Mihail Larionov

Mihail Larionov
Autoportret
Date personale
Născut	22 mai/3 iunie 1881[1] Tiraspol, Imperiul Rus
Decedat	10 mai 1964 (82 de ani)[2][3][4][5] Fontenay-aux-Roses, Région parisienne, Franța
Înmormântat	Cimitirul parizian d'Ivry[*]​
Căsătorit cu	Natalia Goncearova (din 1955)
Cetățenie	Imperiul Rus  Franța (1938–)
Ocupație	pictor scenograf creator de costume[*]​ ilustrator[*]​ designer artist grafic[*]​
Locul desfășurării activității	Moscova (1896–1915)[6] Paris[6] Lausanne (1915–1917)[6] Paris (1917–1964)[6]
Limbi vorbite	limba rusă[7]
Activitate
Studii	Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură din Moscova[*]​
Mișcare artistică	Neoimpresionism, Rayonism[*][[Rayonism (art movement)|​]]
Modifică date / text

Mihail Fiodorovici Larionov^[8] (în rusă Михаил Фёдорович Ларионов, n. 22 mai/3 iunie 1881, Tiraspol, Imperiul Rus – d. 10 mai 1964, Fontenay-aux-Roses, Région parisienne, Franța) a fost un pictor avangardist rus.

S-a născut la Tiraspol. În 1898 a intrat la Scoala de Pictură, Sculptură și Arhitectură de la Moscova condusă de Isaac Levitan și Valentin Serov. Conform firii sale de rebel, Larionov a fost suspendat de trei ori pentru perspectivele sale radicale.

În 1900 s-a întâlnit cu artista plastică avangardistă, designer de costume și scenografa Natalya Sergeevna Goncharova cu care a avut o relație de-a lungul întregii sale vieți.

Începând cu 1902, Larionov a pictat în stilul impresionist. Ulterior, inspirat de o vizită la Paris, în 1906, „tranzitând” prin largul grup al Trandafirului Albastru, Mihail Larionov s-a alăturat puternicei mișcării avangardiste ruse a neo-primitivismului (1908), care are, printre sursele sale de inspirație și creații populare autohtone ruse, așa cum sunt, în special, motivele icoanei ruse și lubok-ului.

În 1908, Larionov a organizat, la Moscova, expoziția, numită sugestiv Lâna de Aur, care a inclus tablouri ale unor artiști internaționali de avangardă, precum Henri Matisse, André Derain, Georges Braque, Paul Gauguin și Van Gogh. Alt grup, pe care l-a prezentat atunci publicului moscovit, a fost constituit din artiști vizuali ruși de avangardă, precum Vladimir Tatlin, Marc Chagall și Kazimir Malevici.

Larionov a fost membru fondator a două importante grupuri artistice ale avangardei ruse, a Valetului de Caro (1909 - 1911) și a mult mai radicalului grup Coada Măgarului (1912 – 1913). Tot Larionov a fost cel care a găsit denumiri „percutante” pentru ambele grupuri.

În 1913 el a creat Raionism roșu, care a fost prima creație de artă aproape abstractă din Rusia. În 1915 el a părăsit Rusia și a lucrat la Paris în teatru și în balet cu Serghei Diaghilev, proprietarul companiei Ballets Russes.

• 
  Autoportret (1910)
• 
  ’’Studiul unei femei’’ (1912)
• 
  Schiță a lui Alexei Kruchenici (1912)
• 
  Alexei Morgunov – Portretul Nataliei Goncharova și al lui Mihail Larionov (1913)
• 
  Dansatoare în mișcare (1915)
• 
  Doamnă cu evantai (1916)
• 
  Peisaj (dată necunoscută)

• История русского искусства, (Istoria artei ruse), volumul. 10, cartea. 2, М., 1969, с. 38, 104, 125—130;
• Сарабьянов Д., Примитивистский период в творчестве Михаила Ларионова, (Perioada primitivistă în creativitatea lui Mihail Larionov) в его кн.: (în cartea:) Русская живопись конца 1900-х (Pictura din Rusia la sfârșitul anilor 1900)— начала 1910-х годов, М., 1971;
• George W., Larionov. P., 1966.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mihail Larionov

• Galerie online cu picturile lui Mihail Larionov Arhivat în 9 august 2018, la Wayback Machine.