prima sa misiune a fost de a înăbuși Rebeliunea lui Maritz, care a fost îndeplinită în noiembrie 1914. Apoi, Smuts și Louis Botha au condus Armata Sud-Africană în Africa de Sud-Vest Germană și a cucerit-o (vezi Campania din Africa de Sud-Vest pentru detalii). În 1916 generalul Smuts a primit ordinul de a cuceri Africa Orientală Germană. Col. (mai târziu general de brigadă) J. H. V. Crowe a comandat artileria din Africa de Est, la ordinele generalului Smuts, și a publicat o relatare a campaniei, General Smuts' Campaign in East Africa, în 1918.[10] Smuts a fost promovat la gradul de general-locotenent pe 18 februarie 1916.[11]
La începutul anului 1917 Smuts a părăsit Africa și s-a dus la Londra, deoarece fusese invitat să se alăture Cabinetului Imperial de Război și Comitetului Politicii de Război de către David Lloyd George. Smuts a recomandat inițial reluarea atacurilor pe frontul de vest și o politică militară de uzură, ca nu cumva angajamentul Rusiei cu privire la război să fie anulat, iar Franța sau Italia să fie tentate să încheie o pace separată.[12] Lloyd George a vrut un comandant „cutezător” pentru a-i succeda generalului Archibald Murray în Orientul Mijlociu, dar Smuts a refuzat comanda (la sfârșitul lunii mai), cu excepția cazului că vor fi alocate resursele promise pentru o victorie decisivă, și a fost de acord cu generalul William Robertson că angajamentele de pe Frontul de Vest nu justifica o încercare serioasă de a captura Ierusalimul. În locul lui Murray a fost numit Edmund Allenby.[13] Ca și alți membri ai Cabinetului de Război, angajamentul lui Smuts față de eforturile de pe Frontul de Vest a fost zguduit de rezultatul celei de-a Treia Bătălii de la Ypres.[14]
Om de stat
[modificare | modificare sursă]Smuts și Botha au fost negociatori cheie la Conferința de Pace de la Paris. Ambii s-au declarat în favoarea reconcilierii cu Germania și a primirii unor despăgubiri reduse. Smuts a susținut o Ligă a Națiunilor puternică, care nu a reușit să se materializeze. Tratatul de la Versailles a dat Africii de Sud un mandat clasa C asupra Africii de Sud-Vest Germane (care a devenit mai târziu Namibia), care a fost ocupată din 1919 până la retragerea sud-africană din 1990. În același timp, Australia a primit un mandat similar asupra Noii Guinee Germane, pe care l-a deținut până în 1975. Smuts și primul ministru australian Billy Hughes se temeau de puterea în creștere a Japoniei în perioada de după Primul Război Mondial. Când fosta Africă de Est Germană a fost împărțită în trei teritorii mandatate (Rwanda, Burundi și Tanganyika) Smutsland a fost unul dintre numele propuse pentru ceea ce a devenit Tanganyika. Smuts, care solicitase expansiunea teritorială sud-africană către râul Zambezi încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost dezamăgit în cele din urmă de acordarea de către Liga Națiunilor doar a unui mandat asupra Africii de Sud-Vest, pe care dorea să o încorporeze Africii de Sud.[15]
Smuts a revenit în politica sud-africană după conferință. Când Botha a murit în 1919, Smuts a fost ales prim-ministru, ocupând acest post până la înfrângerea neașteptată în 1924 de către Partidul Național. După moartea fostului președinte american Woodrow Wilson, Smuts a fost citat spunând că: „Nu Wilson, ci omenirea a eșuat la Paris”.[16]
În timp ce se afla în Marea Britanie pentru a participa la Conferința Imperială din iunie 1920, Smuts a plecat în Irlanda și s-a întâlnit cu Éamon de Valera pentru a intermedia un armistițiu și un tratat de pace între trupele britanice și naționaliștii irlandezi. Smuts a încercat să-l convingă să accepte ca Irlanda să primească statutul de dominion, similar cu cel deținut de Australia și Africa de Sud.[17]
Al Doilea Război Mondial
[modificare | modificare sursă]
După nouă ani petrecuți în opoziție și în mediul academic, Smuts a revenit ca viceprim-ministru adjunct într-un guvern de coaliție condus de J. B. M. Hertzog. Când Hertzog pledat pentru neutralitate față de Germania Nazistă în 1939, coaliția s-a destrămat și moțiunea antirăzboinică a lui Hertzog a fost respinsă în Parlament printr-un vot de 80 la 67. Guvernatorul general Sir Patrick Duncan a refuzat cererea lui Hertzog de a dizolva parlamentul în scopul convocării alegerilor generale. Hertzog a demisionat și Duncan l-a invitat pe Smuts, partenerul de coaliție al lui Hertzog, să formeze un guvern și să devină prim-ministru pentru a doua oară, în scopul de a-și introduce țara în al Doilea Război Mondial de partea Aliaților.[18]
Smuts l-a cunoscut pe Winston Churchill în timpul Primului Război Mondial, iar între cei doi s-a dezvoltat o strânsă relație profesională și personală. Smuts a fost invitat să facă parte din Cabinetul Imperial de Război în 1939, fiind cel mai înalt oficial din Africa de Sud care susținea intrarea în război. Pe 24 mai 1941 Smuts a fost numit feldmareșal al Armatei Britanice.[19]
Importanța lui Smuts în cadrul efortului imperial de război a fost subliniat printr-un plan destul de îndrăzneț, propus la începutul anului 1940, de numire a lui Smuts ca prim-ministru al Regatului Unit dacă Churchill ar muri sau ar deveni incapabil să-și îndeplinească atribuțiile în timpul războiului. Această idee i-a fost propusă de Sir John Colville, secretarul particular al lui Churchill, reginei Maria și apoi regelui George al VI-lea, care au aprobat propunerea.[20]
În mai 1945, a reprezentat Africa de Sud la Conferința de la San Francisco pentru elaborarea Cartei Organizației Națiunilor Unite.[21] De asemenea, în 1945, a fost menționat de către Halvdan Koht printre cei șapte candidați care meritau să obțină Premiul Nobel pentru Pace. Premiul a fost obținut în cele din urmă de Cordell Hull, fost secretar de stat al SUA.[22]
Sprijinirea sionismului
[modificare | modificare sursă]Susținătorii sud-africani ai lui Theodor Herzl l-au contactat pe Smuts în 1916. Smuts, care a susținut Declarația Balfour, s-a întâlnit și a devenit prieten cu Chaim Weizmann, viitorul președinte al Israelului, la Londra. În 1943 Weizmann i-a scris lui Smuts, detaliind un plan de a dezvolta coloniile africane ale Marii Britanii pentru a concura cu Statele Unite. În timpul mandatului său de prim-ministru, Smuts s-a ocupat personal de strângerea de fonduri pentru mai multe organizații sioniste.[23] Guvernul său a recunoscut de facto statul Israel pe 24 mai 1948, iar recunoașterea de jure a avut loc pe 14 mai 1949 (după înfrângerea partidului condus de Smuts de către Partidul Național Reunificat în alegerile generale din 26 mai 1948, la 12 zile după ce David Ben Gurion proclamase independența statului Israel).[24] Cu toate acestea, Smuts era viceprim-ministru atunci când guvernul lui Hertzog a adoptat în 1937 Legea privind străinii care avea ca scop prevenirea imigrației evreiești în Africa de Sud. Actul a fost văzut ca un răspuns la creșterea sentimentelor antisemite în rândul africanilor.[25]
El a făcut lobby împotriva Cartei Albe din 1939.[26]
Mai multe străzi și un kibbutz, Ramat Yohanan, din Israel sunt numite după Smuts.
Smuts a scris un epitaf pentru Weizmann, descriindu-l ca „cel mai mare evreu de la Moise încoace”.[27]
Smuts a spus odată:
| “ | Oricât de mari ar fi schimbările produse de acest război, marele război mondial pentru dreptate și libertate, mă îndoiesc că vreuna din aceste schimbări va depăși ca importanță eliberarea Palestinei și recunoașterea ei drept cămin al statului Israel. | ” |
Familia
[modificare | modificare sursă]Smuts s-a căsătorit cu Isabella (Isie) Margaretha Krige (mai târziu cunoscut sub numele de „Ouma”), în 1897. Isie era originară din Stellenbosch și a locuit în vecinătatea lui Smuts. Ei au avut șase copii.[28]
Onoruri
[modificare | modificare sursă]
| Decorații britanice și sud-africane | |
.svg){kind=small} | Order of Merit (1 ianuarie 1947)[29] |
 | Order of the Companions of Honour |
.png){kind=small} | Dekoratie voor Trouwe Dienst |
.png){kind=small} | Efficiency Decoration |
.png){kind=small} | South African Republic & Orange Free State War Medal |
 | 1914–15 Star |
 | British War Medal |
 | Victory Medal |
 | General Service Medal |
 | King George V Silver Jubilee Medal |
 | King George VI Coronation Medal |
 | Africa Star |
 | Italy Star |
 | France and Germany Star |
 | Defence Medal |
 | War Medal 1939–1945 |
 | Africa Service Medal |
| Decorații internaționale | |
 | European-African-Middle Eastern Campaign Medal (SUA) |
 | Order of the Tower and Sword, Mare Cruce (Portugalia) |
 | Order of the Netherlands Lion, Marea Cruce de Cavaler (Țările de Jos) |
_-_ribbon_bar.gif){kind=small} | Order of Muhammad Ali, Mare Cordon (Egipt) |
 | Order of the Redeemer, Mare Cruce (Grecia) |
 | Order of Léopold, Mare Cordon (Belgia) |
 | Croix de guerre (Belgia) (26 iulie 1917)[30] |
 | Legiunea de Onoare, Comandor (Franța) |
 | Order of the African Star, Mare Cruce (Belgia) |
 | King Christian X Frihedsmedaille (Danemarca) |
 | Cross of Valour (Grecia) |
 | Woodrow Wilson Peace Medal (SUA) |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Jan Smuts, SNAC, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Jan Christiaan Smuts, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Jan Christian Smuts, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Jan Christian Smuts, Hrvatska enciklopedija[*]
- ^ Смэтс Ян Христиан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b „Jan Smuts”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Jan Smuts – Britain's Greatest General – Online Exhibitions – National Army Museum, London”. Accesat în .
- ^ Crowe, JHV, General Smuts' Campaign in East Africa
- ^ „No. 29477”. The London Gazette (Supplement). . London Gazette uses unsupported parameters (help)
- ^ Woodward (1998), pp. 132–4
- ^ Woodward (1998), pp. 155–7
- ^ Woodward (1998), pp. 148–9
- ^ Dugard, p. 38
- ^ Howe, p. 74
- ^ Smuts (1952), p. 252
- ^ Editors, The. „J.B.M. Hertzog | prime minister of South Africa” (în en). Britannica.com. Accesat în .
- ^ „No. 35172”. The London Gazette (Supplement). . London Gazette uses unsupported parameters (help)
- ^ Colville, pp. 269–271
- ^ Heathcote, p. 266
- ^ „Record from The Nomination Database for the Nobel Prize in Peace, 1901–1956”. Nobel Foundation. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Hunter, pp 21–22
- ^ Beit-Hallahmi, pp 109–111
- ^ „South Africa – The Great Depression and the 1930s”. Countrystudies.us. Accesat în .
- ^ Crossman, p. 76
- ^ Lockyer, Norman.
- ^ „Jan Smuts”. Stellenbosch Writers. Accesat în .
- ^ „No. 37835”. The London Gazette (Supplement). . London Gazette uses unsupported parameters (help)
- ^ „No. 30202”. The London Gazette (Supplement). . London Gazette uses unsupported parameters (help)
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]Surse primare
[modificare | modificare sursă]- Hancock, W.K.; van der Poel, J (). Selections from the Smuts' Papers, 1886–1950 (7 vols).
- Smuts, J.C. (). Freedom. Alexander Maclehose & Co, London, UK.
- Smuts, J.C. (). The Folly of Neutrality – Speech by the prime Minister, General the Rt. Hon. J.C.Smuts, P.C., C.H., K.C., D.T.D., in The Senate of the Union Parliament at Cape Town on 30 ianuarie 1940. Union Unity Truth Service.
Surse secundare
[modificare | modificare sursă]- Beit-Hallahmi, Benjamin (). The Israeli Connection: Whom Israel Arms and Why. I.B. Tauris. ISBN 978-1850430698.
- Cameron, Trewhella (). Jan Smuts: An Illustrated Biography. Human & Rousseau. ISBN 978-0798133432.
- Colville, Sir John (). The Fringes of Power. Weidenfeld & Nicolson. ISBN 978-0297847588.
- Crafford, F.S. (). Jan Smuts: A Biography. Kessinger Publishing. ISBN 1-4179-9290-5.
- Crossman, R.H.S. (). A nation reborn;: A personal report on the roles played by Weizmann, Bevin and Ben-Gurion in the story of Israel. Atheneum Publishers.
- Crowe, J.H.V. (). General Smuts' Campaign in East Africa. Naval and Military Press. ISBN 978-1843429494.
- Dugard, John (). The South West Africa/Namibia Dispute: Documents and Scholarly Writings on the Controversy Between South Africa and The United Nations. University of California Press. ISBN 0-520-02614-4.
- Gooch, John (). The Boer War – Direction, Experience and Image. Routledge. ISBN 978-0714651019.
- Hancock, W.K. (). Smuts: 1. The Sanguine Years, 1870—1919. Cambridge University.
- Hancock, W.K. (). Smuts: 2. Fields of Force, 1919–1950. Cambridge University. ISBN 978-0521051880.
- Heathcote, Tony (). The British Field Marshals 1736–1997. Leo Cooper. ISBN 0-85052-696-5.
- Howe, Quincy (). A World History of Our Own Times. Simon and Schuster.
- Hunter, Jane (). Israeli Foreign Policy: South Africa and Central America. Spokesman Books. ISBN 978-0851244853.
- Kee, Robert (). Munich. Hamish Hamilton. ISBN 978-0241125373.
- Klieman, Aaron S. (). Recognition of Israel: An End & a New Beginning: An End and a New Beginning. Routledge. ISBN 978-0824073619.
- Smuts, J.C. (). Jan Christian Smuts by his son. Cassell. ISBN 978-1-920091-29-3.
- Spies, SB; Natrass, Gail (). Jan Smuts – Memoirs of the Boer War. Jonathan Ball, Johannesburg. ISBN 978-1868420179.
- Woodward, David R. (). Field Marshal Sir William Robertson. Praeger. ISBN 0-275-95422-6.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Armstrong, H.C. (). Grey Steel: A Study of Arrogance. Penguin.
- Friedman, Bernard (). Smuts: A Reappraisal. Allen & Unwin. ISBN 978-0049200456.
- Geyser, Ockert (). Jan Smuts and His International Contemporaries. Covos Day Books. ISBN 978-1919874104.
- Hutchinson, John (). A Botanist in Southern Africa. PR Gawthorn Ltd.
- Ingham, Kenneth (). Jan Christian Smuts: The Conscience of a South African. Palgrave Macmillan. ISBN 978-0312439972.
- Lentin, Antony (). General Smuts: South Africa. Haus. ISBN 978-1-905791-82-8.
- Millin, Sarah (). General Smuts (2 vols). Faber and Faber.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Lucrări de Jan Smuts la Proiectul Gutenberg
- "Revisiting Urban African Policy and the Reforms of the Smuts Government, 1939–48", by Gary Baines Arhivat în , la Wayback Machine.
- Africa And Some World Problems by Jan Smuts at archive.org
- Holism And Evolution by Jan Smuts
- The White man's task by Jan Smuts
Long, Basil Kellett (). „Smuts, Jan Christian”. Encyclopædia Britannica (ed. 12th).
