Morfină

Denumiri
Morfină
Structura moleculei de morfină

Nume IUPAC	7,8-didehidro-4,5-epoxi- 17-metilmorfinan-3,6-diol
Identificare
Număr CAS	57-27-2 (anhidru)
PubChem	5288826^[1]
DrugBank	DB00295
ChemSpider	4450907^[2]
UNII	76I7G6D29C^[3]
KEGG	D08233^[4]
ChEMBL	CHEMBL70^[5]
Cod ATC	N02AA01^[6]
SMILES	CN1CCC23C4C1Cc5c2c(c(cc5)O)OC3C(O)C=C4
InChI	InChI=InChI=1S/C17H19NO3/c1-18-7-6-17-10-3-5-13(20)16(17)21-15-12(19)4-2-9(14(15)17)8-11(10)18/h2-5,10-11,13,16,19-20H,6-8H2,1H3/t10-,11+,13-,16-,17-/m0/s1^[1]
Date clinice
Cale de administrare	per os, subcutanat, intramuscular, intravenos
Date farmacocinetice
Metabolism	hepatic
Mod de excreție	sub formă de 2-, 3-, și 6-glucuronid-morfină în urină (90%) și bilă (10%)
Date chimice
Formulă	C₁₇H₁₉NO₃
Masă molară	285,338 g/mol
Date fizice
Punct de topire	254 °C
Modifică date / text

Morfina este un agonist opioid, fiind utilizat ca analgezic puternic.^[7]^[8] Termenul provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor în mitologia greacă.^[9]^[10] Este principalul agent activ din opiu (sub formă de meconat), concentrația sa în extractul de opiu variind între 8 și 14%, cu o medie de 10%. Este un analgezic foarte puternic, face parte din grupa alcaloizilor morfinanici propriu-ziși alături de codeină și tebaină. Căile de administrare disponibile sunt multiple; se poate administra subcutanat, intravenos, intramuscular, intratecal, rectal și oral.^[7]

Sursa primară de morfină este capsula imatură recoltată de la specia Papaver somniferum.^[11] Compusul a fost izolat pentru prima dată între anii 1803 și 1805 de către Friedrich Sertürner.^[12] Cel mai probabil aceasta a fost primul procedeu de izolare a unui principiu activ dintr-o sursă vegetală.^[13] Aproximativ 70 % din morfina care se obține este utilizată pentru obținerea opioidelor de semisinteză, precum sunt: hidromorfonă, oximorfonă și heroină.^[14]^[15] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății, care cuprinde cele mai importante medicamente necesare într-un sistem medical de bază.^[16]

Istoric

A fost izolată în 1804 de farmacistul german Friedrich Wilhelm Adam Sertürner, care a numit-o "morphium". După dezvoltarea acului hipodermic (1853) utilizarea sa a început să fie din ce în ce mai răspândită în special ca analgezic și sedativ dar și ca tratament al depresiilor și al dependenței de opiu. Heroina (diacetilmorfină) a fost sintetizată din morfină în anul 1874 prin acetilarea celor doi radicali hidroxil ai moleculei.

Utilizare medicală

Morfina este utilizata pentru a trata durerile acute și cronice.

Căi de administrare

Morfina se administrează de obicei parenteral, sub formă de clorhidrat de morfină. Administrarea orală (per os) a morfinei nu este avantajoasă, deoarece biodisponibilitatea în acest caz este foarte mică. Sulfatul de morfină are o biodisponibilitate ceva mai bună la administrarea orală. Se poate administra și pe cale rectală, sub formă de supozitoare sau clisme.

Indicații

Dureri intense neoplazice sau traumatice, acute sau cronice, la adulți.
Intoxicație cu atropină (de elecție)

Utilizarea la copii este contraindicată. Utilizarea morfinei ca antidiareic sau antitusiv este în prezent anacronică și chiar contraindicată. În situații cu totul excepționale se poate folosi morfina în tratamentul tusei severe fără expectorație, al diareei severe, sau ca adjuvant pentru anestezia generală.

Contraindicații

Efecte adverse

Greață și vărsături
Constipație, diminuarea apetitului
Deprimare respiratorie accentuată, urmată de stop respirator prin paralizia centrului respirator, la doze peste cele terapeutice
Toleranță la efectul analgezic și dependență la repetarea dozelor
Prurit și fenomene alergice

Farmacologie

Morfina este un agonist opioid complet, a cărui acțiune se localizează la nivel central, cu o oarecare predilecție pentru nucleul arcuat. O mare parte din efectele sale (analgezia supraspinală, euforia, deprimarea marcată a respirației, inhibarea centrului tusei, mioza, dependența fizică, inhibarea motilității digestive - responsabilă de constipație) se datorează în special legării la receptorii µ (miu). Legarea la receptorii k (kappa) determină analgezia de la nivel spinal (mai slabă), disforie, halucinații și depresie respiratorie redusă. Acționarea receptorilor δ (delta)amplifică efectele stimulării µ și k. Este metabolizată destul de rapid în ficat, prin conjugare cu acidul glucuronic, rezultând 2-, 3-, și 6-glucuronid-morfină, dar și prin N-demetilare, însă într-o proporție nesemnificativă. Derivatul 6-glucuronid-morfină (M6G) este mai activ decât morfina, având o afinitate mai mare pentru receptori și mai puține efecte adverse.

Statut legal

La nivel internațional, morfina se află pe Lista galbenă a Single Convention on Narcotic Drugs: http://www.incb.org/pdf/e/list/yellow.pdf Arhivat în 26 martie 2006, la Wayback Machine..

România

În România este considerat a fi un drog de mare risc (tabelul II din Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri). Este un medicament eliberat din farmacii pe bază de prescripție medicală specială.

Note

^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f „Morfină”, morphine (în engleză), PubChem, accesat în 17 noiembrie 2016
^ ^a ^b D-(-)-Morphine (în engleză), ChemSpider, accesat în 17 noiembrie 2016
^ ^a ^b morphine (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în 17 noiembrie 2016
^ ^a ^b morphine (în engleză), ChEBI, accesat în 19 octombrie 2016
^ ^a ^b MORPHINE (în engleză), ChEMBL, accesat în 17 noiembrie 2016
^ ^a ^b Morphine (în engleză), DrugBank, 17 noiembrie 2015
^ ^a ^b „Morphine Sulfate”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în 17 iunie 2020.
^ „Morphine”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în 17 iunie 2020.
^ Mosher CJ (2013). Drugs and Drug Policy: The Control of Consciousness Alteration. SAGE Publications. p. 123. ISBN 978-1-4833-2188-2. Arhivat din original la 8 septembrie 2017.
^ Fisher GL (2009). Encyclopedia of substance abuse prevention, treatment, & recovery. Los Angeles: SAGE. p. 564. ISBN 978-1-4522-6601-5. Arhivat din original la 8 septembrie 2017.
^ Narcotic Drugs Estimated World Requirements for 2008, Statistics for 2006. New York: United Nations Pubns. 2008. p. 77. ISBN 9789210481199. Arhivat din original la 8 septembrie 2017.
^ Courtwright DT (2009). Forces of habit drugs and the making of the modern world (ed. 1). Cambridge, Mass.: Harvard University Press. pp. 36–37. ISBN 978-0-674-02990-3. Arhivat din original la 8 septembrie 2017.
^ Luch A, ed. (2009). Molecular, clinical and environmental toxicology. Springer. p. 20. ISBN 978-3-7643-8335-0.
^ Triggle DJ (2006). Morphine. New York: Chelsea House Publishers. pp. 20–21. ISBN 978-1-4381-0211-5.
^ Karch SB (2006). Drug abuse handbook (ed. 2nd). Boca Raton: CRC/Taylor & Francis. pp. 7–8. ISBN 978-1-4200-0346-8.
^ Organizația Mondială a Sănătății (2019). World Health Organization model list of essential medicines: 21st list 2019 (PDF) (în engleză). Geneva: World Health Organization. hdl:10665/325771 . WHO/MVP/EMP/IAU/2019.06. License: CC BY-NC-SA 3.0 IGO.

Legături externe

„Morfină” la DEX online
ro Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri Arhivat în 25 iunie 2004, la Wayback Machine.
en Scurt articol despre morfină Arhivat în 15 februarie 2005, la Wayback Machine.
en Molecula lunii

[45bd739fd45b19622163726a7c36a632-1] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f „Morfină”, morphine (în engleză), PubChem, accesat în 17 noiembrie 2016

[1dbacf43c932d1433efc705fa24a69e5-2] D-(-)-Morphine (în engleză), ChemSpider, accesat în 17 noiembrie 2016

[c9d52248a592ce8e80bd1fe51374f75e-3] morphine (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în 17 noiembrie 2016

[bcc0913976e66f265fa2629057c3e027-4] morphine (în engleză), ChEBI, accesat în 19 octombrie 2016

[091f61d79ac94577b1ae073c23c44f88-5] MORPHINE (în engleză), ChEMBL, accesat în 17 noiembrie 2016

[010755eb1d36467c0b12c0451f824676-6] Morphine (în engleză), DrugBank, 17 noiembrie 2015

[AHFS2020-7] „Morphine Sulfate”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în 17 iunie 2020.

[DB2020-8] „Morphine”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în 17 iunie 2020.

[Clay2013-9] Mosher CJ (2013). Drugs and Drug Policy: The Control of Consciousness Alteration. SAGE Publications. p. 123. ISBN 978-1-4833-2188-2. Arhivat din original la 8 septembrie 2017.

[10] Fisher GL (2009). Encyclopedia of substance abuse prevention, treatment, & recovery. Los Angeles: SAGE. p. 564. ISBN 978-1-4522-6601-5. Arhivat din original la 8 septembrie 2017.

[11] Narcotic Drugs Estimated World Requirements for 2008, Statistics for 2006. New York: United Nations Pubns. 2008. p. 77. ISBN 9789210481199. Arhivat din original la 8 septembrie 2017.

[Court2009-12] Courtwright DT (2009). Forces of habit drugs and the making of the modern world (ed. 1). Cambridge, Mass.: Harvard University Press. pp. 36–37. ISBN 978-0-674-02990-3. Arhivat din original la 8 septembrie 2017.

[Luch2009-13] Luch A, ed. (2009). Molecular, clinical and environmental toxicology. Springer. p. 20. ISBN 978-3-7643-8335-0.

[Trig2006-14] Triggle DJ (2006). Morphine. New York: Chelsea House Publishers. pp. 20–21. ISBN 978-1-4381-0211-5.

[Kar2006-15] Karch SB (2006). Drug abuse handbook (ed. 2nd). Boca Raton: CRC/Taylor & Francis. pp. 7–8. ISBN 978-1-4200-0346-8.

[WHO21st-16] Organizația Mondială a Sănătății (2019). World Health Organization model list of essential medicines: 21st list 2019 (PDF) (în engleză). Geneva: World Health Organization. hdl:10665/325771 . WHO/MVP/EMP/IAU/2019.06. License: CC BY-NC-SA 3.0 IGO.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]