Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei


După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, situația românilor de aici decade în timp.[necesită citare] Cel mai mult se înrăutățește situația lor în momentul dispariției dinastiei de origine maghiară a Arpadienilor. Aceasta este înlocuită cu o dinastie de origine franceză a cărei ”regi sunt prea devotați Papei și învățați cu structura feudală”.[necesită citare] Persecuția românilor atinge apogeul în timpul regelui Carol Robert de Anjou[1]. Românii nu mai sunt acceptați în rândul nobilimii decât dacă trec la catolicism. In aceste condiții, “multe familii de cneji ori trec munții către Valahia sau Moldova”, ori dacă rămân decad și ajung într-o primă fază în rândul țaranilor liberi pentru ca mai apoi să ajungă iobagi (șerbi). Familiile rămase care au trecut la catolicism „au dat familii mari aristocrației maghiare”. Un astfel de exemplu este familia Dragfi. Ea coboară din Dragoș al Moldovei. In momentul în care urmașii lui Dragoș au fost alungați din Moldova de Bogdan I al Moldovei, ei s-au întors în Maramureș unde au primit posesinui din partea regelui Ungariei drept răsplată pentru loialitatea arătată, „și au stat la originea unei familii nobile maghiare care a dat chiar un voievod al Transilvaniei la sfârșitul secolului XV”[2].

Familii nobile române

[modificare | modificare sursă]

Familii nobile de origine română (sau parțial) au fost:

Familii nobile române din Comitatul Aradului

[modificare | modificare sursă]

Tractul Hălmagiu

[modificare | modificare sursă]

Districtul Világos-ului - Șiria, Arad

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Cel care este învins de Basarab în 1330 la Posada
  2. ^ Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440-1514, Ioan Drăgan, p. 84
  3. ^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 162.
  4. ^ [http://genealogy.euweb.cz/hung/dragfi.html Dr�gfi de B�ltek], genealogy.euweb.cz  replacement character în |title= la poziția 3 (ajutor)
  5. ^ Illésy-féle családtörténeti adatbázis - AdatbázisokOnline, adatbazisokonline.mnl.gov.hu 
  6. ^ Kempelen, Béla (). Magyar nemes családok. VI. p. 447. 
  7. ^ a b Pușcariu, Ioan (). Date istorice privitorie la familiele nobile române. 
  8. ^ Pușcariu, Ioan (). Fragmente istorice despre boerii din Țara Făgărașului. IV. p. 815. 
  9. ^ Sándor, Imre; Köpeczi, Sebestyén József. „Genealógiai Füzetek”. III. Cluj: 111. 
  10. ^ MAJLÁTH BÉLA: MAYLÁD ISTVÁN, 1502-1550, mek.oszk.hu 
  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a II-a, Editura Litera Internațional, București – Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
  • Ioan Drăgan, Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440-1514, pp. 280-311
  • Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până azi, Editura Albatros, București, 1971.
  • Ioan Cav. de Pușcariu, Date istorice privitorie la familiele nobile române, Sibiu, Tipariul tipografiei archidiecesane, 1892
  • Ioan Cav. de Pușcariu, Fragmente istorice despre boerii din Țara Făgărașului, Sibiu, Tiparul tipografiei arhidiecezane, 1907