Dumitru Dragomir

Dumitru Dragomir
Informații generale
Data nașterii	30 mai 1946 (78 de ani)
Locul nașterii	Bălcești, România
Poreclă	„Corleone”, „Mitică de la Ligă”, „Oracolul din Bălcești”[1]
Cluburi de juniori
Ani	Club
1962–1964	Nitramonia Făgăraș
1965–1967	Universitatea Craiova
Cluburi de seniori*
Ani	Club
1967-1971	Chimia R Vâlcea
Cariera politică
Deputat al României
În funcție 11 decembrie 2000 – 22 decembrie 2008
Circumscripția	Vâlcea
Legislatură	legislatura 2000–2004[*]​ legislatura 2004–2008[*]​
Partid politic	PRM  PSD
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Dumitru Dragomir (n. 30 mai 1946, Bălcești, Vâlcea, România) este un fost fotbalist, patron de club de fotbal și om politic român, care a ocupat funcția de președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal în perioada 1996-2013. De asemenea acesta a ocupat funcția de deputat din partea PRM în legislaturile 2000-2004 și 2004-2008.

În 1977 devine președinte al clubului de fotbal Chimia Râmnicu Vâlcea. Timp de zece ani se perindă la conducerile echipelor Olt Scornicești și FCM Brașov, pentru ca între 1987 și 1989 să conducă echipa de fotbal a Miliției, Victoria București. Pentru abuz în serviciu săvârșit în acea perioadă, a fost condamnat la 7 luni de închisoare în 1990, o parte din staff-ul managerial fiind anchetați.^[2] Aceasta a fost a doua sa condamnare, după ce la 24 noiembrie 1976 primise o pedeapsă de 3 luni de închisoare pentru practicarea ilegală a jocurilor de noroc (poker și barbut).^[2] În noiembrie 2016, Dumitru Dragomir a fost condamnat la 7 ani de închisoare într-un dosar legat de drepturile de televizare a meciurilor de fotbal.^[3]

În 2020 Dumitru Dragomir a declarat că încasează 3 pensii de la Stat.^[4]

Dragomir face parte din structurile LPF încă de la înființarea forului, în 1992. A ocupat inițial funcția de vicepreședinte, între 1992 și 1996, în timpul mandatului deținut de Mircea Angelescu, pentru ca după retragerea acestuia în 1996, să devină președinte.^[5] A fost reales în 2000 și 2005, doar în 2000 având un contracandidat, în persoana lui Gino Iorgulescu, pe care l-a învins cu 11 voturi la 5^[6].

În 2009 a câștigat al patrulea mandat în fruntea LPF, neavând nici de această dată un opozant. Dintre cele 18 cluburi ale Ligii I, 16 l-au votat pe Dragomir, Unirea Urziceni s-a abținut de la vot, iar Pandurii Târgu Jiu nu a avut reprezentant la Adunarea Generală^[7].

În 1991, împreună cu Dobrescu Nicolae, a lansat cotidianul sportiv „Sportul Românesc”, care îl avea în funcția de redactor-șef pe Ovidiu Ioanițoaia. În 1997 ziarul a dispărut după ce fusese părăsit de echipa redacțională care a fondat un alt cotidian sportiv, Pro Sport. În 1998 Dragomir a lansat ziarul de scandal „Atac la persoană”, administrat de Nicolae Dobrescu. Retorica antisemită și xenofobă a acestui ziar l-a adus pe Dragomir în atenția Ligii Antidefăimare de la New York, care la rândul său a sesizat FIFA, care l-a sanctionat pe Dragomir cu avertisment^[8][9].

Între 2000 și 2008 a fost deputat în Parlamentul României din partea Partidului România Mare. A candidat la postul de primar general la Alegerile locale din București, 2004 din partea aceluiași partid. În legislatura 2000-2004, Dumitru Dragomir a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg și Republica Indonezia iar în legislatura 2004-2008 a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Republica Cipru.

A părăsit PRM pe data de 7 august 2008, transmițând decizia sa prin fax conducerii PRM. Motivul demisiei a fost cota scăzută la care se afla în acel moment PRM, sub pragul electoral, ceea ce nu i-ar fi permis să obțină un nou mandat de parlamentar^[10][11]. După demisia din PRM, Dumitru Dragomir s-a orientat spre PD-L, pentru a candida la alegerile parlamentare într-un colegiu din județul Olt sau din Moldova. Conform declarației de presă susținută de Emil Boc, PD-L a respins candidatura lui Dumitru Dragomir^[12].

• Meciurile vieții mele, 2016

Pe 5 mai 2008 Dumitru Dragomir a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru infracțiunea de luare de mită. În același dosar a fost trimis în judecată și viitorul președinte al LPF Gino Iorgulescu.^[13]

Pe 22 octombrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție l-a achitat definitiv pe Dumitru Dragomir în acest dosar.^[14]

Pe 17 iunie 2013 Dragomir Dumitru, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, uz de influență ori autoritate în scopul obținerii de foloase necuvenite și sustragere de sub sechestru în fosarul dezafilierii echipei de fotbal Universitatea Craiova. În același dosar a fost trimis în judecată și fostul președinte al FRF Mircea Sandu.^[15]

Pe 14 noiembrie 2014 Dumitru Dragomir a fost trimis în judecată de către procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și delapidare. Pe 13 noiembrie 2018 Curtea de Apel București l-a achitat definitiv pe acesta în acest dosar.^[16]

Pe 15 iunie 2017 Dumitru Dragmir a fost achitat definitiv de Curtea de Apel București în dosarul dezafilierii Clubului de Fotbal Universitatea Craiova^[17]

Pe 22 august 2017 Dumitru Dragomir a fost din nou trimis în judecată de DNA. De această dată a fost acuzat de luare de mită și complicitate la spălare de bani într-un dosar privind acordarea licențelor de transmisiune a meciurilor de fotbal din Liga 1.^[18]

• Parlamentul României - Dumitru Dragomir Curriculum Vitae (9 septembrie 2007)
• Videanu saboteaza pontonul lui Mitica Dragomir Arhivat în 30 septembrie 2007, la Wayback Machine., 15 august 2006, ZIUA
• Gardianul - Mitică Dragomir va candida la Primăria sectorului 1 (28 aprilie 2007) Arhivat în 29 septembrie 2007, la Wayback Machine.
• Nea Mitică Dragomir și arta de a se pupa singur în fund, 2 iulie 2011, Mihnea-Petru Pârvu, Andrei Călin, Evenimentul zilei

Interviuri

• Dumitru Dragomir: „DNA-ul este SS-ul din vremea naziștilor“, 17 august 2008, Cristian Delcea, Vlad Stoicescu, Evenimentul zilei