Ohrida

Ohrida
Охрид
—  oraș  —

Drapel
Drapel		Stemă
Stemă
Map
Ohrida (Macedonia de Nord)
Poziția geografică în Macedonia de Nord
Coordonate: 41°07′01″N 20°48′07″E ({{PAGENAME}}) / 41.116944444444°N 20.801944444444°E
Țară Macedonia de Nord
Comună[*]​ Comuna Ohrida[*]​
Guvernare
 - PrimarNikola Bakracheski[*]​
Suprafață
 - Total389,93 km²
Altitudine[1]700 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total38.818 locuitori
Fus orarOra Europei Centrale
Cod poștal6000
Prefix telefonic046
Localități înfrățite
 - 17 orașe înfrățitelistă
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ohrid (în macedoneană Охрид) este un oraș din Macedonia de Nord și sediul comunei Ohrid. Denumirea orașului vine de la faptul că soldații care cărau piatră pentru construcția cetății lui Samuil exclamau "Ох рид!" (Oh rid = oh deal). Este cel mai mare oraș de pe Lacul Ohrid și cel de-al optulea oraș din țară, care a avut peste 42.000 de locuitori la recensământul din 2002. Ohrid a avut odată 365 de biserici, câte una pentru fiecare zi a anului și a fost denumit „Ierusalimul Balcanilor”.[2][3] Orașul are numeroase case pitorești și monumente, iar turismul este predominant. Este situat la sud-vest de capitala Skopje și la vest de Resen și Bitola. În 1979, respectiv în 1980, Ohrid și Lacul Ohrid au fost acceptate împreună ca locuri din Patrimoniul Mondial, culturale și rezervații naturale, de către UNESCO. Ohrid este unul din cele doar 28 de situri care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO, care sunt deopotrivă culturale și rezervații naturale.[4]

Nume

[modificare | modificare sursă]
Ohrid noaptea. Numele antic al orașului a fost Lychnidos, ceea ce înseamnă probabil „oraș al luminii”

În antichitate, orașul era cunoscut sub denumirea greacă veche de Λυχνίς (Lychnis) și Λυχνιδός (Lychnidos) și în latină ca Lychnidus,[5][6] însemnând probabil „oraș al luminii”, literalmente „o piatră prețioasă care emite lumină”,[7] de la cuvântul grec λύχνος (lychnos), „lampă, lumină portabilă”.[8] Polibiu, istoric din secolul al II-lea î.Hr., a menționat acest oraș ca Λυχνίδιον - Lichnidion. A devenit capitala Primului Țarat Bulgar în perioada medievală timpurie și a fost adesea menționat de scriitorii bizantini ca Achrida (Ἄχριδα, Ὄχριδα sau Ἄχρις).[9] În anul 879 d.Hr., numele orașului nu mai era Lychnidos, în schimb era denumit Ohrid (sau Ohrid).[10][11] În limba macedoneană și în celelalte limbi slave de sus, numele orașului este Ohrid (Охрид). În limba albaneză, orașul este cunoscut sub numele de Oher sau Ohří și în limba greacă modernă ca Ochrida (Οχρίδα, Ωχρίδα) și Achrida (Αχρίδα).

Istorie

[modificare | modificare sursă]
Distribuția orașelor în antichitate la granița Illiriei de sud cu grecii și tracii.

Primii locuitori ai regiunii mai largi din jurul lacului Ohrid au fost encheleii, un trib iliric[12] și dexaroii, un trib grecesc antic care a locuit în estul regiunii Lynkestis.[13][14] Conform săpăturilor recente, acesta era un oraș încă din perioada regelui Filip al II-lea al Macedoniei.[15] Cetatea lui Samuil (Самуилова тврдина) a fost construită pe locul unei fortificații anterioare, datată din secolul al IV-lea î.Hr. În timpul cuceririlor romane, spre sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al II- lea î.Hr., dexaroii și regiunea Dassaretia au fost menționate, precum și orașul antic grecesc Lychnidos (în greacă: Λυχνιδός).[16] Existența vechiului oraș locuit de enchelei, Lychnidos, este legată de mitul grec al prințului fenician Cadmus care, alungat din Teba, în Boeotia, a fugit la enchelei unde ar fi fondat orașul Lychnidos[17] pe țărmurile lacului modern Ohrid.[18] Lacul Ohrid, în antichitate Lacus Lychnitis (în greacă: Λυχνίτις), ale cărei ape albastre și extrem de transparente din antichitate au dat lacului numele său grecesc; încă se mai numea așa ocazional în Evul Mediu. Orașul a fost situat de-a lungul drumului roman Via Egnatia, care a legat portul adriatic Dyrrachion (actualul Durrës) cu Bizanțul. Săpăturile arheologice (de exemplu, basilica Polyconch din secolul al V-lea) dovedesc adoptarea timpurie a creștinismului în zonă. Episcopii din Lychnidos au participat la mai multe concilii ecumenice.

Evul Mediu

[modificare | modificare sursă]
Mozaic de podea în basilica
Buna Vestire de la Ohrid, icoană din Biserica Sf. Clement din Ohrid din Orhida.

Slavii de sud au început să ajungă în zonă în secolul al VI-lea d.Hr. La începutul secolului al VII-lea a fost colonizat de un trib slav cunoscut sub numele de berziti. Bulgarii au cucerit orașul în jurul anului 840.[19] Numele Ohrid a apărut pentru prima dată în 879. Școala de litere de la Ohrid înființată în 886 de Clement din Ohrid a devenit unul dintre cele două centre culturale majore ale Primului Țarat Bulgar. Între 990 și 1015, Ohrid a fost capitala și fortăreața Imperiului Bulgar.[20] În perioada 990 - 1018, Ohrid a fost și sediul Patriarhiei Bulgariei.[21] După recucerirea bizantină a orașului în 1018 de către Vasile al II-lea, Patriarhia Bulgară a fost retrogradată ca Arhiepiscopia de Ohrid și a fost pusă sub autoritatea Patriarhului Ecumenic de Constantinopol. în 1209, vlahul Strez a ocupat o mare parte a Macedoniei de la valea Struma în est, unde a mărginit pământuri stăpânite de Borilă, până la Bitola și posibil Ohrid în vest[22]

Clerul superior după 1018 a fost aproape invariabil grecesc, inclusiv în perioada dominației otomane, până la abolirea arhiepiscopiei din 1767. La începutul secolului al XVI-lea, arhiepiscopia a atins apogeul subordonând eparhiile Sofiei, Vidinului, Valahiei și Moldovei, o parte a fostei patriarhii sârbe medievale din Peć (inclusiv Mănăstirea Patriarhală din Peć) și chiar districtele ortodoxe din Italia (Apulia, Calabria și Sicilia), Veneția și Dalmația.

Ca oraș episcopal, Ohrid a fost un centru cultural de mare importanță pentru Balcani. Aproape toate bisericile care au supraviețuit au fost construite de bizantini și de bulgari, restul datând din perioada scurtă de timp a stăpânirii sârbilor din Evul Mediu târziu.[23]

Boemund, conducând o armată italo-normandă din sudul Italiei, a cucerit orașul în 1083. Bizantinii l-au recucerit în 1085. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea, orașul a trecut pe rând în stăpânirea Despotatului Epirului, Țaratulului Bulgar, Imperiului Bizantin și al Țaratului Sârb, precum și al conducătorilor locali din Albania. La jumătatea secolului al XIII-lea, Ohrid era unul dintre orașele conduse de Pal Gropa, un membru al familiei nobile Gropa din Albania.[24] În 1334, orașul a fost cucerit de Ștefan Uroš al IV-lea Dušan și încorporat în Țaratul Sârb.[25] După moartea lui Dusan, orașul a trecut sub controlul lui Andrea Gropa, în timp ce după moartea sa, prințul Marko l-a încorporat în Regatul Prilepului.[26] La începutul anilor 1370, Marko a pierdut Ohrid care a fost preluat de Pal al II-lea de Gropa, un alt membru al familiei Gropa, iar Marko a încercat fără succes să-l recupereze în 1375 cu ajutorul otomanilor.[27] În 1395, otomanii sub conducerea lui Baiazid I au cucerit orașul care a devenit sediul nou-înființatului Sangeac de Ohrid. În 14-15 septembrie 1464, 12.000 de militari albanezi ai Ligii de la Lezha și 1.000 e militari ai Republicii Veneția au învins o forță otomană de 14.000 de oameni în apropierea orașului. Când Mahomed al II-lea a revenit din Albania după acțiunile sale împotriva lui Skanderbeg în 1466, l-a detronat pe Dorotheos, arhiepiscopul de Ohrid și l-a expatriat la Istanbul împreună cu funcționarii și boierii săi și un număr considerabil de cetățeni din Ohrid, probabil datorită activităților lor anti-otomane din timpul Revoltei lui Skanderbeg când mulți cetățeni din Ohrid, inclusiv Dorotheos și clerul său, au sprijinit Skanderbeg și lupta sa.[28][29][30]

Perioada modernă

[modificare | modificare sursă]
Casa bogatei familii Robevi .

Populația creștină a scăzut în primele secole de stăpânire otomană. În 1664 erau doar 142 de case creștine. Situația s-a schimbat în secolul al XVIII-lea, când Ohrid a devenit un centru comercial important pe o cale comercială importantă. La sfârșitul acestui secol a avut în jur de cinci mii de locuitori. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și în prima parte a secolului al XIX-lea, regiunea Ohrid, ca și alte părți ale Turciei europene, a fost o zonă fierbinte de tulburări civile. În secolul al XIX-lea, regiunea Ohrid a devenit parte a Pașalâcului Scutari, condus de familia Bushati.[31] După ce populația creștină a episcopiei de la Ohrid a votat în 1874 un plebiscit în favoarea aderării la Exarhatul Bulgariei (97%), Exarhatul a preluat controlul zonei.[32] În 1889, potrivit unor cercetări franceze, orașul a avut 2.500-3.000 de case și aproximativ 12.000 de persoane, dintre care 2/3 erau bulgari și vlahi, iar restul de 1/3 erau musulmani albanofoni cu 20-25 de familii grecești slavofone.[33] Conform statisticilor adunate de Vasil Kanchov în 1900, orașul Ohrid a fost locuit de 8000 de bulgari, 5000 de turci, 500 de albanezi musulmani, 300 de albanezi creștini, 460 de vlahi și 600 de rromi.[34] Înainte de 1912, Ohrid a fost un centru orășenesc care se învecina cu Sangeacul Manastir din Vilaietul Manastir (în prezent Bitola). Orașul a rămas sub stăpânirea otomană până la 29 noiembrie 1912, când armata sârbă a preluat controlul orașului în timpul războaielor balcanice și ulterior l-a făcut capitala districtului Ohrid. În Ohrid, forțele sârbe au omorât 150 de bulgari și un grup de 500 de oameni format din albanezi și turci.[35] În septembrie 1913, conducătorii locali albanezi și pro-bulgari ai IMRO (Organizația Revoluționară Internă Macedoneană) s-au revoltat împotriva Regatului Serbiei. A fost ocupat de Regatul Bulgariei între 1915 și 1918 în timpul Primului Război Mondial.

În timpul Regatului Iugoslaviei, Ohrid a continuat să fie un district independent (Охридског округа) (1918-1922), apoi a devenit o parte a Oblastului Bitola (1920-1929), iar apoi din 1929 până în 1941, Ohrid a făcut parte din Banovina Vardar. A fost ocupat din nou de Bulgaria între 1941 și 1944 în timpul celui de-al doilea război mondial.

În perioada Republicii Socialiste Federative Iugoslave, Ohrid a fost sediul comunei Ohrid (Општина Охрид). Din 1991, orașul a făcut parte din Republica Macedonia, iar de la 12 februarie 2019 din Republica Macedonia de Nord.

La 20 noiembrie 1993, zborul 110 al Avioimpex dinspre Geneva spre Skopje s-a prăbușit lângă Ohrid, ucigând toate cele 116 persoane la bord. A fost cea mai mortală catastrofă aviatică care a avut loc în Macedonia de Nord.[36] Aeronava implicată în accident, care s-a prăbușit în apropierea aeroportului de lângă Ohrid, a fost un Yakovlev Yak-42.[37][38] 115 persoane au murit pe loc, iar ultima victimă a decedat după câteva zile de spitalizare.[39]

Geografie și climă

[modificare | modificare sursă]

Ohrid este situat în partea de sud-vest a Macedoniei de Nord, pe malul lacului Ohrid, la o altitudine de 695 de metri deasupra nivelului mării.

Ohrid are un climat mediteranean cu vară caldă (clasificarea Köppen: Csb), se învecinează cu un climat oceanic (clasificarea climatică Köppen: Cfb) moderat de altitudinea sa, deoarece temperatura medie a celei mai calde luni este de peste 22 °C și în fiecare lună de vară primește mai puțin de 40 mm de precipitații. Cea mai rece lună este ianuarie, cu temperatura medie 2,5 °C sau într-un interval cuprins între 6,2 °C și −1,5 °C. Cea mai caldă lună este august cu o medie într-un interval cuprins între 27,7 °C - 14,2 °C. Cea mai ploioasă lună este noiembrie, care înregistrează în medie 90,5 mm de ploaie. Lunile de vară, iunie, iulie și august, primesc cea mai mică cantitate de ploaie, în jur de 30 mm. Temperatura minimă absolută este −17,8 °C și maximă este 38,5 °C.

Date climatice pentru Ohrid
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie °C (°F) 6.2
(43,2) 		7.6
(45,7) 		11.0
(51,8) 		15.1
(59,2) 		20.4
(68,7) 		24.8
(76,6) 		27.6
(81,7) 		27.7
(81,9) 		23.6
(74,5) 		17.7
(63,9) 		11.6
(52,9) 		7.2
(45) 		16,7
(62,1)
Minima medie °C (°F) −1.5
(29,3) 		−0.9
(30,4) 		1.2
(34,2) 		4.6
(40,3) 		8.7
(47,7) 		12.0
(53,6) 		14.0
(57,2) 		14.2
(57,6) 		11.2
(52,2) 		7.2
(45) 		3.1
(37,6) 		0.0
(32) 		6,2
(43,2)
Precipitații mm (inches) 53.7
(2.114) 		60.2
(2.37) 		55.9
(2.201) 		55.9
(2.201) 		56.7
(2.232) 		33.5
(1.319) 		30
(1.18) 		30.6
(1.205) 		47.9
(1.886) 		76.1
(2.996) 		90.5
(3.563) 		71.3
(2.807) 		662,3
(26,075)
Nr. de zile cu precipitații 11 12 11 13 12 8 6 6 7 10 12 13 121
Sursă: Organizația Meteorologică Mondială (OMN)[40]

Date demografice

[modificare | modificare sursă]
Ohrid

În urma recensământului din 2002, orașul Ohrid a avut 42.033 de locuitori, iar componența etnică a fost următoarea:[41]

Limbile materne ale locuitorilor orașului au fost următoarele:

Compoziția religioasă a orașului a fost următoarea:

Cei mai vechi locuitori din Ohrid sunt câteva familii care locuiesc în cartierul Varoš.[42] Alți macedoneni s-au stabilit în Ohrid și provin din satele din regiunile Kosel, Struga, Drimkol, Debarca, Malesija și Kičevo și din alte zone din sudul Macedoniei. În 1949, alte familii de lângă Marea Egee s-au stabilit în Ohrid.

Prezența comunității turcești datează din așezarea lor în Ohrid în perioada 1451–81.[42] Toți turcii din satul Peštani după ce și-au vândut proprietățile și terenurile s-au mutat în Ohrid până în 1920 și astăzi acele puține familii sunt cunoscute sub numele de Peștanlı.[43]

Albanezii din Ohrid provin din sate albaneze situate în zonele de vest și de sud ale lacului Ohrid.[42] Există numeroși albanezi turcificați în Ohrid, care provin din orașele Elbasan, Durrës și Ulcinj. Albanezii ortodocși s-au stabilit la Ohrid în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și provin din Pogradec, Lin, Çërravë și Peshkëpi.

Populația rromă locală din Ohrid provine din Podgradec și vorbește dialectul sudic Tosk albanez.[42] În ultimele decenii ale secolului XX, unii rromi musulmani vorbitori de albaneză din satele Krani și Nakolec au migrat în Ohrid.[44] În recensămintele iugoslave (din 1961, 1971,[45] 1981,[46] 1991[47]), rromii albanofoni din Ohrid s-au declarat mai ales albanezi. Pe măsură ce tensiunile dintre albanezi și stat au crescut în ceea ce privește numărul comunității și drepturile sociopolitice, identitatea rromilor a fost politizată și contestată începând cu anii 1990. Rromii albanofoni din Ohrid au refuzat identificarea lor ca albanezi văzând-o ca o urmare a albanizării (sau au refuzat să fie numiți țigani) și, cu încurajarea cercurilor macedonene, se referă acum la sine ca egiptenii (ashkali) ai căror strămoși au migrat din Egipt cu multe secole în urmă. Rromii albanofoni din Ohrid au considerat limba albaneză ca un idiom al zonei unde locuiesc și nu ca pe o limbă maternă. Rromii de limbă turcă care locuiesc în Ohrid, în perioada iugoslavă s-au declarat mai ales turci, în timp ce în Macedonia independentă se identifică mai mult ca egipteni.[48]

Cea mai timpurie prezență a populației aromânești în Ohrid datează din 1778, când aceasta a venit din Voskopojë (Moscopole), apoi din Cavaia (la sfârșitul secolului al XVIII-lea), din regiunea Myzeqe, Elbasan, Llëngë și Mokër (la mijlocul secolului al XIX-lea) și, de asemenea, de la Gorna Belica și Muloviște (la sfârșitul secolului al XIX-lea). O mare parte din populația aromână din Ohrid a emigrat în Triest, Odesa și la București.[42]

Panorama orașului Ohrida

Obiective principale

[modificare | modificare sursă]

Există o legendă susținută de observațiile călătorului otoman din secolul al XVII-lea, Evliya Çelebi, care a spus că în oraș se găseau 365 de capele, câte una pentru fiecare zi a anului. Astăzi acest număr este semnificativ mai mic. În Ohrid se găsesc:

  • Biserica Sfânta Sofia
  • Biserica Sfinții Clement și Panteleimon
  • Biserica Sf. Ioan din Kaneo
  • Biserica Sf. Gheorghe
  • Biserica Sf. Zaum[49]
  • Galeria Icoanelor din Ohrid
  • Mănăstirea Sfântul Naum
  • Biserica Sf. Petka
  • Biserica Sf. Ștefan
  • Vestigii ale bazilicelor din perioada timpurie-creștină, de ex Bazilica Sf. Erasmus (secolul al IV-lea)
  • Casa familiei Robevi, muzeu de arheologie
  • Teatrul Antic din Ohrid
  • Biserica Sf. Vrači, cu fresce din secolul al XIV-lea. O icoană din secolul 14 din biserică este reprezentată pe aversul bancnotei de 1000 denari macedoneni, emisă în 1996 și 2003.

Pe lângă faptul că este un centru sfânt al regiunii, a fost și este și o sursă de cunoaștere și de alfabetizare pan-slavă. Mănăstirea refăcută de la Plaošnik a fost de fapt una dintre cele mai vechi universități din lumea occidentală, fiind ctitorită înainte de secolul al X-lea.

Aeroportul „Sfântul Apostol Pavel” din Ohrid
Calea ferată Skopje – Gostivar – Kičevo – Podmolje - Ohrid, 167 kilometri. A fost închisă în 1966.[50]

La 9 km nordvest de Ohrid se află, de asemenea, Vila Biljana, care servește ca reședință oficială a președintelui Macedoniei de Nord. În apropiere se află un aeroport internațional, care s-a numit Aeroportul Ohrid (acum însă este cunoscut sub numele de „Aeroportul Sfântul Apostol Pavel” din Ohrid, în macedoneană Аеродром „Св. Апостол Павле“ Охрид, Aerodrom „Sv. Apostol Pavle“ Ohrid, IATA: OHD, ICAO: LWOH); acesta este deschis tot anul. Au loc zboruri spre și dinspre Tel Aviv, Aeroportul Zürich, Aeroportul Chopin Varșovia, Aeroportul Internațional Katowice, Aeroportul Amsterdam Schiphol și alte destinații. Aeroportul poate primi aeronave mici și mijlocii, până la 9 aeronave odată, iar terminalul este echipat pentru a gestiona până la 400.000 de pasageri anual. Printre alte facilități, clădirea terminalului cuprinde un birou de informații, un restaurant, un magazin duty-free și un salon VIP.[51][52]

Până în 1966, Ohrid a fost legat de Skopje prin linia Ohrid, o cale ferată cu ecartament îngust (de 600  mm) cu o lungime de 167 km. Calea ferată a fost construită ca parte a unei căi ferate militare în timpul ocupației bulgare din primul război mondial și astfel a fost construită în conformitate cu standardele bulgare Feldbahn (Lorenbahn) de 600 mm, mai degrabă decât ecartamentul bosniac de 760 mm al căilor ferate austro-ungare, care ulterior va deveni mai cunoscut ca parte a ecartamentului îngust al căilor ferate din Iugoslavia.[53][54][55][56][57][58][50]

Sport

[modificare | modificare sursă]

GFK Ohrid Lihnidos este o echipă de fotbal care joacă pe stadionul SRC Biljanini Izvori din oraș. În sezonul 2016–17, a jucat într-o divizie de fotbal de nivelul trei a Macedoniei. Echipa a fost fondată în 1921.[59][60][61]

GRK Ohrid este o echipă de handbal care joacă pe arena Biljanini Izvori Sports Hall, cu o capacitate de 3.500 de louri. În sezonul 2016–17, a jucat în Super Liga de handbal macedonean, care este principala competiție internă. Echipa a fost fondată în 2011.[62]

Maratonul de Înot de la Ohrid (în: macedoneană Охридски Пливачки Маратон, Ohridski Plivački Maraton) este o competiție internațională de înot în apă deschisă, care are loc în apele lacului Ohrid. Înotătorii trebuie să înoate 30 km de la mănăstirea Sf. Naum până la portul Ohrid.[63] În 1992 a avut loc prima ediție, câștigător a fost înotătorul slovac Pavel Ramdisek la bărbați, la femei a câștigat Teodora Raptis din Macedonia.[64] A 29-a ediție a fost câștigată de Evgeniy Pop Atsev (Macedonia de Nord) în 5:39:42 și Alice Franco (Italia) la femei în 5:44:03.[65]

De asemenea aici are loc un Maraton Internațional de Atletism. Prima ediție a acestui eveniment a avut loc în 1976 și de la o cursă locală a devenit un eveniment internațional. Din 2004 data întrecerii a fost stabilită în mod tradițional la 8 septembrie, Ziua Independenței Macedoniei. Lungimea traseului Maratonului internațional de atletism de la Ohrideste de 30 de kilometri. Traseul se află pe malul lacului Ohrid, iar drumul are o mulțime de urcări și coborâri, ceea ce face din această cursă una dintre cele mai frumoase și mai grele curse din lume. Linia de sosire este în centrul orașului Ohrid. Majoritatea traseului este asfaltat.[66]

Evenimente recurente

[modificare | modificare sursă]
  • Festivalul de Vară din Ohrid, festival anual de teatru și muzică din iulie până în august
  • Festivalul Coral din Ohrid, festival internațional al corurilor, are loc la sfârșitul lunii august
  • Festivalul balcanic de cântece și dansuri populare, festival anual de muzică populară și dans folcloric la începutul lunii iulie
  • Festivalul de muzică balcanică, festival de muzică din august în care participă muzicieni din întreaga peninsulă balcanică
  • Ohrid Fest (Охридски Трубадури), festival de muzică din august la care participă muzicieni din întreaga peninsulă balcanică. Acest festival este organizat timp de patru zile, care sunt organizate astfel:
    • Noaptea debutanților
    • Noaptea populară,
    • Noapte muzicii Pop
    • Noaptea internațională.
  • Premiul Mondial al Umanismului al Academiei de Umanism din Ohrid, creat de Jordan Plevnes
  • Reuniuni de artă și științifice (Охридска научна и уметничка визита) desfășurate în Casa Uranija-MANU din Ohrid de către academia macedoneană de științe și arte

Relații internaționale

[modificare | modificare sursă]

Orașe gemene - orașe surori

[modificare | modificare sursă]

Ohrid este înfrățit cu:

Personalități

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ https://it-ch.topographic-map.com/map-4slbgp/Ocrida/?zoom=19&center=41.11393%2C20.80365&popup=41.11385%2C20.80363  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ "The Mirror of the Macedonian Spirit, Zlate Petrovski, Sašo Talevski, Napredok, 2004, ISBN: 978-9989-730-38-2, page 72: "... and Macedonia in the Cathedral Church St. Sofia in the Macedonian Jerusalem — Ohrid..."
  3. ^ Biljana Vankovska; Hakan Wiberg; Wiberg Hakan (). Between Past and Future: Civil-military Relations in the Post-communist Balkans. Bloomsbury Academic. p. 71. ISBN 978-1-86064-624-9. 
  4. ^ Natural and Cultural Heritage of the Ohrid region
  5. ^  Smith, William, ed. (). „Lychnidus”. Dictionary of Greek and Roman Geography. Londra: John Murray. 
  6. ^ Lychnĭdus, Harry Thurston Peck, Harpers Dictionary of Classical Antiquities (1898), on Perseus
  7. ^ λυχνίς, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus
  8. ^ λύχνος, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus
  9. ^ Anna Komnene, Alexiad, 13; Cedrenus, Synopsis historion, vol. ii. p. 468, ed. Bonn; John VI Kantakouzenos, History, 2.21.
  10. ^ Evans, Thammy, Macedonia, Bradt Travel Guides, 2012, p.173
  11. ^ „Ohrid Vacation, Travel, Tourism, Visit Ohrid - Official Web Site of the Municipality of Ohrid”. www.ohrid.com.mk. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Aufstieg und Niedergang der römischen Welt: Geschichte und Kultur Roms im Spiegel der neueren Forschung, Hildegard Temporini, Wolfgang Haase, Walter de Gruyter, 1983, ISBN: 3-11-009525-4, p. 537
  13. ^ Hammond, NGL (). Philip of Macedon. London, UK: Duckworth. 
  14. ^ Crew, P. Mack. The Cambridge Ancient History - The Expansion of the Greek World, Eighth to Sixth Centuries B.C. Part 3: Volume 3, p. 284.
  15. ^ „Culture — Republic of Macedonia”. culture.in.mk. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Nigel M. Kennell, Ephebeia: a register of Greek cities with citizen training systems in the Hellenistic and Roman periods, Weidmann, 2006
  17. ^ Greek Anthology Book 7, § 7.697
  18. ^ Wilkes, J. J. The Illyrians, 1992,ISBN: 978-0-631-19807-9, Page 99:"... 99 victory would be theirs if they received Cadmus as king. After this had come about as foretold, Cadmus and Harmonia ruled over them and founded the towns of Bouthoe (Budva) and Lychnidus (Ohrid). ..."
  19. ^ Dimitar Bechev, Historical Dictionary of the Republic of Macedonia, Historical Dictionaries of Europe, Scarecrow Press, 2009, ISBN: 0810862956, p. xx.
  20. ^ Old Hermit's Almanac by Edward Hays,1997,ISBN: 978-0-939516-37-7, page 82: "... He sent word to Samuel, the ruler in the Bulgarian capital of Ohrid, that he was returning 15,000 of his prisoners of war. ..."
  21. ^ Paul Robert Magocsi, Historical Atlas of Central Europe, (University of Washington Press, 2002), 10.
  22. ^ F. Curta, East Central & Eastern Europe in the early Middle Ages, University of Michigan Press, 2005, p. 385
  23. ^ UNESCO World heritage site for World heritage travellers, Ohrid region.
  24. ^ Lala, Etleva; Gerhard Jaritz (). „Regnum Albaniae and the Papal Curia” (PDF). Central European University. p. 59. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  25. ^ Dobson, Richard Barrie (). Encyclopedia of the Middle Ages. Editions du Cerf. p. 1044. ISBN 978-1-57958-282-1. Accesat în . 
  26. ^ Soulis, George Christos (). The Serbs and Byzantium during the reign of Tsar Stephen Dušan (1331-1355) and his successors. Dumbarton Oaks Library and Collection. p. 142. ISBN 978-0-88402-137-7. Accesat în . 
  27. ^ Tsvetkov, Plamen S. (). A history of the Balkans: a regional overview from a Bulgarian perspective. EM Text. p. 219. ISBN 978-0-7734-1956-8. Accesat în . 
  28. ^ Shukarova, Aneta; Mitko B. Panov; Dragi Georgiev; Krste Bitovski; Academician Ivan Katardžiev; Vanche Stojchev; Novica Veljanovski; Todor Chepreganov (), Todor Chepreganov, ed., History of the Macedonian People, Skopje: Institute of National History, p. 133, ISBN 9989-159-24-6, OCLC 276645834, accesat în , deportation of the Archbishop of Ohrid, Dorotei, to Istanbul in 1466, to-gether with other clerks and bolyars who probably were expatriated be-cause of their anti Ottoman acts during the Skender-Bey’s rebellion. 
  29. ^ Srpsko arheološko društvo (), Starinar (în Serbian), Belgrade: Arheološki institut, p. 181, OCLC 1586392, После борби које је водио султан Мехмед против Скендербега 1466 године. Пошто је победио Скендербега, султан је, у повратку, преселио известан број грађана и свргнуо охридског архиепископа Доротеја. Очигледно је, да су бар извесни Охриђани покушали да се ослободе Турака и да су и да су помагали борбу Скендербега. Исто тако је јасно да је ову акцију помагао и охридски архиепископ Доротеј. 
  30. ^ Institut za balkanistika (). Balkan studies. Bulgarian Academy of Sciences. p. 71. Accesat în . Mehmed II moved considerable number of prominent Ohrid families. The cause for that was the worsening of the relations between Ottoman authorities and Ohrid archbishopic... were in favor of helping the struggle of Albanian people 
  31. ^ Iseni, Bashkim (). La Question Nationale En Europe Du Sud-Est: Genese, Emergence Et Developpement de L'Identite Nationale Albanaise Au Kosovo Et En Macedoine. Peter Lang. p. 120. ISBN 978-3-03911-320-0. Accesat în . 
  32. ^ Църква и църковен живот в Македония, Петър Петров, Христо Темелски, Македонски Научен Институт, София, 2003 г.
  33. ^ G. A. Mano, Résumé géographique de la Grèce et de la Turquie d’Europe, «Collection des Résumés géographiques», Paris 1826, t. 5, p. 545.
  34. ^ Vasil Kanchov (1900). Macedonia: Ethnography and Statistics. Sofia. p. 252.
  35. ^ Kramer, Alan (). Dynamic of destruction: Culture and Mass killing in the First World War. Oxford University Press. p. 138. ISBN 9780191580116. 
  36. ^ Ranter, Harro. „ASN Aircraft accident Yakovlev Yak-42D RA-42390 Ohrid Airport (OHD)”. aviation-safety.net. Accesat în . 
  37. ^ „Plane crashes with a sole survivor”. www.airsafe.com. Accesat în . 
  38. ^ „The Bryan Times - Google News Archive Search”. news.google.com. Accesat în . 
  39. ^ „The Vindicator - Google News Archive Search”. news.google.com. Accesat în . 
  40. ^ „Organizația Meteorologică Mondială – Ohrida, Macedonia”. United Nations. . Accesat în . 
  41. ^ Macedonian census, language and religion
  42. ^ a b c d e Włodzimierz, Pianka (). Toponomastikata na Ohridsko-Prespanskiot bazen. Institut za makedonski jazik "Krste Misirkov". pp. 104–105.  "Најстари староседелци во градот се неколкуте старински родови во Варош. Другите Македонци се доселени од селата покрај Охридското Езеро, од Коселска Долина, Струшко Поле, Дримкол, Дерарца, Малесија, Кичевско и други краишта од Западна Македонија. По 1949 год. се доселени и повеќе семејства од Егејска Македонија. Турците се населени овде во год. 1451-81. Има и доста турцизирани Албанци (од Елбасанско, Драч, Улцињ). Албанците инаку се дојдени во градот од околните села на југ и запад од Охридското Езеро. Има и православни Албанци дојдени од Поградец, Лин, Черава и Пискупија во II пол. на XIX век. Власите се доселувале најпрво од Москополе (од 1778 год.), Каваја (крајот на XVIII век), Мизакија, Елбасан и Ланга во Мокра (сред. на XIX век), од Г. Белица и Маловишта (Битолско) кон крајот на минатиот век. Доста голем дел од нив се иселиле во Трст, Одеса и Букурешт. Циганите се доселени од Поградечко, зборуваат албански (тоскиски).... Циганите веројатно се определиле како Шиптари или Турци." -- Cei mai vechi nativi din oraș sunt puținele triburi antice din Varos. Alți macedoneni au migrat din sate de-a lungul lacului Ohrida, regiunea Koselska Dolina, regiunea Struga, Drimkol, Derarca, Malesia, Kicevo și alte părți ale Macedoniei de Vest. După 1949, mai multe familii din Macedonia Egea au imigrat și ele. Turcii s-au stabilit aici în 1451-1481. Există, de asemenea, mulți albanezi turciți (din Elbasan, Durres, Ulcinj). Albanezii au venit în oraș din satele din jur, la sud și la vest de lacul Ohrida. Există, de asemenea, albanezi ortodocși din Pogradec, Lin, Cherava și Piskupija în sec. II - secolul XIX. Vlahii au migrat pentru prima dată din Moscopole (din 1778), Kavaja (sfârșitul secolului XVIII), Mizakia, Elbasan și Langa spre Mokra (mijlocul secolului XIX), din G. Belica și Malovishta (regiunea Bitola) la sfârșitul secolului trecut. Un număr mare dintre ei s-au mutat la Trieste, Odessa și București. Tiganii au imigrat din Pogradec, vorbesc albaneza (Tosk) .... Tiganii s-au identificat probabil ca shiptari sau turci
  43. ^ Wrocławski, Krzysztof (). Македонскиот народен раскажувач Димо Стенкоски. Институт за фолклор. p. 74.  "Денеска во Охридско живеат неколку турски семејства познати како Пештанлии. Тие се, имено, преселници од селото. По 1920 год. нема во Пештани „Турци" староседелци. Напуштајќи го селото, муслиманите ги продале куќите и полињата."
  44. ^ Sugarman, Jane (). Engendering song: Singing and subjectivity at Prespa Albanian weddings. University of Chicago Press. pp. 9–10. ISBN 9780226779720. 
  45. ^ Recensământul populației Iugoslaviei din 1971, pod2.stat.gov.rs (în sârbă și engleză)
  46. ^ Recensământul populației Iugoslaviei din 1981, pod2.stat.gov.rs (în sârbă și engleză)
  47. ^ „Recensământul populației Iugoslaviei din 1991” (în sârbă). 
  48. ^ Duijzings, Ger (). „The Making of Egyptians in Kosovo and Macedonia”. În Govers, Cora; Vermeulen, Hans. The politics of ethnic consciousness. Palgrave Macmillan. pp. 195, 200–203, 218. ISBN 9781349646739. 
  49. ^ „Health care Locations and Information in Ohrid, Europe - ohrid”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  50. ^ a b „Narrow gauge in Macedonia”. Arhivat din original la . 
  51. ^ „TAV Ohrid Airport, North Macedonia”. ohd.airports.com.mk. Accesat în . 
  52. ^ „Civil Aviation Administration of the Republic of Macedonia”. CAA. Accesat în . 
  53. ^ „The 60cm Ohrid line in 1965”. 
  54. ^ „Ohrid line timetable”. 
  55. ^ MacedoniaNecesită înregistrare gratuită. Bradt Travel Guides. . p. 174. ISBN 1841623954. 
  56. ^ „Steam Relics in Macedonia”. . 
  57. ^ Nicky Gardner; Susanne Kries (). „No trains to Lake Ohrid”. 
  58. ^ „Construction of the 600 mm line 1916 year”. History of Macedonian Railways through photo documentation. Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ Istoria clubului FK Ohrid, fkohrid.weebly.com
  60. ^ Football Federation of Macedonia
  61. ^ Club info at MacedonianFootball
  62. ^ GRK Ohrid, eurohandball.com
  63. ^ Maratonul de Înot de la Ohrida din 2012 Arhivat în , la Wayback Machine., FINA Open Water Swimming Grand Prix 2012 - Ohrid Lake (MKD), http://www.fina.org
  64. ^ Vest newspaper Arhivat în , la Wayback Machine., vest.com.mk
  65. ^ „Евгениј Поп Ацев победник на 29. Охридскиот пливачки маратон” [Evgeniy Pop Atsev wins the 29th Ohrid Swimming Marathon]. www.libertas.mk. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ International Athletic Marathon Ohrid, World's Marathons (worldsmarathons.com)
  67. ^ „Kragujevac Twin Cities”. [[copyright|]]2009 Information service of Kragujevac City. Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ „Podolsk sister cities”. Translate.google.com. Accesat în . 

Surse

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ohrida&oldid=16480451