Oracolul din Delphi

Oracolul din Delphi a fost unul dintre cele mai importante centre religioase ale lumii grecești antice, fiind dedicat zeului Apollo și situat în regiunea Phocis, la poalele Muntelui Parnassos. Oracolul grec era venerat ca o sursă de înțelepciune divină și era consultat pentru decizii de mare importanță politică, militară și personală. În Grecia antică, Delphi era considerat simbolic „centrul lumii”, locul unde, conform legendelor, Zeus ar fi lansat doi vulturi din extremitățile pământului, care s-ar fi întâlnit în acest punct.

Templul lui Apollo din Delphi a trecut prin mai multe faze de distrugere și reconstrucție. Cele mai vechi urme ale templului datează din secolul al VII-lea î.Hr. Construcția inițială este atribuită legendarilor arhitecți Trophonios și Agamedes. În anul 548 î.Hr., templul a fost distrus într-un incendiu, iar reconstrucția acestuia s-a realizat prin donații publice, inclusiv contribuții din cetățile grecești, dar și din regiunile Lidia și Egipt. Familia Alcmeonizilor, exilată politic din Atena, a jucat un rol semnificativ în refacerea templului.^[1]

În anul 373 î.Hr., un cutremur major a dărâmat templul, dar acesta a fost reconstruit, iar ruinele vizibile astăzi aparțin acestei ultime faze de reconstrucție.

Pe măsură ce lumea greacă a căzut sub influența Imperiului Roman, rolul oracolului a început să scadă. În anul 393, împăratul Teodosiu I a ordonat închiderea tuturor templelor păgâne, inclusiv Oracolul din Delphi, în încercarea de a stabili creștinismul ca religie de stat.^[2]

Oracolul era atât locul în care se aduceau ofrande zeului Apollo, cât și locul unde credincioșii veneau să primească profeții prin intermediul Pythiei, preoteasa oracolului. Răspunsurile date de Pythia, considerate mesaje divine, erau adesea ambigue și necesitau interpretare.^[3]

În pronaosul templului erau înscrise două maxime celebre: „Cunoaște-te pe tine însuți” (în greacă: γνῶθι σεαυτόν, „gnōthi seauton”) și „Nimic în exces” (μηδέν άγαν, „mēdén ágan”), îndemnuri la introspecție și echilibru care reflectau idealurile grecești despre autocunoaștere și moderație. Plutarh, filozoful și preotul de la Delphi, a menționat existența unei litere „E” misterioase inscripționate în templu, care a generat numeroase speculații filosofice.^[4]

Inițial, Oracolul din Delphi era dedicat zeiței Geea, mama pământului, și era păzit de dragonul Python, conform mitologiei grecești. Însă, odată cu venirea cultului lui Apollo, acesta l-a ucis pe Python și a preluat controlul oracolului, devenind zeul principal al templului și al profeției de la Delphi. Apollo era venerat aici alături de Dionis, zeul vinului și al extazului, mai ales în perioada iernii, când se credea că Apollo „pleacă” din templu, iar Dionis prelua temporar conducerea spirituală.^[5]

În perioada clasică, Delphi a devenit un simbol al neutralității, iar preoții oracolului respectau strict imparțialitatea, refuzând să susțină o cetate împotriva alteia în caz de conflict. Oracolul din Delphi a avut o influență majoră în lumea greacă antică, fiind consultat de lideri politici, războinici și oameni obișnuiți înainte de decizii importante.^[6]

Preotesele erau, adesea, femei cu vârsta peste 50 de ani, cărora zeul le dăduse puterea specială a profeției. Preotesele mai beau apă din izvorul Castaliei și mestecau frunze de laur (copacul sfânt al lui Apollo).

Oracolul din Delphi avea rolul de a face profeții prin intermediul Pitiei, preoteasa zeului Apollo. ^[7]

• 
  Omfalul în muzeul din Delphi
• 
  Oracolul din Delphi, în transă, de Heinrich Leutemann
• 
  Vedere din Delphi cu procesiune sacrificială de Claude Lorrain
• 
  Templul lui Apollo la Delphi
• 
  Fotografie modernă a ruinei templului lui Apollo de la Delphi

• ro Herodot, Istorii (vol, I și II), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1961

• Cât de precis era oracolul din Delphi? Arhivat în 22 ianuarie 2012, la Wayback Machine., Irina Manea, Historia, accesat la 15 februarie 2012
• Oracolul din Delfi: o afacere Arhivat în 21 ianuarie 2012, la Wayback Machine., 14 mai 2010, Ion Cristoiu, Historia

• Oracol grec
• Sibila Delfică