Plan parental

Dreptul familiei
Căsătoria
Acord prenupțial  · Căsătorie Căsătorie morganatică Căsătorie între persoane de același sex Convenția matrimonială
Stări legale similare căsătoriei
Concubinajul · Uniunile civile Parteneriatul domestic
Desfacerea căsătoriei
Anularea căsătoriei · Divorțul Pensia de întreținere pentru soț Relație extraconjugală  · Adulter Pensia de întreținere pentru copil Divorțul prin mediere Divorțul administrativ Partajul
Probleme cu privire la copii
Paternitate  · Tăgada paternității Legitimarea minorului · Adopția Interesul superior al copilului Principiul californian Pensie alimentară Tutelă  · Curatelă  · Consiliu de familie Domiciliul minorului
Custodia
Autoritatea părintească Autoritate părintească comună Custodie · Custodia comună Custodie comună legală Custodia unică  · Custodia împărțită Părinte custodian  · Părinte necustodian Reședința minorului  · Plan parental Părinte rezident  · Părinte nerezident Coordonator parental
Drepturile copiilor și părinților
Relații personale cu minorul Dreptul de supraveghere Dreptul de găzduire Dreptul de vizită  · Drept de acces Dreptul de corespondență Accesul părintelui la informații privitoare la minor Dreptul de decizie asupra bunăstării Dreptul bunicilor la legături personale Drepturile copilului  · Drepturile omului Dreptul de reprezentare
Arii cu tematică apropiată
Abuzul între soți · Abuzul asupra copiilor Răpirea copiilor · Căsătoria minorilor Adulterul · Bigamie  · Incestul · Familie monoparentală Răpirea internațională de minori Sindromul alienării părintești Sindromul Stockholm Sindromul Münchausen prin transfer Discriminare  · Competența parentală Sexism în acordarea custodiei
Autoritățile competente
Autoritatea tutelară  · DGASPC SCC  · SPAS  · ARPCC ANPDC  · Ministerul Justiției Judecătorie  · Tribunal Poliția de proximitate Tribunal de minori și familie
Legislație în domeniu
Codul Civil · Codul Familiei Legea 272/2004 Jurisprudența CEDO Regulamentul 2201 din 2003 al CE Convenția asupra Drepturilor Copilului Convenția de la Haga din 1980 Convenția de la Lanzarote Comisia Europeană privind Legislația Familiei iurispedia
v d m

Planul parental sau planul de îngrijire părintească (Parenting plan în limba engleză) reprezintă modalitatea prin care se implementează în general custodia comună în țările care au implementată această noțiune ^[1][2][3]. În general instanța se așteaptă ca cei doi părinți să negocieze prevederile acestui plan parental datorită faptului că ambii părinți au drepturi egale cu privire la creșterea și educarea minorilor. În general un plan parental de calitate poate fi redactat dacă se apelează la un mediator profesionist^[4]. Planul parental poate fi obligatoriu ^[3] sau nu. Planul parental poate avea implicații legale ^[3] sau nu ^[2].

Planul Parental face de obicei parte din înțelegerea de divorț. Este cerut de instanță împreună cu actele de divorț când soții hotărăsc să divorțeze sau să se despartă. În funcție de jurisdicție, părinții cre se despart pot opta pentru un Plan Parental chiar fără a se înfățișa în fața curții. Planul Parental stabilește programul și protocolul de organizare a vieții copiilor cu părinți divorțați. Acesta permite părinților să evite viitoare conflicte cauzate de lipsa liniilor directoare privind responsabilitățile legate de copii. Fără aranjamente clare în privința acestor responsabilități pot apărea conflicte și necesitatea rezolvăii lor pe căi legale. Când părinții nu respecă această cerință, instanța este obligată să ia decizii privind viața copiilor și să stabilească un Plan Parental. Părinții pot apelza și la un mediator care va lua aceleași decizii ca și un judecător, evitând tribunalul pe viitor.^[5]

Un Plan Parental poate conține câteva sau toate elementele de mai jos:

• Timpul petrecut cu copilul ( custodia fizică)
• Luarea deciziilor( custodia legală)
• Deplasarea și schimbul
• Vacanțele anuale și pauzele școlare
• Sprijinul financiar al copilului
• O strategie de rezolvare a conflictelor
• Școala și accesul la rezultatele școlare
• Îngrijirea sănătății mentale și fizice
• Informații de contact, schimbarea domiciliului și călătorie în străinătate
• Activități sociale și rolul în școală
• Petrecerea nopților și vizite
• Comunicarea și luarea împreună a deciziilor
• Medierea și arbitrajul
• Asigurarea medicală și cheltuieli aferente
• Relația cu rudele și alți apropiați
• Impozite și testamente

Problemele financiare precum pensia alimentară, asigurarea de sănătate, taxe și drepturi de urmaș diferă de la o jurisdicție la alta. Părinții stabilesc aceste lucruri separat de stabilirea programului copiilor.

Dacă planul parental este acceptat de ambele părți înainte de înfățișarea în fața curții, este numit ”stipulat” sau “prin consimțământ”. Un judecător poate aproba un astfel de plan fără audiere. În general, judecătorii încurajează părțile să ajungă la asemenea înțelegeri decât să se continue rezolvarea în justiție a conflictului.

Planurile parentale sunt utilizate în multe state și jurisdicții. În Europa planul parental e utilizat în Olanda^[6], Anglia^[7], Suedia. De asemenea este utilizat infrecvent în România de către părinți care le utilizează în divorțul pe cale notarială sau judiciară.

În majoritatea statelor există prevederi legale stipulând faptul că planul parental trebuie să stabilească minimul timpului petrecut cu copilul de către părintele nerezident și modul în care acest poate interacționa cu copilul. Neprecizarea în decizia instanței a unui timp de interacțiune minim dă dreptul să se facă apel la o instanță superioară. Primul plan parental face de obicei parte din decizia de divorț, dacă sunt implicați copii. Mai târziu, dacă intervin schimbări precum schimbarea domiciliului, chestiuni de abuz asupra copilului, probleme de sănătate etc. părinții pot modifica planul parental existent completând o nouă cerere adresată curții.

Copilul de sau în jurul vârstei de 13 ani, în funcție de stat, poate avea dreptul de mărturie în fața curții cu privire la custodie și înțelegerile din planul de parenting având de obicei un impact puternic asupra deciziei.

Planurile parentale pot include diverse restricții și indicații cu privire la contactul cu copilul, precum măsuri de siguranță, îngrijirea medicală, practicarea unui sport și multe altele. Uneori un plan parental impune restricții cu privire la schimbarea domiciliului sau derogă de la legile unui stat permițând schimbarea domiciliului fără o cerere adresată curții.

În Anglia și Țara Galilor o instituție publică, a emis o broșură numită "Planuri parentale în care copilul e pe primul loc: un ghid pentru părinți despărțiți" care are rol de recomandare. Planurile parentale sunt putin facultative.

Planurile parentale în Australia reprezintă un acord scris între părinți, încheiat fără ajutorul sau aprobarea curții. Ele se pot încocmi cu ajutorul unui mediator sau direct de către părinți fără a fi asistați de un terț. Planurile parentale nu au caracter obligatoriu, nu pot fi impuse prin lege, deci nu pot fi încălcate. Un plan parental poate fi însă supus aprobării instanței. Odată aprobat el devine o decizie obligatorie. Nu există un plan parental 'standard' de împărțire a custodiei, dar există mai multe planuri parentale în mediul online care sunt destul de des utilizate de către părinți.

Deși planul parental nu poate fi impus prin lege, dacă se inițiază acțiune în justiție după consimțirea asupra planului parental, curtea va cântări cu mare atenție planului inițial întrucât el arată intențiile fiecărui părinte în momentul semnării. Planul poate cuprinde atâtea prevederi privind copilul (copii) cât consimt părinții, însă sprijinul financiar nu este inclus in acest plan, pensia alimentară fiind calculată de Agenția Guvernamentală Australiană de Sprijin a Copilului.[15]

Planul de îngrijire a copilului este introdus în legislația din Olanda iar în Belgia există de asemenea un proiect de lege în această privință. Planul parental este utilizat și în Spania.

În România ideea de plan parental este încă la început, acestea nefiind obligatorii. Planurile parentale au apărut pentru prima dată odată cu legea medierii care prevedea în articolele 2 și 64 posibilitatea ca părinții să se medieze cu privire la modul de creștere al copiilor după divorț. Astfel, deși în România anilor 2006-2011 era aplicabilă, din punct de vedere legal, doar noțiunea de custodie unică în fapt prin acordurile de mediere realizate, mediatorii au implementat de facto aranjamente de tip custodie comună legală ^[8][9]. Datorită introducerii (începând cu octombrie 2011) a instituției de autoritate părintească comună noțiunea de plan parental are un suport legal prin articolul 506 din noul Cod Civil. Există o propunere a unor asociații neguvernamentale^[10] de implementare a planului parental în legislația terțiară (ghid de implementare sub egida instituțiilor autorizate^[11]) dar și de introducere a acestui plan în legislația primară (este vorba de modificările la legea 272/2004 inițiate de către DGPC^[12])

În cazul unei separări a părinților este nevoie ca aceștia să negocieze un plan parental care să permită implementarea autorității parentale comune.^[16] Astfel ei vor trebui să decidă cu privire la:

1. Domiciliul minorului
2. Programul de legături personale
   1. În timpul săptămânii
   2. În week-end
   3. Nopțile în care minorul va dormi la fiecare dintre cei doi părinți
3. Îngrijiri medicale (e.g. cine este medicul pediatru curant al copiilor, ce se întâmpla în cazul în care copiii suferă de boli cronice)
4. Regulile cu privire la educarea copiilor (regulile să fie aceleași în ambele case, privind creșterea și educarea copiilor în domeniile importante din viața lor)
5. Vacanțele
   1. Concedii: Petrecerea concediilor cu ambii copii împreună
   2. Programul copiilor în perioada vacanțelor când ambii părinți lucrează
   3. Celebrarea unor evenimente importante
6. Educația copiilor
7. Luarea deciziilor
   1. Problemele importante în legătură cu copiii asupra cărora decid împreună sunt:
      1. Activitățile și performanțele școlare
      2. Activități extrașcolare (excursii, tabere, cursuri, competiții)
      3. Starea lor de sănătate
      4. Grupul de prieteni
   2. Deciziile în legătură cu problemele curente vor fi luate separat :
      1. Rutina zilnică
      2. Efectuarea temelor
      3. Alimentație
      4. Cumpărături (îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, etc)
      5. Plimbări și activități cu copiii în timpul liber
      6. Vizite la prieteni, cunoștințe, rude
8. Rezolvarea disputelor atunci când părinții trebuie să ia decizii împreună
9. Suportarea cheltuielilor privind pensia alimentară (obligația de întreținere)
10. Schimbul de informații cu privire la copii
11. Îngrijirea copiilor în lipsa părinților
12. Ocazii și evenimente speciale
13. Activități extrașcolare
14. Transportarea copiilor între cele două case
15. Menținerea contactului când copiii sunt cu celălalt părinte
16. Menținerea legăturilor cu membrii familiei extinse
17. Aspecte privind eventuale probleme de comportament sau psihiatrice
18. Deciziile cu privire la religia minorului și frecvența participărilor la serviciul religios

Un bun exemplu de plan parental este planul parental minimal ^[17] propus de către Asociația Română pentru Custodia Comună. Acest plan parental acoperă majoritatea situațiilor pe care le pot întâlni doi părinți în anii care vor urma până la majoratul copilului lor; planul poate fi consultat gratuit de către părinții care divorțează sau poate fi utilizat de către mediatori și avocați. De exemplu, în jurisprudența Judecătoriei Sectorului 3, în dosarul 11026/301/2011 găsim o decizie judecătorească bazată pe un acord de mediere întocmit conform planului parental propus de către ARPCC. Până în acest moment, părțile din respectivul dosar nu au mai revenit în instanță.^[18][19]

• Sentințe care menționează planuri parentale acceptate de către instanță
• Planul parental minimal propus de către APPCC Arhivat în 15 octombrie 2013, la Wayback Machine.
• Proiect cu privire la utilizarea planului parental - Judecătoria sector 2 București (planul parental utilizat se poate consulta aici)
• Broșura de popularizare cu privire la custodia comună, locuința și programul de legături personale Arhivat în 14 iulie 2014, la Wayback Machine. editată de ARPCC
• Medierea în disputarea custodiei - Articol scris de către Camelia Borlean, mediator, psiholog al Curții de Apel Oradea.
• Referințe la planul parental în iurispedia.ro (sit girat de CSM)
• Formulare de plan parental în limba română Arhivat în 15 octombrie 2013, la Wayback Machine. (formulare, exemple minimale, exemple particularizate funcție de nevoile familiei, etc.)
• Plan parental completat (date fictive)
• Capitolul despre Planul Parental^{[nefuncțională]} în Manualul de implementare a custodiei comune editat de către ARPCC.
• Proiectul de modificare a legii 272/2004, care include obligativitatea creării unui plan parental cu ocazia separării sau divorțului (decembrie 2011)
• articol Arhivat în 24 septembrie 2011, la Wayback Machine. pe Reader Digest România

• Planuri parentale în Oregon, SUA^{[nefuncțională]}
• Planuri parentale în Montana, SUA Arhivat în 7 martie 2013, la Wayback Machine.
• Plan parental minimal în Tennessee, SUA Arhivat în 13 august 2011, la Wayback Machine.
• Plan parental în Georgia, SUA Arhivat în 6 octombrie 2014, la Wayback Machine.
• Plan parental în Florida Arhivat în 14 martie 2013, la Wayback Machine.
• Plan parental în California
• Plan parental în Florida Arhivat în 31 iulie 2010, la Wayback Machine.
• Plan parental standard în Oregon, SUA
• Plan parental în New Hampshire, SUA
• Plan parental în New York, SUA
• Parenting after separation - Candada Arhivat în 25 noiembrie 2011, la Wayback Machine. (pag 29)
• Planuri parentale în Ontario, Candada
• Planuri parentale în variate provincii ale Canadei
• Plan parental în Belgia (proiect de lege)

• Accesul părintelui la informații privitoare la minor
• Custodia comună (poate lua formele de Custodia fizică comună sau Custodia legală comună)
• Interesul superior al copilului
• Relații personale cu minorul