Paul Valéry

Paul Valéry
Date personale
Nume la naștere	Ambroise Paul Toussaint Jules Valéry
Născut	30 octombrie 1871[4][5][6][7][8] Cette, Communauté d'agglomération du Bassin de Thau⁠(d), Franța[9][10]
Decedat	20 iulie 1945 (73 de ani)[4][5][6][7][8] Paris, Franța[9][11][10]
Înmormântat	cimetière marin de Sète[*][[cimetière marin de Sète (cemetery located in Hérault, in France)|​]]
Frați și surori	Jules Valéry[*][[Jules Valéry (jurist francez)|​]]
Căsătorit cu	Jeannie Gobillard[*][[Jeannie Gobillard ((1877-1970))|​]][10]
Copii	Agathe Rouart-Valéry[*][[Agathe Rouart-Valéry |​]][10]
Cetățenie	Franța[10]
Ocupație	filozof poet jurnalist scriitor eseist critic literar[*]​ cadru didactic universitar[*]​ libretist[*]​
Limbi vorbite	limba franceză[12][13][5]
Pseudonim	Doris[1]
Studii	Lycée Condorcet
Limbi	limba franceză
Patronaj	Collège de France[2] Le Figaro
Opere semnificative	Les principes d’an-archie pure et appliquée[*][[Les principes d’an-archie pure et appliquée |​]] The crisis of the mind[*][[The crisis of the mind |​]]
Note
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*]​[3] prix Louis-Barthou[*][[prix Louis-Barthou |​]] Krzyż Komandorski Orderu Odrodzenia Polski[*][[Krzyż Komandorski Orderu Odrodzenia Polski (grade of an order)|​]] Goethe-Medaille für Kunst und Wissenschaft[*][[Goethe-Medaille für Kunst und Wissenschaft (Nazi German award)|​]] Q123571217[*]​
Semnătură
Modifică date / text

Paul Ambroise Valéry (n. 30 octombrie 1871, Sète – d. 20 iulie 1945, Paris) a fost un scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză.

După absolvirea liceului, Valéry se înscrie în 1889 la facultatea de drept din Montpellier. În acest an publică primele sale versuri în stil simbolist în revista "Revue maritime de Marseille". În 1892 se stabilește la Paris, unde frecventează cercul de poeți grupați în jurul lui Stéphane Mallarmé, cunoaște pe scriitorul André Gide și se împrietenește cu pictorul Edgar Degas. Versurile simboliste scrise între 1889 și 1898, pe linia creațiilor lui Mallarmé și Verlaine, vor fi publicate mai târziu sub titlul "Album de vers anciens" ("Album de versuri vechi", 1921). Începând din anul 1892, face în fiecare dimineață însemnări în caietele sale, care vor fi publicate după moartea sa în 29 de volume ("Cahiers", 1957-1961), cuprinzând reflecții, eseuri, anecdote, aforisme și desene, cu tematică foarte variată, de la modele fizico-matematice la comentarii asupra vieții interioare, emoțiilor resimțite, proceselor de conștiință sau stărilor de vis.

În anii 1894-1900 lucrează ca redactor cultural în ministerul de război, apoi - până în 1922 - este secretar particular al lui Édouard Lebey, directorul agenției de informații "Havas". După Primul război mondial, Paul Valéry devine un fel de "poet oficial" al Franței, din 1924 este președinte al "Pen Clubului" francez, în 1925 este ales membru al "Academiei Franceze", în 1936 este numit președinte al comisiei de cooperare culturală pentru expoziția universală din Paris, din 1937 deține catedra de poezie la Collège de France. În cursul celui de al doilea război mondial refuză să colaboreze cu autoritățile de ocupație germane și este îndepărtat din funcția de administrator al centrului universitar din Nisa. Paul Valéry moare la 20 iulie 1945 în Paris.

În scrierile sale teoretice, Valéry pornește de la ideea unei realități autonome a limbajului literar, se confruntă cu problema conștiinței artistice și își mărturisește îngrijorarea cu privire la perenitatea civilizației, viitorul libertății spirituale și retroacțiunea progresului asupra omului. Renumele său literar provine totuși, în cea mai mare măsură, din opera sa poetică, în care - sub influența lui Stéphane Mallarmé - predomină măiestria formală și mai puțin sensul inspirației artistice, folosind alegoria în exprimarea conflictului permanent dintre intelect și simțământ. Valéry dezvoltă teoria semnificației multiple a poeziei: "Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greșeală - care ar contrazice esența poeziei - să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenții reale și unice a autorului"

• "La jeune parque", 1917
• "Album des vers anciens", 1920
• "Le cimetière marin", 1920
• "Charmes", 1922

• "Introduction à la méthode de Léonard de Vinci", 1895
• "La soirée avec monsieur Teste", 1896
• "Essai d'une conquête méthodique", 1897
• "La Crise de l’esprit" (Criza spiritului), 1919
• "Eupalinos ou l'architecte", 1923
• "L'âme et la dance", 1923
• "Variétés", 1924-1944
• "Regards sur le monde actuel", 1931
• "Pièces sur l'art", 1931
• "L'Idée fixe ou Deux Hommes à la mer", 1932
• "Discours en l'honneur de Goethe", 1932
• "Degas, danse, dessin", 1936
• "Discours aux chirurgiens", 1938
• "Philosophie de la danse", 1939
• "Mauvaises pensées et autres", 1942
• "Tel quel", 1941-1943
• "Cahiers", postum 1957-1961

La Wikicitat găsiți citate legate de Paul Valéry.

• Ressources sur Paul Valéry. Arhivat în 24 aprilie 2006, la Wayback Machine.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Paul Valéry