Karl Romstorfer

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Karl Romstorfer
Date personale
Născut	17 martie 1854[1] Aigen⁠(d), Salzburg, Imperiul Austriac
Decedat	24 septembrie 1916 (62 de ani) Viena, Austro-Ungaria
Cetățenie	Austria
Ocupație	arhitect
Limbi vorbite	limba română[2]
Activitate
Premii	Ordinul Franz Joseph
Modifică date / text

Karl Adolf Romstorfer (n. 17 martie 1854, Aigen^⁠(d), Salzburg, Imperiul Austriac – d. 24 septembrie 1916, Viena, Austro-Ungaria) a fost un arhitect austriac, înalt funcționar guvernamental, director al Școlii de Comerț din Salzburg, curator și editor al mai multor lucrări științifice.

Tatăl său era comerciant de vin. Karl A. Romstorfer a urmat cursurile Școlii Regale și ale Universității Tehnice din Viena, după absolvirea cărora a urmat un an serviciul militar obligatoriu. Întors din armată, a lucrat cinci ani ca arhitect în construcții. Cunoștințele practice dobândite și calitățile pedagogice au determinat selectarea sa ca profesor la școlile tehnice. A lucrat un an ca asistent la Universitatea Tehnică din Viena, trei ani ca director al Școlii Tehnice din Bergreichenstein (Boemia), 11 ani ca profesor și 9 ani ca director la Școala Industrială de Stat din Cernăuți.

El a realizat mai multe lucrări artistice, restaurarea de construcții de stil arhitectonic moldo-bizantin, trei construcții rezidențiale din lemn etc. Interesul său s-a manifestat în primul rând în realizarea de lucrări de artă arhitectonică, în special arhitectura castelelor și cetăților bizantine, precum și a clădirilor din lemn. Ca arhitect, el a fost implicat în realizarea a numeroase construcții, cum ar fi școli, capele, biserici, în special în stil moldo-bizantin, palate și castele din Austria, Ungaria, România și Baden-Württemberg (Germania). Mai multe proiecte de construcții realizate de el au primit premii.

Pentru meritele sale a fost numit comandor al Ordinului Coroana României și cavaler al Ordinului Franz Joseph. Regele României i-a acordat Medalia „Bene Merenti” de aur. El a fost fondator al Muzeului Național al Bucovinei, membru al Societății Agricole Imperiale din Viena, al Camerei de Comerț și Industrie a Bucovinei din Cernăuți și al Asociației "Arta românească" din Budapesta.

Karl Romstorfer a fost căsătorit cu Melanie, cu care a avut doi copii: Erwald (n. 1891) și Irmfried (n. 1896).

Karl A. Romstorfer s-a ocupat de restaurarea unor importante monumente istorice și de arhitectură ale Bucovinei, cum ar fi:

• Cetatea de Scaun a Sucevei - a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903)
• Cetatea Șcheia - a fost primul care a cercetat ruinele cetății, lăsând și câteva note asupra observațiilor făcute
• Biserica "Mirăuți" - a reconstruit-o din temelie în perioada 1898-1903
• Mănăstirea Putna - a restaurat clădirea bisericii (1901-1902)
• Biserica "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Solca - a restaurat biserica, demolând zidurile despărțitoare dintre pronaos și naos (care încadrau camera mormintelor) și mutând una din vechile uși interioare în peretele sudic al încăperii mormintelor unde s-a deschis o nouă intrare în biserică (1901-1902)
• Mănăstirea "Sfântul Ioan cel Nou" de la Suceava - a restaurat Biserica „Sf. Gheorghe” în perioada 1904-1910, dându-i acoperișului forma actuală din țiglă colorat-smălțuită și înlocuindu-se portalul intrării în pridvor. A restaurat și turnul-clopotniță, adăugându-i un etaj și decorând partea superioară a zidurilor cu firide și cu ocnițe.
• Biserica "Sfântul Gheorghe" din Bosanci - a realizat planurile după care a fost construită biserica; biserica a fost sfințită în 1907

• "Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - monografie a Cetății Sucevei, 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text

• Hermann A. L. Degener (Hrsg.) - "Romstorfer, Karl A.". În Wer ist’s? Unsere Zeitgenossen (4. Ausgabe, 1909)
• Constantin Șerban - "Karl Adolf Romstorfer (1854-1917)". În: CCS, 1996, 2, p. 511-519