Limba azeră

Clasificare
Limba azeră Azəricə, Azərbaycan dili sau (alfabet latin) آذربایجان دیلی (alfabet persano-arabic)
Pronunție	azærbajdʒan dili
Vorbită în	Azerbaidjan Iran Georgia Armenia Uzbekistan Siria Irak^[1] Turcia Turkmenistan
Număr de vorbitori	23.000.000^[2]
Sistem de scriere	alfabetul latin în Azerbaidjan, alfabetul persano-arab în Iran.
Limbi turcice oghuz Limba azeră
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	Azerbaidjan Iran - limbă regională Irak - limbă regională Daghestan - una dintre limbile oficiale
ISO 639-1	az
ISO 639-2	aze
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	aze
Răspândire în lume
Răspândirea vorbitorilor limbii azere
Puteți vizita Wikipedia în Limba azeră.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Limba azeră sau limba azerbaidjană (Azəricə, Azərbaycan dili) face parte din limbile turcice și este limba oficială a Republicii Azerbaidjan.

Limba azeră este vorbită în Azerbaidjan, Iran, Irak, Georgia, Federația Rusă. După expulzarea populației azere din Armenia ca urmare conflictului armeano-azer, în acest stat cât și în teritoriile ocupate de Armenia în Karabahul de Munte nu a rămas practic niciun vorbitor nativ al limbii azere.

Această limbă, care este vorbită de circa 45-50 milioane de oameni, este numită uneori limba azerbaidjaneză sau limba azeri-turcă. Azerbaidjaneza este o denumire geopolitică, iar azeri-turca este o denumire etnolingvistică a limbii azere.

Azerii din Iran folosesc alfabetul arab, vestigiu al vechii ocupații arabe.

Astăzi, 90,6 % din populația Republicii Azerbaidjan vorbesc limba azeră, care are 4 dialecte:

Dialectul estic - Quba, Șamaxı, Baku, Muğan și Lənkəran
Dialectul vestic - Qazax, Qarabağ, Gəncə
Dialectul nordic - Nuxa și Zaqatala-Qax
Dialectul sudic - Naxçıvan, Ordubad, İrəvan

Aceste dialecte se deosebesc atât din punct de vedere fonetic, cât și lexical. Limba azeră este apropiată de limba turcă vorbită în Turcia și de limba cumană. Din punct de vedere fonetic, se deosebește prin folosirea largă a vocalei ə în toate pozițiile.

Limba azeră, ca și limba turcă, este o limbă aglutinantă^[3] care folosește mai ales desinențele și mai puțin prefixele.

Scrierea

Istoria scrierii turcice începe cu monumentele Orhon-Enisei (secolul al VII-lea), primele texte în limba azeră fiind scrise într-o variantă a alfabetului arab. Strămoșii poporului azer, selgiukizii, foloseau, începând cu secolul al X-lea, aceste caractere. Cele două poezii ale poetului Həsənoğlu (secolul al XIII-lea), considerate primele texte în limba azeră, sunt scrise cu alfabetul arab.

Cu toate că acest alfabet nu era potrivit pentru limba azeră, în decurs de aproape o mie de ani toată literatura azeră a fost creată în alfabetul arab.

O mare parte a populației azere din Iran este obligată să învețe exclusiv în limba persană și practică scrisul în alfabetul arab. Din cauză că azerii din Iran nu au învățat în limba maternă, o mare parte din ei cunosc doar literatura orală în această limbă.

Limba azeră a fost primul idiom turcic și oriental care a renunțat la caracterele arabe și a trecut la alfabetul latin (1928-1929). În anii 1929-1939, limba azeră se scria în alfabetul latin. Începând cu anii 1939, sub influența lui Stalin, și până în 1991, limba azeră a fost scrisă cu alfabetul chirilic. După obținerea independenței Azerbaidjanului, limba azeră a revenit la scrierea cu alfabetul latin (1991).

Alfabetul latin

Alfabetul latin al limbii azere a fost completat cu literele ə ı ç ğ ș ö ü^[4].

Alfabetul azer este „fonetic”.

Literele alfabetului azer sunt următoarele:

a b c ç d e ə f g ğ x h ı i j k q l m n o ö p r s ș t u ü v y z
A B C Ç D E Ə F G Ğ X H I İ J K Q L M N O Ö P R S Ș T U Ü V Y Z

vocale anterioare: e, i, ö, ü, ə
vocale posterioare: a, ı, o, u

Vocala ı se pronunță ca vocala î din limba română.

ə - vocala "a" englezească din "map"
ç - "c" din "cioban"
ğ - "r" franțuzesc din "Paris"
ö - vocala "ö" nemțească din "Köln"
ü - "u" franțuzesc din "voiture"
g - "gh" din "ghiveci'"
q - "g" românesc din "greu"
c - "g" românesc din "degeaba'"
x - "kh" din "Kazakhstan".

Caracteristici

Limba azeră are următoarele însușiri:

este aglutinantă^[5], folosește sufixe specifice într-o ordine bine definită;
are armonie vocalică^[6]: vocala din sufix se potrivește cu vocala ultimei silabe din rădăcină: küçə-də (pe stradă), qatar-dan (de pe tren), kənd-ə (spre sat);
atributul precede substantivul: yaxșı adam (om bun)
nu există gen gramatical, nici articole;
ca și în maghiară, semnul pentru plural lipsește în cazul în care se folosește un numeral sau un adverb de cantitate: üç budaq (trei creangă), budaqlar (crengi), neçə budaq var? (câte creangă sunt?);
nu prea suportă aglomerarea de vocale;
limba azeră prezintă însușiri de bază asemănătoare sau identice cu alte limbi din familia uralo-altaică și fino-ugrică, precum limba finlandeză, estoniană și limba maghiară. Ordinea sufixelor și potrivirea lor se aseamănă cu cea din limba maghiară.
azerbaidjana posedă șase cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, locativ și ablativ. Relațiile dintre cuvinte se creează cu ajutorul sufixelor.

Lingua franca

Limba azeră a servit de Lingua franca pentru cea mai marea parte a Transcaucaziei (exceptată fiind coasta Mării Negre, în sudul Daghestanului,^[7] · ^[8] · ^[9], estul Turciei, și Azerbaidjanul Iranian, din secolul al XVI-lea, până în secolul al XX-lea^[10] · ^[11].

Note

^ Ethnologue
^ Nationalencyklopedin, accesat în 24 aprilie 2022
^ Prin limbă aglutinantă se înțelege acea limbă care este lipsită de flexiune, în care raporturile gramaticale se exprimă prin adăugarea unor sufixe sau prefixe. - Noul dicționar universal al limbii române
^ Diacritice
^ Prin limbă aglutinantă se înțelege acea limbă care exte lipsită de flexiune, în care raporturile gramaticale se exprimă prin adăugarea unor sufixe sau prefixe. - Noul dicționar universal al limbii române.
^ Ca și în limba maghiară
^ Pieter Muysken, Introduction: Conceptual and methodological issues in areal linguistics, in Pieter Muysken, „From Linguistic Areas to Areal Linguistics”, 2008 ISBN 90-272-3100-1, p. 30-31 [1]
^ Viacheslav A. Chirikba, „The problem of the Caucasian Sprachbund” in Muysken, p. 74
^ Lenore A. Grenoble, Language Policy in the Soviet Union, 2003 ISBN 1-4020-1298-5,p. 131 [2]
^ Nasledie Chingiskhana by Nikolai Trubetzkoy. Agraf, 1999; p. 478
^ J. N. Postgate. Languages of Iraq. British School of Archaeology in Iraq, 2007; ISBN 0-903472-21-X; p. 164

Bibliografie

Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007.
Pieter Muysken, Introduction: Conceptual and methodological issues in areal linguistics, in Pieter Muysken, „From Linguistic Areas to Areal Linguistics”, 2008 ISBN 90-272-3100-1
Viacheslav A. Chirikba, „The problem of the Caucasian Sprachbund” in Muysken, p. 74.
Lenore A. Grenoble, Language Policy in the Soviet Union, 2003 ISBN 1-4020-1298-5.
J. N. Postgate. Languages of Iraq. British School of Archaeology in Iraq, 2007; ISBN 0-903472-21-X

v • d • m Limbi turcice
Turcică veche†	Pecenegă† \| Orhon-Enisei† \| Hunică† \| Hazară†
Bulgar	Protobulgară† \| Ciuvașă
Karluk	Karahanidă† \| Aini²\| Ciagataiă† \| Turcică Ili \| Lopă \| Uyghură \| Uzbekă \| Haladj
Kipciak	Baraba \| Bașchiră \| Tătară crimeeană¹ \| Cumană† \| Karaciai-Balkară \| Karaimă \| Karakalpakă \| Kazahă \| Kipciakă† \| crimceacă \| Kumîkă \| Nogaiă \| Tătară veche† \| Tătară \| Urumă¹ \| Kârgâză¹
Oghuz	Afșară \| Azeră \| Tătară crimeeană¹ \| Găgăuză \| Turcică Horasan \| Turca otomană† \| Oghuză veche† \| Kașkaiă \| Salară \| Turcă \| Turkmenă \| Urumă¹
Hakas-Altai	Altai nordic și sudic \| Kârgâză veche† \| Uyghură veche† \| Fuyü kârgâză \| Sarî yugură \| Șoră \| Hakasă \| Ciulâm
Saian	Soiot-țatană \| Tofa \| Tuva
Iakut	Dolgană \| Saha / Iakută
Notes: ¹Clasificat în mai multe grupe, ²Limba mixtă, ³Disputat, †Extinct

[1] Ethnologue

[3db741772195230ba46e52f928cd0487-2] Nationalencyklopedin, accesat în 24 aprilie 2022

[LAgl-3] Prin limbă aglutinantă se înțelege acea limbă care este lipsită de flexiune, în care raporturile gramaticale se exprimă prin adăugarea unor sufixe sau prefixe. - Noul dicționar universal al limbii române

[4] Diacritice

[autogenerat1-5] Prin limbă aglutinantă se înțelege acea limbă care exte lipsită de flexiune, în care raporturile gramaticale se exprimă prin adăugarea unor sufixe sau prefixe. - Noul dicționar universal al limbii române.

[6] Ca și în limba maghiară

[7] Pieter Muysken, Introduction: Conceptual and methodological issues in areal linguistics, in Pieter Muysken, „From Linguistic Areas to Areal Linguistics”, 2008 ISBN 90-272-3100-1, p. 30-31 [1]

[8] Viacheslav A. Chirikba, „The problem of the Caucasian Sprachbund” in Muysken, p. 74

[9] Lenore A. Grenoble, Language Policy in the Soviet Union, 2003 ISBN 1-4020-1298-5,p. 131 [2]

[10] Nasledie Chingiskhana by Nikolai Trubetzkoy. Agraf, 1999; p. 478

[11] J. N. Postgate. Languages of Iraq. British School of Archaeology in Iraq, 2007; ISBN 0-903472-21-X; p. 164

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]