Otakar Vávra

Otakar Vávra
Date personale
Născut	28 februarie 1911[2][3][4][5][6] Hradec Králové, Regatul Boemiei, Austro-Ungaria[7][2][8][9]
Decedat	15 septembrie 2011 (100 de ani)[3][10][8][2][4] Praga, Cehia[11][9][2][8][7]
Frați și surori	Jaroslav Raimund Vávra[*][[Jaroslav Raimund Vávra (Czech traveller and writer)|​]]
Căsătorit cu	Jitka Němcová[*]​ (din 1997)[12]
Cetățenie	Cehia
Ocupație	regizor de film scenarist pedagog[*]​
Locul desfășurării activității	Praga[13][2]
Limbi vorbite	limba cehă[14]
Alte premii
národní umělec[*][[národní umělec (title in Czechoslovakia, Czech Republic, and Slovakia)|​]] (1968) medaile Za zásluhy[*][[medaile Za zásluhy (civil medal of the Czech Republic)|​]] Artis Bohemiae Amicis[*][[Artis Bohemiae Amicis (Medal awarded by the Czech Ministry of Culture)|​]] (2011) Český lev 2001[*][[Český lev 2001 |​]] Ehrenschild des Protektorats Böhmen und Mähren[*][[Ehrenschild des Protektorats Böhmen und Mähren (award of Protectorate of Bohemia and Moravia)|​]][1]
Semnătură
Modifică date / text

Otakar Vávra (n. 28 februarie 1911, Hradec Králové, Boemia, Austro-Ungaria – d. 15 septembrie 2011, Praga, Republica Cehă)^[15] a fost un regizor de film, scenarist și profesor ceh.^[16]

Vávra a studiat arhitectura la universitățile din Brno și Praga. În anii 1929-1930, în timp ce era încă student, el a participat la realizarea unor documentare și a scris scenarii de film. În 1931, el a realizat filmul experimental Světlo proniká tmou. Primul film pe care l-a regizat a fost Filosofská historie (1937).

Primul său film de lung metraj a fost Cech panen Kutnohorských (1938), având-o în rolul principal pe Zorka Janů, sora legendarei actrițe cehe Lída Baarová. Janů a mai jucat și în alte filme ale lui Vávra: Podvod s Rubensem și Pacientka Dr. Hegela, ambele din 1940. Baarová a jucat în filmele lui Vávra Panenství (1937), Maskovaná milenka (1939), Dívka v modrém (1939), și Turbína (1941).

După ce comuniștii au preluat puterea în 1948, Vávra s-a adaptat rapid la noul climat politic și a produs filme ce lăudau regimul actual și susținerea noua interpretare oficială a trecutului.

În anii 1950 el a realizat „Trilogia Husită”, una dintre operele sale cele mai cunoscute, formată din Jan Hus (1954), Jan Žižka (1955) și Proti všem (1957).^[17]

Atunci când guvernul a devenit mai liberal în anii 1960, filmele lui Vávra au intrat în cea mai prolifică perioadă, fiind produse atunci Zlatá reneta (1965), Romance pro křídlovku (1966), Kladivo na čarodějnice (1969) și apoi Komediant (1984). Filmul Romance pro křídlovku (1967) a fost prezentat la cea de-a cincea ediție a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, unde a obținut Premiul de Argint.^[18] Filmul Dny zrady (1973) a fost prezentat la cea de-a opta ediție a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, unde a obținut o diplomă specială.^[19] În 1979 el a fost membru al juriului la cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Moscova.^[20]

Când comuniștii au căzut de la putere în 1989, subvențiile de stat pentru industria de film au fost retrase și planul lui Vávra pentru un film istoric intitulat Evropa tančila valčík a trebuit să fie anulat.

În anii 1950, Otakar Vávra, împreună cu un grup de regizori de film cehi, a înființat Facultatea de Film de la Academia de Arte din Praga (Filmová Akademia muzických umění sau FAMU), unde a predat timp de peste cinci decenii. Printre studenții săi au fost mai mulți regizori de filme de artă ai Noului Val Cehoslovac din anii 1960, inclusiv viitorul câștigător al Premiului Oscar Miloš Forman (Zbor deasupra unui cuib de cuci, Amadeus).

Cariera de regizor de film a lui Otakar Vávra, întinsă pe durata a câtorva decenii, din anii 1930 până în anii 1990, este un exemplu al tradiției cinematografice central-europene. Această tradiție s-a încheiat în Germania și Austria la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și s-a încheiat în Republica Cehă după căderea Zidului Berlinului în 1989. Cam prin acea perioadă, Vávra a început să-și scrie autobiografia Podivný život režiséra (Viața stranie a unui regizor de film), care s-a încheiat cu „...și acum îmi aștept sfârșitul. Sfârșitul meu.”

Otakar Vávra este numit adesea „părintele cinematografiei cehe”. În 2001, el a fost distins cu Leul Ceh (Český lev) pentru îndelungata sa contribuție la cultura cehă.^[21] În 2004, el a primit Medalia prezidențială de Merit (Medaile za zásluhy).^[22]

Criticii lui Vávra evidențiază dorința lui de a se adapta regimului comunist.^[23] Într-un articol din 2003 („Playing the Villain”, The Globe and Mail, 15 mai 2003) despre filmul său documentar, Hitler and I pe care l-a turnat la Praga, David Cherniack a descris următoarea întâlnire cu fostul său profesor de la FAMU:

„Deoarece a trăit patru ani într-un stat polițienesc și a văzut alegerile dificile pe care le fac oamenii între scopuri și mijloace, am decis să-i iau un interviu profesorului meu de la academie, artistul național Otakar Vávra. Acum în vârstă de 92 de ani, dar încă foarte ager, Vávra a făcut 50 de filme de lung metraj sub fiecare regim începând din anii 1930, inclusiv în cei șapte ani ai ocupației naziste. Deși el susține că a slujit cinematografia și publicul făcând minimul necesar pentru a coopera, alții sunt de părere că el s-a servit pe sine. Filmele sale pe care le-am văzut tind să fie mai degrabă lecții de istorie. L-am întâlnit la restaurantul teatrului unde ia prânzul în fiecare zi și încă își desfășoară activitatea. În spatele fanfaronadei și intelectului extrem de ager, încă foarte prezent, eu simt un bătrân trist și izolat care simte că ar trebui să se bucure de admirația țării sale și să nu fie atât de ignorat așa cum este. Propriul meu Fritz Gerlich (un redactor de ziar catolic executat la Dachau în timpul Noaptea Cuțitelor Lungi) a fost profesorul nostru asistent, regizorul Noului Val Evald Schorm. Spre deosebire de Vávra, el a refuzat să semneze un document prin care se declara de acord cu ocuparea țării în 1968 de către Pactul de la Varșovia. Schorm s-a dus la propriul său Dachau. El a fost forțat să părăsească școala și cinematografia și să se mute la Brno. Unul dintre actorii cehi de pe platourile de filmare îmi spune că a murit ca un om amărât cu puțin timp înainte de Revoluția de Catifea. Realitatea este întotdeauna mai complexă decât poveștile pe care le relatăm.”

Filmul Krakatit (1948) este inspirat din romanul omonim din 1924 al lui Karel Čapek și conține un puternic mesaj anti-război. El se referă la inventatorul unui explozibil, care încearcă să-și păstreze invenția lui ascunsă de cei care doreau să-l folosească pentru a conduce lumea. Filmul original în alb-negru a fost urmat în 1980 de un remake în culori, Temné slunce, care aduce povestea în epoca modernă. Versiunea de mai târziu este văzută, în general, este văzut ca unul dintre cele mai mici eforturi de producție ale lui Vávra.

Cel mai apreciat film al lui Otakar Vávra este considerat a fi Romance pro křídlovku (1966). Acest film alb-negru este inspirat dintr-un poem al poetului liric ceh František Hrubín și se referă la o dragoste de vară nefericită dintre doi tineri îndrăgostiți ce provin din medii diferite.

• Legenda českého filmu, Otakar Vávra, slaví 98 let. Pod palmami – iDNES, 27. 2. 2009
• Otakar VávraArhivat în 16 februarie 2007, la Wayback Machine. v Kdo byl kdo
• Otakar Vávra la ČSFD.cz
• Otakar Vávra la Kinobox
• Otakar Vávra la Internet Movie Database
• Otakar Vávra – profil v projektu Československý filmový zázrak – Zlatá šedesátá
• Zemřel režisér Otakar Vávra, stoletý matador českého filmu

• Listă de regizori cehi
• Martin Frič