Nicolas Poussin

Nicolas Poussin
Date personale
Poreclă	Le Raphaël français
Născut	iunie 1594[4] Les Andelys, Haute-Normandie, Franța[5][6]
Decedat	19 noiembrie 1665 (71 de ani)[7][8][9][10][11] Roma, Statele Papale[6][1]
Înmormântat	basilica di San Lorenzo in Lucina[*][[basilica di San Lorenzo in Lucina (church)|​]][12]
Căsătorit cu	Anne-Marie Dughet[*][[Anne-Marie Dughet |​]] (9 august 1630–16 octombrie 1664)
Ocupație	pictor grafician[*]​ architectural draftsperson[*][[architectural draftsperson (drafter of technical drawings of buildings)|​]] artist vizual[*]​
Locul desfășurării activității	Paris[6] Roma[6] Florența[6]
Limbi vorbite	limba franceză[13][14] limba italiană[13]
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Pregătire	Quentin Varin[*][[Quentin Varin (French Baroque painter (1570-1626))|​]], Ferdinand Elle[*][[Ferdinand Elle (pictor francez)|​]][1], Noël Jouvenet[*][[Noël Jouvenet (pictor francez)|​]][1], Georges Lallemant[*][[Georges Lallemant (pictor francez)|​]][1]
Profesor pentru	Gaspard Dughet[*][[Gaspard Dughet (pictor francez)|​]], Charles Le Brun, Pierre Le Tellier[*][[Pierre Le Tellier (pictor francez)|​]], Pietro Santi Bartoli[*][[Pietro Santi Bartoli (pictor italian)|​]][2], Jean Dughet[*][[Jean Dughet (engraver)|​]]
Mișcare artistică	clasicism[3]
Opere importante	Et in Arcadia ego[*][[Et in Arcadia ego (pictură de Nicolas Poussin)|​]], L'Inspiration du poète[*][[L'Inspiration du poète (pictură de Nicolas Poussin)|​]], Landscape during a Thunderstorm with Pyramus and Thisbe[*][[Landscape during a Thunderstorm with Pyramus and Thisbe (pictură de Nicolas Poussin)|​]], The Four Seasons[*][[The Four Seasons (series of four paintings by Nicolas Poussin)|​]], Seven Sacraments[*][[Seven Sacraments (painting series by Nicolas Poussin)|​]], La Victoire de Josué sur les Amorites[*][[La Victoire de Josué sur les Amorites (pictură de Nicolas Poussin)|​]]
Influențat de	Quentin Varin[*][[Quentin Varin (French Baroque painter (1570-1626))|​]], Domenichino[*]​
Semnătură
Modifică date / text

Nicolas Poussin (n. iunie 1594, Les Andelys, Haute-Normandie, Franța – d. 19 noiembrie 1665, Roma, Statele Papale) a fost un pictor francez din perioada clasicismului baroc.

Poussin s-a născut într-o familie modestă, a unui fost soldat din armata regală franceză. A învățat pictura între anii 1612 - 1621 în Rouen și Paris. Primele impulsuri în domeniul picturii le are deja în școala din Fontainebleau. Prima lucrare a lui mai importantă este realizată în palatul „Palais du Luxembourg” din Paris, unde a pictat împreună cu „Philippe de Champaigne ”. În Paris Nicolas Poussin va cunoaște pe poetul Marino, care-l va iniția în mitologia greacă și romană, el va ilustra mai târziu prin schițe epopea lui Marino despre Venus și Adonis.

Ajunge în Roma în anul 1624, unde Marină îl va recomanda cardinalului „Giulio Sacchetti” și lui „Francesco Barberini” nepotul papei Urban VIII. In Roma va cunoaște pe pictorii Jacques Stella, Joachim Sandrart și Claude Lorrain. În anul 1630 se va căsători cu Anne Marie Dughet, fica unui bucătar francez din Roma.

Poussin are greutăți de a găsi în Roma de lucru, papa însărcinează numai pictorii consacrați italieni Guido Reni, Pietro da Cortona sau Carracci. În 1627 el va fi recomandat de pictorul Gian Lorenzo Bernini și prin intermediul cardinalului Barberini, va fi însărcinat să picteze „Moartea lui Germanicus” sau o pictură de altar „Martiriul Sfântului Erasmus”. Pictura va fi apreciată dar Poussin nu va mai primi de lucru. În 1631 este luat în universitatea de artă „Accademia di San Luca”. Aici se va preocupa mai mult de picturi cu teme religioase sau mitologice în format mai mic. Prin intermediul prietenului și mentorului său Pozzo reușește să-și vândă picturile. Astfel el va picta portrete a lui Leonardo da Vinci care vor fi tipografiate în tratatul „Trattato della Pittura” unde sunt descrise diferite tehnici utilizate în pictură.

Se va reîntoarce în 1641 la cererea regelui Ludovic al XIII-lea al Franței și presiunea cardinalului Richelieu la Paris. Regele îl va numi director al construcțiilor regale și-l însărcinează să picteze „Grande Salle” (Sala mare) din Louvre. Între Poussin și pictorii francezi consacrați apar tensiuni cauzate de succesul său. În 1642 părăsește Parisul întorcându-se definitiv la Roma, în 1643 moare Richelieu, astfel că Poussin poate să lucreze liniștit mai departe în Roma. Aici va picta în continuare diferite teme religioase sau mitologice în formate mici, având ca și cumpărători un cerc restrâns de iubitori de artă ca Antonio Rospigliosi, Gian Maria Roscioli cancelarul papei Clemens VII, Duc de Créqui și Henri Valencay consuli francezi în Vatican, ca și mai târziu bancherul francez Jean Pointel care a cumpărat peste 20 de picturi ale lui. Printre operele lui mai importante se numără:

• Cele șapte sacramente
• Cele patru anotimpuri
• Et in Arcadia ego (Păstorii din Arcadia)

Ca o recunoaștere târzie a meritelor sale, în 1665 Ludovic al XIV-lea al Franței îl numește primul pictor al Franței. Poussin moare la 19 noiembrie 1665 fiind înmormântat la biserica San Lorenzo din Lucina. Mormântul lui cu bustul pictorului a fost construit după planurile arhitectului francez Léon Vaudoyer (1803-1872).

• 
  Et in Arcadia ego (Păstorii din Arcadia)
• 
  Vara (Cele patru anotimpuri)
• 
  Moartea lui Germanicus
• 
  Răpirea sabinelor

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolas Poussin

• de Nicolas Poussin în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei (Informații despre Nicolas Poussin • PICA • Căutare pe site-ul Apper)
• de Opere Nicolas Poussin la Zeno.org
• Web Gallery of Art
• Aufsatz von David Freedberg über die Modustheorie (engl.)
• Scrsorile lui Poussin din Biblioteca Națională
• Nicolas Poussin. Imagini și Biografie
• Splendoare in stil clasic Arhivat în 13 iulie 2012, la Wayback Machine., 15 martie 2012, Paul Ioan, Revista Magazin
• In dulcele stil clasic Arhivat în 14 mai 2011, la Wayback Machine., 12 mai 2011, Revista Magazin
• Peisaj fara Diogene Arhivat în 16 iunie 2010, la Wayback Machine., 9 iunie 2010, Revista Magazin
• Orgolii ranite Arhivat în 19 septembrie 2014, la Wayback Machine., 6 ianuarie 2010, Revista Magazin
• Pasiunea unui spion Arhivat în 19 septembrie 2014, la Wayback Machine., 11 martie 2009, Revista Magazin