Lazăr Vrabie
Lazăr Vrabie | |
Date personale | |
---|---|
Născut | București, România |
Decedat | (49 de ani)[1] |
Cetățenie | România |
Ocupație | actor |
Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text |
Lazăr Vrabie (n. 25 august 1924, București — d. 14 mai 1974) a fost un actor român, cunoscut pentru rolul său în pelicula Valurile Dunării, în regia lui Liviu Ciulei.
Biografie
[modificare | modificare sursă]A fost pasionat de sport în tinerețe: a practicat înotul în copilărie și a traversat Dunărea, iar apoi a dorit apoi să devină atlet și, potrivit afirmației sale, a fost foarte aproape de recordul național.[2] După preluarea puterii de către comuniști, a lucrat mai întâi ca activist la Comitetul Municipal București al Partidului Muncitoresc Român și a devenit apoi asistent de marxism-leninism la Universitatea din București.[3]
Deși nu avea studii de specialitate, a fost angajat în anul 1956 ca actor la Teatrul Municipal din București (azi Teatrul Bulandra)[3] și a fost numit în funcția de director adjunct.[4] Vrabie a declarat ulterior într-un interviu că „meseria de actor e crudă” și că „pentru fascinație și alte cuvinte din arsenalul dulce al starurilor nu e loc”.[2]
A debutat în film în anul 1957 în Erupția.[2] Regizorul Liviu Ciulei i-a propus atunci să joace rolul Gore (pe care l-a interpretat ulterior Dorin Dron), dar, considerând că este lipsit de experiență, Vrabie a refuzat și a cerut să interpreteze rolul unui sondor tăcut.[2] A jucat ulterior rolul principal în filmul Mingea (1959), care i-a făcut plăcere, deși l-a considerat „bogat, complex, greu de interpretat”.[2]
S-a căsătorit cu actrița Lucia Mara (1935–2013), care divorțase de actorul Benedict Dabija (1926–1962), după ce acesta căzuse în patima consumului de băuturi alcoolice.[3]
A murit de cancer în 1974.[3][5]
Filmografie
[modificare | modificare sursă]- Erupția (1957)
- Viața nu iartă (1959)
- Mingea (1959)
- Valurile Dunării (1960)
- Portretul unui necunoscut (1960)
- Setea (1961)
- Cinci oameni la drum (1962)
- Șah la rege (1965)
- Castelanii (1967)
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - directorul casei de corecție
- Puterea și adevărul (1972)
- Aventurile lui Babușcă (1973) - Vlad
- Conspirația (1973)
- Capcana (1974)
- Trei scrisori secrete (1974)
- Filip cel bun (1975)
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul „23 August”, clasa a IV-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[6]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Lazăr Vrabie
- ^ a b c d e Rep., „Lazăr Vrabie: «Am debutat tăcînd»”, în România literară, anul IV, nr. 32, joi 5 august 1971, p. 24.
- ^ a b c d Ștefan Cazimir (), „Vieți paralele”, România literară (27–28), accesat în
- ^ Adrian Epure (), „«Din culisele cinematografiei». Cum a devenit peste noapte actor activistul de partid Lazăr Vrabie: «Era atotputernic, pretindea orice rol pe care și-l dorea!»”, Adevărul, accesat în
- ^ N.I. Dobra (), „Citite, auzite: «În Ungaria, Orban este o clonă a lui Putin»”, Tribuna, Sibiu, accesat în
- ^ „Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii”, Buletinul Oficial (18), , accesat în