Partidul Lege și Justiție (Polonia)

Oameni cheie
Lege și Justiție
Prawo i Sprawiedliwość

Președinte	Jarosław Kaczyński
Președintele Poloniei	Andrzej Duda
Lider parlamentar	Ryszard Terlecki
Fondator(i)	Lech Kaczyński Jarosław Kaczyński
Date
Înființat	iunie 13, 2001; acum 23 ani, 6 luni și 1 zi (2001-06-13)
Sediu	Varșovia biurowiec przy ulicy Nowogrodzkiej 84/86[*]
Organizație de tineret	Forumul de Tineret Lege și Justiție
Număr de membri (2021)	45,000^[1]
Informații
Ideologie oficială	Conservatorism național Populism de dreapta Dreapta creștină
Poziție politică	Dreapta
Afiliere națională	Dreapta Unită
Afiliere internațională	Conservatorii și Reformiștii Europeni
Afiliere europeană	Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni
Grup europarlamentar	Conservatorii și Reformiștii Europeni
Culori oficiale	Albastru Alb Roșu^[2]
Seim	170 / 460
Senat	34 / 100
Parlamentul European	24 / 52
Adunări regionale	254 / 552
Președinți de oraș	5 / 107
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter cont Instagram canal YouTube
Modifică date / text

Partidul Lege și Justiție (poloneză Prawo i Sprawiedliwość [ˈpravɔ i spravjɛdˈlivɔɕtɕ] ( ascultă)) este un partid politic național-conservator,^[3]și populist de dreapta din Polonia, este membru al Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni^[4] și este condus de Jarosław Kaczyński.

Partidul a fost fondat în 2001 de Jarosław și Lech Kaczyński ca succesor direct al Acordului de Centru, după ce s-a rupt de Acțiunea Electorală Solidaritatea (AES). A reușit să câștige alegerile parlamentare și prezidențiale din 2005, după care Lech a devenit președintele Poloniei. Între 2005 și alegerile din 2007, a condus o coaliție parlamentară cu Liga Familiilor Poloneze și Autoapărarea Republicii Poloneze. S-a clasat pe locul al doilea și au rămas în opoziția parlamentară până în 2015. A recâștigat președinția la alegerile din 2015, iar ulterior a câștigat majoritatea locurilor la alegerile parlamentare. Ei și-au păstrat funcțiile în urma alegerilor din 2019 și 2020.

În timpul înființării sale, a căutat să se poziționeze ca un partid creștin-democrat de centru, deși la scurt timp după, a adoptat opinii mai conservatoare din punct de vedere cultural și social și și-a început trecerea la dreapta. Partidul a început să fie dominat de agenda național-conservatoare și de ordine a lui Kaczyński și a îmbrățișat principiile intervenționismului economic. De asemenea, urmărește relații strânse cu Biserica Catolică, deși în 2011, fracțiunea catolico-naționalistă s-a separat pentru a forma Polonia Unită.^[5] În anii 2010, a adoptat și poziții populiste de dreapta. După recâștigarea puterii, Partidul Lege și Justiție a câștigat popularitate cu plățile de transfer către familiile cu copii,^[6] dar a atras critici internaționale și mișcări interne de protest prin demontarea controalelor și echilibrului liberal-democratic. Oamenii de știință politică au caracterizat guvernarea partidului drept iliberală sau autoritară.^[7]

Face parte din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni,^[8] iar la nivel național, este afiliat al Dreptei Unite. În momentul de față, partidul ocupă 198 de locuri în Seim și 44 în Senat.

Referințe

^ „onet.pl” (în poloneză). Accesat în 1 februarie 2020.
^ Fijołek, Marcin (2012). „Republikańska symbolika w logotypie partii politycznej Prawo i Sprawiedliwość”. Ekonomia i Nauki Humanistyczne (19): 9–17. doi:10.7862/rz.2012.einh.23 .
^ „Partie polityczne i ruchy społeczne w Polsce” (în poloneză). ewybory.eu. Arhivat din original la 18 noiembrie 2018. Accesat în 13 octombrie 2019.
^ Nordsieck, Wolfram (5 iunie 2019). Parties and Elections in Europe: Parliamentary Elections and Governments since 1945, European Parliament Elections, Political Orientation and History of Parties (în engleză). BoD – Books on Demand. ISBN 9783732292509.
^ Bale, Tim; Szczerbiak, Aleks (decembrie 2006). „Why is there no Christian Democracy in Poland (and why does this matter)?”. SEI Working Paper (91). Sussex European Institute.
^ Santora, Marc (10 octombrie 2019), „In Poland, Nationalism With a Progressive Touch Wins Voters”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în 9 iulie 2022
^
Illiberal democracy:
- Piotrowski, Grzegorz (2020). „Civil Society in Illiberal Democracy: The Case of Poland”. Politologický časopis – Czech Journal of Political Science (în engleză). XXVII (2): 196–214. doi:10.5817/PC2020-2-196. ISSN 1211-3247.
- Sata, Robert; Karolewski, Ireneusz Pawel (2020). „Caesarean politics in Hungary and Poland”. East European Politics. 36 (2): 206–225. doi:10.1080/21599165.2019.1703694 .
- Drinóczi, Tímea; Bień-Kacała, Agnieszka (2019). „Illiberal Constitutionalism: The Case of Hungary and Poland”. German Law Journal. 20 (8): 1140–1166. doi:10.1017/glj.2019.83 .
Authoritarianism or dictatorship:
- Ágh, Attila (2019). Declining Democracy in East-Central Europe: The Divide in the EU and Emerging Hard Populism (în engleză). Edward Elgar Publishing. pp. 175–176. ISBN 978-1-78897-473-8.
- Sadurski, Wojciech (2019). „Illiberal Democracy or Populist Authoritarianism?”. Poland's Constitutional Breakdown (în engleză). Oxford University Press. pp. 242–266. doi:10.1093/oso/9780198840503.003.0009. ISBN 978-0-19-884050-3.
- Lendvai‐Bainton, Noemi; Szelewa, Dorota (2020). „Governing new authoritarianism: Populism, nationalism and radical welfare reforms in Hungary and Poland”. Social Policy & Administration. 55 (4): 559–572. doi:10.1111/spol.12642 .
- Fomina, Joanna; Kucharczyk, Jacek (2016). „Populism and Protest in Poland”. Journal of Democracy. 27 (4): 58–68. doi:10.1353/jod.2016.0062. The 2015 victory of Poland’s Law and Justice party is an example of the rise of contemporary authoritarian populism... the Prawo i Sprawiedliwość gained a parliamentary absolute majority; it has since drawn on this majority to dismantle democratic checks and balances. The Prawo i Sprawiedliwość s policies have led to intensifying xenophobia, aggressive nationalism, and unprecedented polarisation that have engendered deep splits within Polish society and have given rise to social protest movements not seen in Poland since 1989.
- Markowski, Radoslaw (2019). „Creating Authoritarian Clientelism: Poland After 2015”. Hague Journal on the Rule of Law (în engleză). 11 (1): 111–132. doi:10.1007/s40803-018-0082-5 . ISSN 1876-4053.
Both:
- Surowiec, Paweł; Štětka, Václav (2020). „Introduction: media and illiberal democracy in Central and Eastern Europe”. East European Politics. 36 (1): 1–8. doi:10.1080/21599165.2019.1692822 .
^ Nordsieck, Wolfram (5 iunie 2019), Parties and Elections in Europe: Parliamentary Elections and Governments since 1945, European Parliament Elections, Political Orientation and History of Parties (în engleză), Books on Demand, ISBN 978-3-7322-9250-9, accesat în 9 iulie 2022

Acest articol despre o organizație politică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa

[1] „onet.pl” (în poloneză). Accesat în 1 februarie 2020.

[2] Fijołek, Marcin (2012). „Republikańska symbolika w logotypie partii politycznej Prawo i Sprawiedliwość”. Ekonomia i Nauki Humanistyczne (19): 9–17. doi:10.7862/rz.2012.einh.23 .

[Ewbory-3] „Partie polityczne i ruchy społeczne w Polsce” (în poloneză). ewybory.eu. Arhivat din original la 18 noiembrie 2018. Accesat în 13 octombrie 2019.

[4] Nordsieck, Wolfram (5 iunie 2019). Parties and Elections in Europe: Parliamentary Elections and Governments since 1945, European Parliament Elections, Political Orientation and History of Parties (în engleză). BoD – Books on Demand. ISBN 9783732292509.

[no_Christian_Democracy_in_Poland-5] Bale, Tim; Szczerbiak, Aleks (decembrie 2006). „Why is there no Christian Democracy in Poland (and why does this matter)?”. SEI Working Paper (91). Sussex European Institute.

[6] Santora, Marc (10 octombrie 2019), „In Poland, Nationalism With a Progressive Touch Wins Voters”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în 9 iulie 2022

[7] Illiberal democracy:
Piotrowski, Grzegorz (2020). „Civil Society in Illiberal Democracy: The Case of Poland”. Politologický časopis – Czech Journal of Political Science (în engleză). XXVII (2): 196–214. doi:10.5817/PC2020-2-196. ISSN 1211-3247.

Sata, Robert; Karolewski, Ireneusz Pawel (2020). „Caesarean politics in Hungary and Poland”. East European Politics. 36 (2): 206–225. doi:10.1080/21599165.2019.1703694 .

Drinóczi, Tímea; Bień-Kacała, Agnieszka (2019). „Illiberal Constitutionalism: The Case of Hungary and Poland”. German Law Journal. 20 (8): 1140–1166. doi:10.1017/glj.2019.83 .
Authoritarianism or dictatorship:
Ágh, Attila (2019). Declining Democracy in East-Central Europe: The Divide in the EU and Emerging Hard Populism (în engleză). Edward Elgar Publishing. pp. 175–176. ISBN 978-1-78897-473-8.

Sadurski, Wojciech (2019). „Illiberal Democracy or Populist Authoritarianism?”. Poland's Constitutional Breakdown (în engleză). Oxford University Press. pp. 242–266. doi:10.1093/oso/9780198840503.003.0009. ISBN 978-0-19-884050-3.

Lendvai‐Bainton, Noemi; Szelewa, Dorota (2020). „Governing new authoritarianism: Populism, nationalism and radical welfare reforms in Hungary and Poland”. Social Policy & Administration. 55 (4): 559–572. doi:10.1111/spol.12642 .

Fomina, Joanna; Kucharczyk, Jacek (2016). „Populism and Protest in Poland”. Journal of Democracy. 27 (4): 58–68. doi:10.1353/jod.2016.0062. The 2015 victory of Poland’s Law and Justice party is an example of the rise of contemporary authoritarian populism... the Prawo i Sprawiedliwość gained a parliamentary absolute majority; it has since drawn on this majority to dismantle democratic checks and balances. The Prawo i Sprawiedliwość s policies have led to intensifying xenophobia, aggressive nationalism, and unprecedented polarisation that have engendered deep splits within Polish society and have given rise to social protest movements not seen in Poland since 1989.

Markowski, Radoslaw (2019). „Creating Authoritarian Clientelism: Poland After 2015”. Hague Journal on the Rule of Law (în engleză). 11 (1): 111–132. doi:10.1007/s40803-018-0082-5 . ISSN 1876-4053.
Both:
Surowiec, Paweł; Štětka, Václav (2020). „Introduction: media and illiberal democracy in Central and Eastern Europe”. East European Politics. 36 (1): 1–8. doi:10.1080/21599165.2019.1692822 .

[8] Piotrowski, Grzegorz (2020). „Civil Society in Illiberal Democracy: The Case of Poland”. Politologický časopis – Czech Journal of Political Science (în engleză). XXVII (2): 196–214. doi:10.5817/PC2020-2-196. ISSN 1211-3247.

[9] Sata, Robert; Karolewski, Ireneusz Pawel (2020). „Caesarean politics in Hungary and Poland”. East European Politics. 36 (2): 206–225. doi:10.1080/21599165.2019.1703694 .

[10] Drinóczi, Tímea; Bień-Kacała, Agnieszka (2019). „Illiberal Constitutionalism: The Case of Hungary and Poland”. German Law Journal. 20 (8): 1140–1166. doi:10.1017/glj.2019.83 .

[11] Ágh, Attila (2019). Declining Democracy in East-Central Europe: The Divide in the EU and Emerging Hard Populism (în engleză). Edward Elgar Publishing. pp. 175–176. ISBN 978-1-78897-473-8.

[12] Sadurski, Wojciech (2019). „Illiberal Democracy or Populist Authoritarianism?”. Poland's Constitutional Breakdown (în engleză). Oxford University Press. pp. 242–266. doi:10.1093/oso/9780198840503.003.0009. ISBN 978-0-19-884050-3.

[13] Lendvai‐Bainton, Noemi; Szelewa, Dorota (2020). „Governing new authoritarianism: Populism, nationalism and radical welfare reforms in Hungary and Poland”. Social Policy & Administration. 55 (4): 559–572. doi:10.1111/spol.12642 .

[14] Fomina, Joanna; Kucharczyk, Jacek (2016). „Populism and Protest in Poland”. Journal of Democracy. 27 (4): 58–68. doi:10.1353/jod.2016.0062. The 2015 victory of Poland’s Law and Justice party is an example of the rise of contemporary authoritarian populism... the Prawo i Sprawiedliwość gained a parliamentary absolute majority; it has since drawn on this majority to dismantle democratic checks and balances. The Prawo i Sprawiedliwość s policies have led to intensifying xenophobia, aggressive nationalism, and unprecedented polarisation that have engendered deep splits within Polish society and have given rise to social protest movements not seen in Poland since 1989.

[15] Markowski, Radoslaw (2019). „Creating Authoritarian Clientelism: Poland After 2015”. Hague Journal on the Rule of Law (în engleză). 11 (1): 111–132. doi:10.1007/s40803-018-0082-5 . ISSN 1876-4053.

[16] Surowiec, Paweł; Štětka, Václav (2020). „Introduction: media and illiberal democracy in Central and Eastern Europe”. East European Politics. 36 (1): 1–8. doi:10.1080/21599165.2019.1692822 .

[8] Nordsieck, Wolfram (5 iunie 2019), Parties and Elections in Europe: Parliamentary Elections and Governments since 1945, European Parliament Elections, Political Orientation and History of Parties (în engleză), Books on Demand, ISBN 978-3-7322-9250-9, accesat în 9 iulie 2022

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]